Întoarcerea fiului risipitor

publicat în Atitudini pe 28 Octombrie 2015, 07:00

Am citit în numărul trecut din TIMPUL editorialul excelent al colegei Moni Stănilă, „Un Damasc pentru fiecare”, inspirat din Biblie, în care aflam despre șansa fiecăruia dintre noi la Mântuire și la salvare sufletească. 

Întocmai ca apostolul Pavel pe drumul Damascului, și noi putem găsi, în viața de zi cu zi, lumină. 

Săptămâna trecută, publicul din România a fost vrăjit la propriu de interpretarea unui tânăr de pe malul Nistrului, care, în versuri proprii, cu propria identitate, pe care el o vedea moldovenească, a interpretat CÂNTĂ CUCUL BATĂ-L VINA, DE RĂSUNĂ BUCOVINA la spectacolul televizat X-Factor de la postul Antena1. Milioane de vizualizări, voturi și o uriașă simpatie a venit către tânărul Andrei Ioniță. „Dacă te-aş viraliza pe Internet, după modul în care cânţi, poate s-ar uni mai repede ţara noastră şi probabil că am ajunge la vorba unui copil din cartea mea de română „Trăiască România dodoloaţă!”, a spus Horia Brenciu.

Ceea ce publicul de acasă nu știa era că, până nu demult, Andrei, moldoveanul, ura România și ceea ce credea el că înseamnă românism și unionism. Andrei nu știa că moldovenii sunt iubiți în România și că tradițiile ne sunt așa de similare. Nu știa dar cu siguranță asta ar fi făcut publicul să-l îndrăgească și mai mult și să-i spună: BINE AI VENIT ACASĂ, FRATE!

Ca să înțelegeți mai bine despre ce e vorba, Andrei al nostru umbla cu unii de genul organizației lui Nicolae Pascaru și era făcut să creadă că românii sunt dușmanii moldovenilor. După X Factor, într-o notă pe Facebook, Andrei a scris:

„ AM GREȘIT !!! Acum trei ani am făcut parte dintr-o organizație care mă făcea să cred că promovează și respectă valorile Moldovei. (...) Am făcut parte dintr-un protest anti-Românesc, un protest care cerea autonomie ținutului secuiesc... un exemplu prost și nedemn de urmat... ÎMI PARE RĂU.

Acum mă macină sufletul de durere că am permis gândului rău să mă conducă...

AM GREȘIT ȘI VĂ CER IERTARE!!! Vreau să știți despre greșeala mea, vreau să fiu sincer și demn de sprijinul și aprecierea pe care mi-ați oferit-o. Poate unii se vor întoarce cu spatele.... Știu, am meritat...(...)

Chiar dacă nu am fot niciodată adept al curentului unionist, respect și vă iubesc omenia și patriotismul de care dați dovadă. Am plâns și eu. Am plâns când un băiețel din Romania de 13 ani mi-a scris "știu sunt mic, dar am văzut în tine un frate", am plâns când mi-au scris din toate colțurile lumii că vor acasă și nu mai pot suporta distanța și durerea. Am plâns când fiecare m-a numit FRATE. Am plâns și plâng acum!!! Fiindcă Doare!!! Și sincer vă iubesc !!! Vă iubesc și-mi pare rău pentru GREȘELILE mele.

Într-un interviu pe care i l-am luat la câteva zile după, Andrei mi-a mărturisit?

În România am întâlnit suflete calde şi blânde, oameni care m-au respectat şi m-au susţinut, care au deschis cu drag uşa şi m-au făcut să mă simt acasă. Chiar dacă am fost cel mai rebel dintre moldoveni şi chiar dacă vorbeam în graiul meu... Chiar dacă aveam viziuni diferite, ei m-au înţeles şi m-au primit aşa cum sunt. Nu pot să ascund, m-am îndrăgostit, m-am îndrăgostit de mărinimia lor, m-am îndrăgostit de spiritul lor şi de suflet.

BUCURAȚI-VĂ ȘI VESELIȚI-VĂ! Fiul risipitor s-a întors acasă, era considerat mort și acum a înviat. Exact ca în pilda biblică, la Tatăl se întoarce mezinul care și-a dat seama de greșelile sale. Bineînțeles, fiul cel mare, cel ascultător, este nemulțumit de primirea care i se face mezinului. Am mai scris și în editorialul din 25 septembrie, „Para mălăiață în gura lui Nătăfleață”, despre ușa pe care trebuie să o lăsăm larg deschisă pentru cei care, din diferite motive, aleg să susțină proiectul reunificării celor de-o singură mamă; despre șansa la convertire pe care trebuie să o oferim celor care până acum au mers orbi pe drumul spre Damasc.

ATENȚIE! Mulți sunt de bună-credință și nu au nicio vină imputabilă lor. Nu vă așteptați ca Andrei din povestea noastră să devină peste noapte participant la marșurile unioniste. Dar haideți să fim inclusivi, nu exclusivi. Și să-i acceptăm lângă noi pe cei care văd calea dreaptă.
Nu fiți supărați precum fiul cel mare, care până acum s-a ostenit și nu a ieșit din cuvântul Tatălui. Ziua de sărbătoare e aproape.