Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la 20 Septembrie 2018
Abonamente

Istorie 21 Aprilie 2018, ora 10:59

ISTORIE / Gheorghe Cojocea, singurul supraviețuitor român al bătăliei de la Kursk

Marime Font

 
 
 

Gheorghe Cojocea s-a născut în aprilie 1922, la Herculane. Provenea dintr-o familie în care cei mai mulți bărbați îmbrăcaseră uniforma militară. Tatăl lui Gheorghe Cojocea luptase în Primul Război Mondial la Mărășești și s-a stabilit la Herculane din simplul motiv că după război, a fost detașat la o unitate militară din zonă. Mai înainte, bunicul lui Gheorghe Cojocea făcuse parte din trupele de dorobanți care luptaseră în Bulgaria, în timpul Războiului de Independență.

Cu un asemenea arbore genealogic, nu e de mirare că și Gheorghe Cojocea a optat tot pentru o carieră militară. S-a înscris la Liceul Militar din Cernăuți, pe care l-a terminat în 1942, pe când omenirea se afla în plin Război Mondial. România era pe atunci aliata Germaniei Naziste și cei mai buni elevi din liceele militare au fost trimiși la specializare în Germania.

Printre cei 30 de tineri români trimisi sa invete cot la cot cu militarii Wermacht-ului s-a numărat și Cojocea, care a fost repartizat la Școala de Tancuri din Berlin. După absolvire, a trebuit să facă 100 de zile de practică, dar pe timp de război, asta a însemnat instrucție pe front. Inițial, ar fi trebuit să meargă în Sahara, dar așa cum a recunoscut mai târziu, a făcut o “românească”.



A pretins că nu poate consuma hrana la conservă, din cauza unor probleme la stomac. Prin urmare, Gheorghe Cojocea a fost trimis pe Frontul de Est, unde a luat parte la cea mai cruntă bătălie de tancuri din istoria omenirii. A fost singurul supraviețuitor român al sângeroasei bătălii de la Kursk, pe care a relatat-o în cartea “Pumnul de fier”.

“Nu sunt un erou. Ce merit am eu că am trăit? Eroi sunt cei care şi-au lăsat oasele pe acolo. (…) Eu trebuia să mor, demult, la Kursk. Acum trăiesc suplimentar”, spunea Gheorghe Cojocea spre finalul vieții. După bătălia de la Kursk, a fost avansat la gradul de locotenent, în cadrul unei ceremonii la care au participat Hitler, Goering sau Goebbels.

A fost trimis înapoi în România cu câteva zile înainte de 23 August 1944, data la care România a întors armele împotriva Germaniei Naziste. Pe timpul ocupației sovietice și apoi, a dictaturii Comuniste, Gheorghe Cojocea a avut o soarta ceva mai blândă decât restul militarilor de carieră care au luptat împotriva URSS-ului. E drept că noile autorităti au avut nevoie de câtiva specialisti pentru a pune bazele unei scoli de tancuri, dar după ce și-au format propriile cadre, Gheorghe Cojocea a fost dat afară din Armată.

A lucrat în cadrul întreprinderii „Prototip”, vreme de mulți ani și a fost reprimit în Armată la insistențele unor foști elevi ai săi. Chiar dacă a fost permanent urmărit de Securitate și nu a ieșit la pensie cu gradul care i se cuvenea, a fost un miracol ca nu a făcut închisoare, așa cum s-a întâmplat cu cei mai mulți militari de carieră din generația sa. Gheorghe Cojocea s-a stins în septembrie 2012, pe când avea 90 de ani.

europafm.ro

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul