Timpul Local

Istoria ceasurilor

Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au avut nevoie de a imparti ziua in anumite perioade de timp. Anul il imparteau in functie de semanat, recolta, caderea frunzelor sau in functie de momentul inghetului si dezghetului. Insa ziua a putut fi impartita in doua parti, separate de momentul mesei de pranz, nu era nevoie de ceasornic pentru a stabili acest eveniment, o facea stomacul, care indica momentul intreruperii lucrului.

Romanii utilizau diviziuni ale timpului foarte simple: de la 8 la 9 era mane, miezul zilei se numea meridies, ora apusului era vespera, timpul somnului se intitula concubium, iar diminetii i se spunea gallicinum.
Tehnicile de masurare a timpului au evoluat odata cu progresul stiintelor astronomice, trecandu-se de la aproximarea rudimentara a umbrelor produse de o nuia infipta in sol la cadranele solare de mare precizie.
Clepsidrele cu nisip au aparut in secolul al XIV-lea. Ele puteau functiona la orice temperatura si erau mai ieftine si mai usor de fabricat si utilizat.

Marele defect al ceasurilor cu nisip era acela ca trebuiau intoarse foarte des.
Europenii au inventat insa altceva: „lumanarea orara”, o inventie atribuita lui Alfred cel Mare, rege al Angliei intre anii 849-889. Pentru a-i reaminti suveranului ora cand trebuia sa-si faca rugaciunile, niste lumanari „gradate” masurau scurgerea timpului odata cu descresterea lungimii lor. Era totusi o metoda prea putin exacta. In secolul al XV-lea, italianul Cardano a perfectionat sistemul, inlocuind lumanarea cu o lampa cu ulei, prevazuta cu un rezervor transparent si gradat. Cand voiai sa afli ce ora este, n-aveai decat sa „citesti lampa”, uitandu-te la ce nivel a ajuns uleiul in rezervor.

Dar a venit si vremea ceasurilor mecanice. Primele asemenea orologii – niste masinarii rudimentare si greoaie – si-au facut aparitia in jurul anului 1000. Erau actionate prin intermediul unor greutati suspendate de o franghie care, la randul ei, era infasurata pe un ax. Greutatile coborau in ritmul impus de un mecanism ce le bloca miscarea la intervale egale de timp. Initial, ceasurile nu aveau limba, nici cadran si nu faceau decat sa „sune” orele.

 

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *