Istoria zilei de 27 octombrie: A fost inaugurat ansamblul monumental conceput de Brâncuși la Târgu-Jiu

publicat în Istorie pe 27 Octombrie 2018, 00:56

Pe 27 octombrie 1938 a fost inaugurat, la Târgu-Jiu, ansamblul monumental conceput de Constantin Brâncuşi în cinstea ostaşilor români căzuţi în bătălia de la Jiu, cuprinzând capodoperele artei moderne: "Masă Tăcerii", "Poartă Sărutului", "Coloana fără sfârşit". 

Masă tăcerii, alături de Coloana Infinitului şi Poartă Sărutului reprezintă una din cele trei piese de sculptură monumentală ale Ansamblului Monumental din Târgu Jiu a sculptorului român Constantin Brâncuşi.

Masă tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă masă dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanţii. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulară a celor 12 scaune-clepsidre, care îl măsoară. Totul decurge în tăcere.

Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu, cunoscut şi sub numele de Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuţi în timpul primului război mondial, proiectat şi construit de Constantin Brâncuşi. Cele trei componente sculpturale monumentale, Masă tăcerii, Poartă sărutului şi Coloana fără sfârşit, sunt dispuse pe aceeaşi axa, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime totală de 1.275 m.

Poartă sărutului este o sculptură în piatră, realizată de Constantin Brâncuşi, parte a tripticului Ansamblului Monumental din Târgu Jiu.
Poartă sărutului, care se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul oraşului, este dăltuită din piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitrava cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lăţimea de 6,45m, înălţimea de 5,13m şi grosimea de 1,69m

Pe fetele fiecărei coloane se regăseşte simbolul sărutului, două jumătăţi ale unui cerc, atât de caracteristic operei lui Brâncuşi. Arhitrava are de asemenea încrustat acest simbol, că un fel de filigran. În plus, tot în filigran se află încrustaţii ce aduc cu un fel acoperiş al porţii, că şi când poartă ar fi acoperită cu şindrilă. Boltă porţii are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor forme ovale identice, de parcă ar fi conturul fetei şi al umerilor.

Poartă sărutului arată că un arc de triumf, simbolizând triumful vieţii asupra morţii.

Mircea Eliade spunea: „Sunt unele teme din literatură noastră populară extraordinar de bogate din punct de vedere dramatic. De pildă Poartă, care împlineşte în viaţă poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viaţă insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viaţă, în viaţă reală de-afară. Poartă veghează la căsătorie, şi pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, şi poartă rămâne mai departe, cu un om mai puţin, să vegheze alte naşteri, alte nunţi, alte morţi”.

Lucrarea a fost amplasată pe locul ei în luna octombrie 1937 şi a fost sculptată în prima parte a anului 1938, fiind finalizată la 20 septembrie.
Că şi în cazul Coloanei infinitului, ideea Porţii era mult mai veche decât momentul transpunerii în piatră a monumentului.

În 1907, Brâncuşi realizase o prima versiune a Sărutului care, simplificată, devenea în 1910 monument funerar în cimitirul Montparnasse. În 1916, sculptorul termină o Coloana a sărutului, alcătuită prin asamblarea a 4 blocuri pe care figurile şi trupurile, aproape contopite, abia se mai deosebesc, fiind parcă prefăcute în două stane vecine, încremenite pe cele patru lături ale acestui fragment arhitectural. Catalogul expoziţiei personale deschise de Brâncuşi în 1933—34 la Brummer Gallery din New York menţionează, de asemenea, prezenţa unei „Coloane a sărutului” că parte a proiectatului Templu al contemplaţiei, pe care sculptorul urmă să-l ridice în Indore.

Referindu-se la aceste coloane, Brâncuşi îi mărturisea sculptoriţei Malvina Hoffman : „La început am săpat în piatră grupul celor două făpturi înlănţuite..., în urmă, după lung timp m-a purtat gândul spre chipul unei porţi prin care să se poată trece dincolo. Acum am intenţia, să dezvolt siluetele în motivul de deasupra porţii”.

Motivul Sărutului prezentat pe stîlpii laterali sub formă stilizată a unor pupile uriaşe este regăsit de-a lungul lintoului Porţii. Brâncuşi spunea „Ce e sus mic, jos este mărit”.

Barbu Brezianu notă: „Printr-o serie  de decantări ale temei Sărutului, Brâncuşi a ajuns la realizarea unei compoziţii de o extremă precizie şi amploare; un şir de 40 de perechi de îndrăgostiţi aşezaţi faţă în faţă, cu genunchii strînşi şi a căror curbură — nu mult depărtată de versiunea în piatră a monumentului funerar din cimitirul Montparnasse din 1910 — evocă ritmul unor arcade geminate. O linie mediană, întreruptă de brîul infinit al braţelor ce se petrec unul cu altul, formînd un dublu chenar, desparte trupurile alipite; din chipurile lor se văd doar ochii, gură (redusă la o minusculă trăsătură de unire) şi părul, sugerat prin cîteva incizii graţios şerpuite ce încadrează fetele îmbrăţişaţilor”.

Coloana Infinită, cunoscută în mod greşit şi sub denumirea de „Coloana Infinitului” este o sculptură a sculptorului român Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poartă sărutului şi Masă tăcerii concepute şi executate de acesta. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor, Brâncuşi.

Sculptură este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul Război Mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

1466 - S-a născut cărturarul umanist Desiderius Erasmus din Rotterdam, cunoscut pentru "Elogiul nebuniei" - 1509 (m. 12 iulie 1536)

1682 - Mitropolitul Dosoftei a început tipărirea, la Iaşi, a "Vieţii şi petreacerii svinţilor" (4 volume), după izvoare bizantine şi slave.

1782 - S-a născut Niccolo Paganini, violonist şi compozitor italian (m. 27 mai 1840)

1938 - La Târgu-Jiu a fost inaugurat ansamblul monumental conceput de Constantin Brâncuşi în cinstea ostaşilor români căzuţi în bătălia de la Jiu, cuprinzând capodoperele artei moderne: "Masa Tăcerii", "Poarta Sărutului", "Coloana fără sfârşit".

1990 - A încetat din viaţă regizorul Jacques Demy, creatorul musicalului francez; este cunoscut pentru "Lola" - 1960 şi "Domnişoarele din Rochefort" - 1967 (n. 5 iulie 1931)

1990 - A încetat din viaţă actorul Ugo Tognazzi, cunoscut pentru rolurile din „Tragedia unui om ridicol” - 1981, „Ultimul minut” - 1987, „Colivia cu nebune” - 1978 (n. 23 martie 1922)

1998 - Gerhard Schroeder devine cancelar al Germaniei