Cat de liber este permisul de mic trafic la frontiera?
Cine ca cine, dar unghenenii au asteptat cu mare nerabdare sa poata obtine permisul de mic trafic la frontiera. Pana la introducerea vizelor pentru trecerea frontierei cu Romania, o buna parte dintre locuitorii orasului Ungheni plecau la Iasi mai des ca la mama acasa. In zilele cu soare, din cartierul Danuteni, situat pe o colina, Iasiul se vede ca in palma. Unii mergeau la teatru, altii – pur si simplu, sa bea o bere. Sigur, majoritatea se ocupau cu micul comert la frontiera. Sute de familii din raionul Ungheni au reusit sa supravietuiasca in acea perioada datorita acestui fapt. De notat ca distanta dintre Ungheni si Iasi e de doar 18 kilometri.
Dupa trei ani de la introducerea vizelor, iata ca unghenenii au inceput din nou sa spere. Unii – ca vor merge iarasi la teatru, altii – ca vor restabili relatiile de colaborare sau de prietenie.
„Imi rade inima de bucurie, cand ma gandesc cate facilitati ar putea sa ne ofere micul trafic la frontiera”, spunea chiar recent primarul de Sculeni, Vasile Casian. Lumea ar putea sa mai castige un ban, considera el, si primarul ar avea mai putina bataie de cap.
Dupa ce a citit care-s conditiile de obtinere a permisului de mic trafic, Vasile Casian se lamenteaza: „Este o absurditate acel document prin care trebuie sa fie dovedita existenta unor motive intemeiate pentru trecerea frecventa a frontierei. Am scapat de Uniunea Sovietica, iar acum Uniunea Europeana ne impune o multime de restrictii”.
„Vom obtine permisul la fel de greu ca si viza?”
„M-am bucurat foarte mult cand a fost semnat Acordul privind micul trafic la frontiera. Ma vedeam deja la Iasi, visam sa merg din nou la spectacole. Acum nu stiu ce sa mai zic. Cum sa fac dovada ca imi doresc acest permis pentru a merge la un spectacol sau la un concert? Credeti ca o sa ma creada cineva?”, intraba Angela Covaliov, contabila-sefa la o intreprindere din Ungheni. De fapt, ea are si rude la Iasi. Un var. Doar ca el poarta numele Covaliu. „Spuneti-mi, cine o sa ma creada ca suntem rude, eu fiind Covaliov, iar el – Covaliu? Pot sa prezint toate actele din lume. Ce solutie imi propuneti?”.
Consternare totala – iata starea unghenenilor care sperau ca semnarea Acordului privind micul trafic la frontiera le va schimba oarecum viata. „Practic, nu se schimba nimic. Permisul il vom obtine la fel de greu ca si viza”, este verdictul Lidiei Vrabie, directoare adjuncta la Liceul „Ion Creanga” din Ungheni. Ca pedagog, spera ca, datorita permisului de mic trafic, ea si colegii ei de serviciu vor reusi sa mearga mai des la Iasi pentru un schimb de experienta, ca vor reusi sa se implice in proiecte comune in domeniul invatamantului. „Daca s-a pus problema unei libere circulatii a cetatenilor din aceasta zona, atunci sa fie libera din toate punctele de vedere”, opineaza dna Vrabie.
„Daca ni se inchide drumul spre Romania, nu stiu ce vom face”
„Nu stiu cum voi obtine acest permis. Am sa incerc, nu am ce face. De noua ani merg la Iasi, unde vand si rosii, si ardei, si alte legume. E unica sursa de intretinere a familiei. Daca ni se inchide drumul spre Romania, nu stiu ce vom face”, spune oftand Ana Luchianenco din satul Gherman. Singura alinare a femeii este ca „macar pentru permis nu e nevoie de cei 500 de euro”.
„Este regretabil ceea ce se intampla. Toate declaratiile ca suntem frati, ca avem aceeasi istorie, aceeasi cultura sunt ca niste baloane de sapun care se sparg de peretii birocratiei, sustine Alexei ?urcanu, avocat din Ungheni. E relativ usor sa aduci dovezi ca ai rude in partea cealalta de Prut, ca vrei sa mergi la tratament sau sa-ti rezolvi niste probleme de natura juridica. „Dar ce facem cu cei care doresc, pur si simplu, sa viziteze Iasiul, sa respire acel aer plin de istorie?”, se intreaba avocatul, dupa care continua: „Nu cred ca o asemenea explicatie va gasi intelegere la cei de la consulat”.
„Uniunea Europeana ar trebui sa fie mai intelegatoare in ceea ce priveste specificul relatiilor dintre Moldova si Romania, caci ne leaga aceleasi traditii, aceeasi cultura, aceeasi istorie”, e de parere Serghei Cladco, presedintele filialei Ungheni a Camerei de Comert si Industrie. Dezamagit de perspective, sustine totusi ca incearca sa fie realist. „Stiti vorba ceea: pana ajungi la Dumnezeu te mananca sfintii. In cazul nostru: pana ajungi la acel permis de mic trafic te mananca birocratia. Iata asa”.
„Eu cred ca procedura va fi simplificata”
Presedintele raionului, Ion Harea, nu-si pierde speranta. „Eu cred ca vor surveni anumite modificari, ca procedura de obtinere a permisului respectiv va fi simplificata”. Pe de alta parte, dansul e de parere ca lumea nu ar trebui sa dea buzna la consulat. Ce se intampla la noi? Nici nu este data bine publicitatii toata informatia, ca oamenii deja se imbulzesc, in speranta ca vor obtine primii acel permis.
„Trebuie sa tindem spre o societate civilizata. Dar omul civilizat trebuie sa fie bine pregatit si bine informat”, considera presedintele raionului. Astfel, ar putea fi evitate anumite confuzii, ar fi cu mult mai putine nemultumiri. „Eu cred ca guvernarea actuala va reusi sa aseze totul la locul sau, asa cum trebuie”, si-a exprimat dansul speranta. Referindu-se la conditiile propriu-zise de obtinere a permisului de mic trafic, Ion Harea a fost concis: „Exista un regulament. Ori se modifica, ori se executa. Haideti sa nu complicam lucrurile si sa nu etichetam pe nimeni”.
Lucia Bacalu, Ungheni,
pentru TIMPUL
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
