Astăzi 27 Mai 2018, Duminică - Ultima actualizare la 26 Mai 2018
Abonamente
SES - noi perspective pentru afacerea ta

Actualitate 2 Februarie 2018, ora 07:03    Din editia print

EXCLUSIVIon Lazarenco, unul la un miliard: „Înotam și plângeam - credeam că o să mor”

Marime Font

Înotătorul moldovean în ape deschise, Ion Lazarenco, rescrie istoria. Sâmbăta trecută, pe 27 ianuarie, el a devenit al optulea om de pe glob, care a înotat cele șapte strâmtori, dar este primul care a reușit această performanță din prima încercare. 

Ultima sa cucerire este Strâmtoarea Cook, în care a înotat în condiții meteo dificile. A fost purtat de curenții de apă, l-au muşcat meduzele, apa era foarte rece și i s-a recomandat să renunțe, dar el nu a cedat. Stabilit de mai bine de 20 de ani în Irlanda, Ion a povestit în exclusivitate pentru TIMPUL cum se simte acum, când este practic unul la un miliard de oameni și cât de mult l-a dezamăgit atitudinea oficialilor de la Chişinău. 

Ion Lazarenco a înotat sute de kilometri nu pentru medalii și distincții, ci pentru copiii nevoiași, pentru sportivii care practică înotul, dar și pentru a promova R. Moldova în lume. În 2014, el a parcurs Gibraltarul (14 km) și Canalul Mânecii (34 km), în 2015 - Canalul de Nord (34 km), în 2016 - Canalul Catalina (34 km) și Canalul Molokai (44 km), în 2017 - Canalul Tsugaru (20 km), iar zilele trecute a cucerit și Strâmtoarea Cook, care se întinde pe 26 km. Din cauza curenților de apă imprevizibili, însă, traseul aproape s-a dublat.




Harta traseului pe care l-a înotat Ion în Strâmtoarea Cook

„Nici n-am forțe să mă bucur”

Am discutat cu Ion, la trei zile după ce a ieşit din Strâmtoare Cook, când încă nu realiza ce performanță a obţinut. Durerea, pe care tocmai o trăise, nu i se ștersese din memorie. „Mulți îmi scriu și mă întreabă dacă înțeleg că sunt al optulea om care a reușit acest rezultat, dar eu încă nu sunt în stare să percep această informație. Atât de mult am visat la acest moment, că acum nici n-am forțe să mă bucur”, ne spune noul erou mondial.

El ne povestește că pregătirea a durat câteva luni, în care zilnic se trezea la patru dimineața și mergea la antrenament. Respecta și un regim alimentar special. Membrii familiei l-au susținut enorm, chiar dacă pentru ei toți această perioadă a fost extrem de dificilă. „Abia aștept să-mi îmbrățișez familia. Sunt în Noua Zeelandă deja de o lună, dar dorul mă macină. Soția și copiii trebuie să fie cei mai fericiți că totul s-a terminat”, crede el.


„Mă rugam părinților mei, care sunt plecați în ceruri…”

Viața acestui om seamănă cu o poveste. A învățat să înoate în ape deschise de pe Youtube, adică de pe internet, și acum, când privește în urmă, înțelege că a reușit imposibilul. Fiecare performanță l-a costat bani enormi. Dacă pentru cele precedente a putut să găsească persoane care i-au oferit sprijin, în fața ultimei provocări a fost nevoit să intre în datorii, pentru a-și împlini visul. Pe tot parcursul traseului, a fost însoțit de o navă și de o barcă cu persoane care monitorizau, dacă el respectă toate regulile și îi ofereau asistența necesară contra cost.


Ion Lazarenco (al doilea din stânga) împreună cu echipa care l-a însoțit la ultimul înot

Potrivit lui Ion, Strâmtoarea Cook ar fi trebuit să o înoate în cel mult șapte ore, însă, din cauza timpului nefavorabil, a trecut-o în 11 ore. Peste 40 de minute de la începutul probei, s-a intensificat vântul și oceanul a devenit foarte agitat, iar în locul soarelui au apărut nori negri.

„Pentru așa ceva se spune că trebuie să ai și un pic de noroc. Păi iată, eu n-am avut acest noroc. Tot ce putea să se întâmple mai rău, s-a întâmplat. Valurile erau atât de mari, încât nava, care ne însoțea, stătea la o distanță de peste 600 de metri, ca să n-o arunce peste noi. Atunci, pentru prima dată, m-am gândit să mă dezic de această încercare. Înotam și plângeam - credeam că o să mor. Mă rugam la părinții mei, care sunt plecați în ceruri, să-mi dea forțe să ajung la celălalt mal. La un moment dat, nu simțeam nici mâinile și nici picioarele. Colegii din echipă mă rugau să mă opresc, dar nu m-am lăsat bătut”, relatează eroul. Își amintește că cei de pe navă claxonau și făceau gălăgie pentru a atrage spre ei atenția rechinilor, care în orice moment puteau să-l atace. Pe tot parcursul traseului, sportivul nostru a fost înțepat de meduze, iar acum are picioarele pline de răni.

„Cea mai încăpățânată și determinată persoană”

Când s-a văzut pe celălalt mal, își amintește doar că l-au părăsit puterile. Nu mai ține minte cum a ajuns în barcă sau cine l-a înfășurat în pături. Nu-și simțea degetele. Avea fața umflată și roșie, din cauza sării. Cineva dintre însoțitorii săi i-a zis că nu a mai întâlnit o persoană atât de încăpățânată și determinată să-și atingă un scop. Printre cei care i-au fost alături s-a numărat și unul dintre cei mai cunoscuți înotători în ape deschise din lume, neozeelandezul Philip Rush. „El singur a dorit să mă însoțească și asta m-a bucurat enorm. Experiența lui m-a ajutat mult. Era în barca mică de alături și mă anunța de fiecare dată când se apropia valuri mai mari. Tot el mă hrănea. Îi sunt recunoscător pentru tot”, subliniază Ion.


Sportivul ne atrage atenția că, în opinia oamenilor de rând, înotul în ape deschise e foarte ușor, căci se crede că distanța este măsurată pe linie dreaptă şi atât. În realitate, nici pe aproape nu e așa. Sportivul înoată mult mai mult, fiindcă valurile și curenții de apă complică lucrurile. Pe lângă aceasta, în timpul înotului, trebuie să respecte cu strictețe câteva reguli. Dacă le încalcă, este descalificat. De exemplu, nu are voie să înoate în costum mai lung de brâu și este obligat să poarte căciulă specială și ochelari de înot. Totodată, nu-i este permis să se atingă de nava care îl însoțește. „În afară de riscul de hipotermie, riști să fii înțepat de meduze veninoase, care-ţi afectează sistemul respirator. În strâmtorile din Oceanul Pacific poţi fi atacat şi de rechini. Un alt risc major sunt curenții de apă, care de multe ori își schimbă direcția. Pe lângă aceasta, din cauza extenuării, începi să simți tot felul de dureri. Dar sunt și multe momente plăcute. În Canalul Mânecii, am avut privilegiul să înot timp de 12 minute alături de câțiva delfini. Starea pe care am trăit-o atunci e de nedescris – a fost o experiență extraordinară”, își amintește cu entuziasm interlocutorul meu.

„Puneam cremă pe marginea ușii și îmi rodeam umerii”

După ce a cucerit ultima strâmtoare dintre cele șapte, Ion Lazarenco a mers la hotel. Mușchii de pe tot corpul îi erau atât de umflați, încât nu era în stare nici să se ungă cu cremă. „Puneam crema pe marginea ușii și îmi rodeam umerii. Nu era nimeni să mă ajute”, precizează el.

Din primele clipe după ce a devenit erou, a primit foarte multe mesaje de felicitare, inclusiv de la personalităţi importante în lume, dar nici unul de la vreun demnitar de acasă. „Nu că aș avea mare nevoie, dar nu în fiecare zi un moldovean reușește o asemenea performanță. Oricum, îmi iubesc Patria și mereu voi ridica deasupra capului drapelul nostru”, a conchis puţin derutat omul care a făcut ca despre R. Moldova să se vorbească în toate colțurile lumii. Astăzi, el nu se mai gândește la ce urmează, după ce a atins unul dintre principalele obiective ale vieții sale.

A trecut înot şi Nistrul

Acum, câțiva ani, sportivul Ion Lazarenco a traversat înot râul Nistru, pe traseul Soroca-Dubăsari. În cadrul Maratonului „Nistru – unește Moldova”, sportivul a parcurs 235 km timp de nouă zile. A decis să facă acest lucru în încercarea de a consolida încrederea cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului, dar și cu scopul de a colecta bani pentru casele de copii și pentru sportivii care practică înotul neavând suport financiar. Nici atunci oficialii moldoveni nu s-au grăbit să-i strângă mâna și să-l felicite pentru inițiativă.

