Astăzi 20 Februarie 2018, Marţi - Ultima actualizare la 19 Februarie 2018
Abonamente

Actualitate 2 Februarie 2018, ora 07:03    Din editia print

EXCLUSIVIon Lazarenco, unul la un miliard: „Înotam și plângeam - credeam că o să mor”

Marime Font

Înotătorul moldovean în ape deschise, Ion Lazarenco, rescrie istoria. Sâmbăta trecută, pe 27 ianuarie, el a devenit al optulea om de pe glob, care a înotat cele șapte strâmtori, dar este primul care a reușit această performanță din prima încercare. 

Ultima sa cucerire este Strâmtoarea Cook, în care a înotat în condiții meteo dificile. A fost purtat de curenții de apă, l-au muşcat meduzele, apa era foarte rece și i s-a recomandat să renunțe, dar el nu a cedat. Stabilit de mai bine de 20 de ani în Irlanda, Ion a povestit în exclusivitate pentru TIMPUL cum se simte acum, când este practic unul la un miliard de oameni și cât de mult l-a dezamăgit atitudinea oficialilor de la Chişinău. 

Ion Lazarenco a înotat sute de kilometri nu pentru medalii și distincții, ci pentru copiii nevoiași, pentru sportivii care practică înotul, dar și pentru a promova R. Moldova în lume. În 2014, el a parcurs Gibraltarul (14 km) și Canalul Mânecii (34 km), în 2015 - Canalul de Nord (34 km), în 2016 - Canalul Catalina (34 km) și Canalul Molokai (44 km), în 2017 - Canalul Tsugaru (20 km), iar zilele trecute a cucerit și Strâmtoarea Cook, care se întinde pe 26 km. Din cauza curenților de apă imprevizibili, însă, traseul aproape s-a dublat.




Harta traseului pe care l-a înotat Ion în Strâmtoarea Cook

„Nici n-am forțe să mă bucur”

Am discutat cu Ion, la trei zile după ce a ieşit din Strâmtoare Cook, când încă nu realiza ce performanță a obţinut. Durerea, pe care tocmai o trăise, nu i se ștersese din memorie. „Mulți îmi scriu și mă întreabă dacă înțeleg că sunt al optulea om care a reușit acest rezultat, dar eu încă nu sunt în stare să percep această informație. Atât de mult am visat la acest moment, că acum nici n-am forțe să mă bucur”, ne spune noul erou mondial.

El ne povestește că pregătirea a durat câteva luni, în care zilnic se trezea la patru dimineața și mergea la antrenament. Respecta și un regim alimentar special. Membrii familiei l-au susținut enorm, chiar dacă pentru ei toți această perioadă a fost extrem de dificilă. „Abia aștept să-mi îmbrățișez familia. Sunt în Noua Zeelandă deja de o lună, dar dorul mă macină. Soția și copiii trebuie să fie cei mai fericiți că totul s-a terminat”, crede el.


„Mă rugam părinților mei, care sunt plecați în ceruri…”

Viața acestui om seamănă cu o poveste. A învățat să înoate în ape deschise de pe Youtube, adică de pe internet, și acum, când privește în urmă, înțelege că a reușit imposibilul. Fiecare performanță l-a costat bani enormi. Dacă pentru cele precedente a putut să găsească persoane care i-au oferit sprijin, în fața ultimei provocări a fost nevoit să intre în datorii, pentru a-și împlini visul. Pe tot parcursul traseului, a fost însoțit de o navă și de o barcă cu persoane care monitorizau, dacă el respectă toate regulile și îi ofereau asistența necesară contra cost.


Ion Lazarenco (al doilea din stânga) împreună cu echipa care l-a însoțit la ultimul înot

Potrivit lui Ion, Strâmtoarea Cook ar fi trebuit să o înoate în cel mult șapte ore, însă, din cauza timpului nefavorabil, a trecut-o în 11 ore. Peste 40 de minute de la începutul probei, s-a intensificat vântul și oceanul a devenit foarte agitat, iar în locul soarelui au apărut nori negri.

„Pentru așa ceva se spune că trebuie să ai și un pic de noroc. Păi iată, eu n-am avut acest noroc. Tot ce putea să se întâmple mai rău, s-a întâmplat. Valurile erau atât de mari, încât nava, care ne însoțea, stătea la o distanță de peste 600 de metri, ca să n-o arunce peste noi. Atunci, pentru prima dată, m-am gândit să mă dezic de această încercare. Înotam și plângeam - credeam că o să mor. Mă rugam la părinții mei, care sunt plecați în ceruri, să-mi dea forțe să ajung la celălalt mal. La un moment dat, nu simțeam nici mâinile și nici picioarele. Colegii din echipă mă rugau să mă opresc, dar nu m-am lăsat bătut”, relatează eroul. Își amintește că cei de pe navă claxonau și făceau gălăgie pentru a atrage spre ei atenția rechinilor, care în orice moment puteau să-l atace. Pe tot parcursul traseului, sportivul nostru a fost înțepat de meduze, iar acum are picioarele pline de răni.

„Cea mai încăpățânată și determinată persoană”

Când s-a văzut pe celălalt mal, își amintește doar că l-au părăsit puterile. Nu mai ține minte cum a ajuns în barcă sau cine l-a înfășurat în pături. Nu-și simțea degetele. Avea fața umflată și roșie, din cauza sării. Cineva dintre însoțitorii săi i-a zis că nu a mai întâlnit o persoană atât de încăpățânată și determinată să-și atingă un scop. Printre cei care i-au fost alături s-a numărat și unul dintre cei mai cunoscuți înotători în ape deschise din lume, neozeelandezul Philip Rush. „El singur a dorit să mă însoțească și asta m-a bucurat enorm. Experiența lui m-a ajutat mult. Era în barca mică de alături și mă anunța de fiecare dată când se apropia valuri mai mari. Tot el mă hrănea. Îi sunt recunoscător pentru tot”, subliniază Ion.


Sportivul ne atrage atenția că, în opinia oamenilor de rând, înotul în ape deschise e foarte ușor, căci se crede că distanța este măsurată pe linie dreaptă şi atât. În realitate, nici pe aproape nu e așa. Sportivul înoată mult mai mult, fiindcă valurile și curenții de apă complică lucrurile. Pe lângă aceasta, în timpul înotului, trebuie să respecte cu strictețe câteva reguli. Dacă le încalcă, este descalificat. De exemplu, nu are voie să înoate în costum mai lung de brâu și este obligat să poarte căciulă specială și ochelari de înot. Totodată, nu-i este permis să se atingă de nava care îl însoțește. „În afară de riscul de hipotermie, riști să fii înțepat de meduze veninoase, care-ţi afectează sistemul respirator. În strâmtorile din Oceanul Pacific poţi fi atacat şi de rechini. Un alt risc major sunt curenții de apă, care de multe ori își schimbă direcția. Pe lângă aceasta, din cauza extenuării, începi să simți tot felul de dureri. Dar sunt și multe momente plăcute. În Canalul Mânecii, am avut privilegiul să înot timp de 12 minute alături de câțiva delfini. Starea pe care am trăit-o atunci e de nedescris – a fost o experiență extraordinară”, își amintește cu entuziasm interlocutorul meu.

„Puneam cremă pe marginea ușii și îmi rodeam umerii”

După ce a cucerit ultima strâmtoare dintre cele șapte, Ion Lazarenco a mers la hotel. Mușchii de pe tot corpul îi erau atât de umflați, încât nu era în stare nici să se ungă cu cremă. „Puneam crema pe marginea ușii și îmi rodeam umerii. Nu era nimeni să mă ajute”, precizează el.

Din primele clipe după ce a devenit erou, a primit foarte multe mesaje de felicitare, inclusiv de la personalităţi importante în lume, dar nici unul de la vreun demnitar de acasă. „Nu că aș avea mare nevoie, dar nu în fiecare zi un moldovean reușește o asemenea performanță. Oricum, îmi iubesc Patria și mereu voi ridica deasupra capului drapelul nostru”, a conchis puţin derutat omul care a făcut ca despre R. Moldova să se vorbească în toate colțurile lumii. Astăzi, el nu se mai gândește la ce urmează, după ce a atins unul dintre principalele obiective ale vieții sale.

A trecut înot şi Nistrul

Acum, câțiva ani, sportivul Ion Lazarenco a traversat înot râul Nistru, pe traseul Soroca-Dubăsari. În cadrul Maratonului „Nistru – unește Moldova”, sportivul a parcurs 235 km timp de nouă zile. A decis să facă acest lucru în încercarea de a consolida încrederea cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului, dar și cu scopul de a colecta bani pentru casele de copii și pentru sportivii care practică înotul neavând suport financiar. Nici atunci oficialii moldoveni nu s-au grăbit să-i strângă mâna și să-l felicite pentru inițiativă.

Ion Lazarenco s-a născut pe 22 ianuarie 1978, în satul Brăviceni, raionul Orhei. În anul 1997 a emigrat, împreună cu familia, în Irlanda. Înotătorul moldovean vorbește fluent româna, rusa și engleza.

Un articol de: Dorin Galben Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 19 Februarie 2018, ora: 16:31

Trei instituții importante vor fi iluminate artistic: O să dea o nouă viață orașului Chișinău

Trei instituții importante vor fi iluminate artistic: O să dea o nouă viață orașului Chișinău

Fațadele Muzeului Naţional de Etnografie și Istorie Naturală, Palatului Naţional „Nicolae Sulac” și Teatrului Naţional de Operă și Balet „Maria Bieșu” vor fi iluminate artistic.  

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 19 Februarie 2018, ora: 08:21

Grigore Vieru – un poet absolut

Grigore Vieru – un poet absolut Din editia print

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 19 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Postul Mare

Începe din nou Postul Mare. O perioadă de bucurii duhovnicești, de timp pentru suflet, de slujbe minunate, de pocăință încununată de înviere.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul