Întotdeauna e mai greu pentru noi

publicat în Opinii & Editoriale pe 12 Iunie 2016, 11:25

Mi-am dat seama, nu o dată, că noi obișnuim să ne căutăm cele mai simple scuze. Ne place mai ales să credem că pentru altul e mai „simplu” să fie un bun creștin. Ba că stă mai aproape de biserică, ba că popa din satul lui e mai bun, ba că trăiau alte timpuri și atunci toate erau mai ușoare.

Dar aceste raportări ale noastre nu sunt sincere. Ne gândim la apostoli și ne spunem că lor le era atât de simplu să creadă, fiindcă, uite, ei erau zi de zi lângă Iisus și vedeau toate minunile Lui și ascultau toate învățăturile Lui.

Apostolii, excluzându-i pe Ioan Evanghelistul și, mai târziu, pe Pavel, erau oameni simpli, fără studii, fără prea multe pretenții. Iisus i-a ales și i-a făcut, după cuvântul Său, pescari de oameni. Însă cât de greu le-a fost lor să se ridice la așteptările lui Iisus, nu ne mai batem capul. Ne gândim că au fost în avantaj, dar nu socotim că și-au lăsat casele ca să Îl urmeze pe Iisus, că au murit martirizați, că de cele mai multe ori mesajul lui Iisus era prea greu pentru ei.

Poate tocmai din această pricină, că nu I-au înțeles pe deplin mesajul, la arestarea lui Iisus, apostolii au fugit și s-au ascuns. Lângă Iisus în acele momente au rămas doar femeile, Ioan Evanghelistul, iar apoi au intervenit Iosif din Arimateea și Nicodim. Dacă citim cu atenție Evanghelia lui Ioan vedem limpede că tânărul era un cunoscut al caselor mari din Ierusalim și atunci nu știu dacă e corect să îi nedreptățim pe ceilalți. Ni se spune limpede că: „Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului şi a intrat împreună cu Iisus în curtea arhiereului”. (Ioan 18; 15)
După Înviere apostolii se schimbă. Învierea le lămurește pe deplin că Împărăția lui Dumnezeu nu e din lumea aceasta. Apostolii devin curajoși, primesc Duhul Sfânt și propovăduiesc până sunt uciși. Da, din acest moment, de după Înviere, putem spune că apostolilor le-a fost ușor. Pentru că harul lui Dumnezeu era cu ei. Și spunem asta de parcă pe noi ne oprește cineva să lucrăm pentru dobândirea harului. Noi, de fapt, avem deja acces, încă de la naștere, la harul Duhului Sfânt și la Înviere.

Ei nu au avut deodată acest dar. Ei L-au urmat pe Iisus chiar și atunci când nu înțelegeau nimic. Credința lor a depășit raționamentele simpliste. Când erau lângă Iisus, se rușinau de El plini de respect, nu îndrăzneau să Îl abordeze deodată, ceea ce vedem și la furtuna pe mare, când cu greu se hotărăsc ei să Îl trezească din somn. Și cu toate acestea nu L-au părăsit, nu au căutat scuze simple ca să refuze chemarea Lui.

Voi încheia cu un episod duios din Evanghelia după Matei, de unde veți deduce cât de greu le era apostolilor să înțeleagă mesajul lui Iisus. Apoi, lăsând deoparte spaima lor de la răstignirea Domnului, să vedem și să înțelegem că niciodată nu ne vom putea compara cu acele timpuri și că nicicând nu vom avea dăruirea și jertfelnicia apostolilor: „Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini. Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n-am luat pâine. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine? (...) Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.” (Matei 16; 5-12)

Și să mai învățăm un lucru: atunci când nu înțelegem lucrarea lui Dumnezeu, să ne rugăm Lui să ne dea putere și înțelegere.