Ion Lazarenco s-a născut pe 22 ianuarie 1978, în satul Brăviceni, raionul Orhei. În anul 1997 a emigrat, împreună cu familia, în Irlanda. Înotătorul moldovean vorbește fluent româna, rusa și engleza.

Un articol de: Dorin Galben Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

 


Opinii & Editoriale 24 Mai 2018, de Moni Stănilă

Omul-virus sau omul-doctor?

Îmi spunea cineva, zilele trecute, că unele din textele mele referitoare la relația om-Dumnezeu par mai degrabă articole pentru drepturile omului sau ale animalelor.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Mai 2018, de Moni Stănilă

Câinele de bronz

Emanuela Iurkin a debutat la Editura „Cartier” în această primăvară cu un roman superb: Câinele de bronz. O poveste care combină perfect ficțiunea cu biografismul. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 23 Mai 2018, de Moni Stănilă

Un mare „NU”!

Pentru că 20 mai ne bate la ușă, ne umple cutia poștală cu gunoi, ne promite marea și sarea, hăul și pârăul, pentru prima dată în viață am intrat pe pagina de socializare a candidatului Ivan Ceban.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 22 Mai 2018, de Răzvan Munteanu

Cine are de câştigat de pe urma ieşirii SUA din acordul nuclear cu Iranul?

Decizia preşedintelui Donald Trump de a retrage SUA din acordul nuclear iranian ridică numeroase semne de întrebare despre cum vor evolua dinamicele scenei relaţiilor internaţionale. Să nu uităm că dosarul nuclear iranian este cauza unora dintre cele mai mari tensiuni din Europa de Est, Statele Unite,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Mai 2018, de Pavel Păduraru

Chișinăul e pierdut!

Scriam săptămâna trecută că, dacă cei trei candidați importanți unioniști sau proeuropeni la șefia Capitalei, Andrei Năstase, Valeriu Munteanu și Constantin Codreanu, nu vor alege doar pe unul dintre ei, pentru a merge în alegerile de duminică, nu va avea niciun sens să ieșim la votare. Din...

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Mai 2018, de George Simion

Schimbați balada!

În cei peste zece ani, de când am cunoscut R. Moldova, m-a fascinat mereu felul în care electoratul pro-estic s-a mobilizat la vot. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Mai 2018, de Moni Stănilă

Buni sau răi?

Că tot suntem în campanie electorală, să ne reîntoarcem puțin la judecata aproapelui. Ușurința cu care catalogăm oamenii din jurul nostru e incredibilă. Despre oricine putem afirma câte ceva, de parcă le-am cunoaște gândurile și pocăința. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Mai 2018, de Constantin Tănase

Obsesia autohtonizării și destinul graiului matern

Nu rareori, când vorbim despre situația limbii române din stânga Prutului, demonstrăm o înțelegere cu totul puerilă, școlărească a fenomenului.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Mai 2018, de Răzvan Munteanu

Trump scoate SUA din acordul nuclear cu Iranul. Ce poate urma?

Foarte mulți jurnaliști sau analiști de politică externă spuneau că retorica folosită de către Donald Trump în cursa electorală pentru Casa Albă va fi abandonată odată cu alegerea sa în funcția de președinte al Statelor Unite.  

() Citeşte tot articolul

Atitudini 16 Mai 2018, de Constantin Tănase

Presa a uitat de 16 mai

Presa de la Chişinău, dar şi cea de peste Prut, preocupată de chestiuni vitale pentru destinul nostru naţional, cum ar fi, de exemplu, înjurăturile de căruţaş ameţit ale lui Voronin sau cele de oier devenit milionar ale lui Gigi Becali, a trecut falnic şi fără păs peste data de 16 mai, o zi...

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Mai 2018, de Moni Stănilă

Primăvară cu poezie

În perioada 3-5 mai a avut loc Festivalul Internațional „Primăvara Europeană a Poeților”, ediția a VIII-a. Evenimentele au debutat cu depunerea de flori la busturile scriitorilor de pe Aleea Clasicilor Literaturii Române, urmată de Simpozionul Internațional „Dialoguri europene:...

() Citeşte tot articolul

Editorial 15 Mai 2018, de Dan Nicu

Lui Dodon nu i-ar strica să ia lecţii de la Kim Jong-un

Întâlnirea de pe 27 aprilie dintre preşedinţii celor două jumătăţi ale Coreei, despărţite din 1953 printr-un război purtat pe baze ideologice, imprimă speranţe că în curând în peninsula Coreeană starea formală de război va fi încheiată şi va începe o eră a...

() Citeşte tot articolul