Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 10:22
Abonamente

Constantin Tănase 20 Mai 2016, ora 09:10    Din editia print

Marime Font

Iubirea noastră-ncet s-a stins...

Fragment din cartea „Hoții de mituri”, 2004

 
 
 

Relațiile mele afective față de statul R. Moldova au intrat în faza de răcire mai demult și nu brusc, hodoronc-tronc!, ci treptat, câte-un pic, câte-un pic până n-a mai rămas nimic din termica mea iubire față de el. Primele semne că în relațiile noastre și-a băgat codița agentul frigorific au apărut pe timpul lui Mircea Snegur (Mircea Druc spre victorie ne duc), apoi răceala s-a accentuat pe vremea domniei vesele a lui P. Lucinschi, iar de când cu monarhia încruntată a lui Voronin, iubirea mea, cândva fierbinte, s-a prefăcut în sloi de gheață...

Ce s-a întâmplat, mă veți întreba, cum de a fost posibil ca o iubire curată și înălțătoare să se stingă ca o țigară? Toate au început atunci când mi-am dat seama, uluit și dezonorat, că în relațiile noastre nu există reciprocitate și corectitudine, că partenerul se poartă cu mine agresiv, dușmănos și discriminant, iar cu tot soiul de lichele și râsuri – mai mult decât afectiv și prietenos. Vă dați astfel seama că ruptura nu s-a produs din vina mea. Astăzi, am ajuns într-o situație fără soluție – deși din punct de vedere afectiv, moral, ideologic, social, politic ș.a.m.d. practic suntem divorțați, juridic nu pot legaliza această realitate, deoarece, deși el, statul îmi dă divorțul, căci îmi permite să-mi iau altă cetățenie, eu nu doresc să plec din dulcea și amara mea Basarabie. Nu mi-am luat cetățenie română, cum ar putea crede cineva, pentru că eu am un principiu în chestiunea dată – voi deveni cetățean al statului român numai atunci când muma mea istorică, România, îi va acorda cetățenie română mumei mele actuale, Basarabia. Datorită acestui principiu sunt nevoit să suport actualul stat comunist și nu voi pleca de aici măcar pentru a-i face sânge rău, deoarece acest stat mă urăște, mă umilește, mă dezonorează, mă minte, mă fură ș.a.m.d. Eu înțeleg că el ar dori ca eu să plec, să plece și alții ca mine, să rămână aici cu clienții lui, să-i alunge pe toți investitorii străini, să naționalizeze tot capitalul privat și, după ce a dat în mâinile rușilor căile ferate, industria vinului și a tutunului, portul de la Giurgiulești, comerțul, băncile ș.a.m.d., acum vrea să vândă pe nimic rușilor poșta și telegraful, iar mâine va aduce capitaliști ruși ca să le dăruiască moșii în Basarabia, ca pe timpul țarilor.
Dar să revenim la povestea noastră de dragoste. În ultimii doi ani toate acțiunile statului comunist sunt îndreptate împotriva mea, ca cetățean. Să luăm una dintre aceste acțiuni – statul nu-mi furnizează agent termic, deși sunt un cetățean disciplinat care în fiecare lună, fără nicio întârziere, achit toate facturile. Recunosc, nu-i iubesc pe comuniștii care conduc acest stat, dar față de respectivul nu am nicio datorie financiară – îi plătesc „alimente” cu regularitate, uite că dumnealui, statul, se comportă cu mine, ca un adevărat măgar: nu-mi livrează agent termic pentru că – iaca na motiv! – alți cetățeni care locuiesc cu mine în bloc, au datorii față de el! Dar ce am eu, bă distroficule, cu datoriile lor, de ce, bă, ai atâția cetățeni vulnerabili, care nu-și pot achita facturile, și de ce eu trebuie să sufăr din partea debilității tale cronice?



Mare drăcovenie – vulnerabilii nu pot plăti, statul nu se poate lămuri cu ei și își bate joc de mine, de parcă mi-ar spune: „Așa îți trebuie dacă ești prost și plătești...”. Reiese că statul nu mă încurajează pe mine, cetățeanul disciplinat, care-mi fac datoria față de el... Și nu numai că nu mă încurajează, dar mă și discriminează fără obraz, mă urăște dacă s-a pus să mă omoare prin frig. Dar parcă numai pe mine mă urăște și mă discriminează? De ce el unui profesor de liceu, care-i învață pe copii gramatica, adică crește cetățeni culți, îl plătește doar trei-patru SUTE de lei pe lună, iar unor deputați analfabeți, care nu știu gramatica, sunt inculți și fac de râs acest stat le plătește trei-patru MII de lei? De ce bieților bătrâni le dă o pensie de câteva ori mai mică decât taxa lunară pentru căldură, lumină și servicii comunale? De ce din banii mei (din impozitele pe care mi le reține statul) este plătită o televiziune și niște ziare care lucrează împotriva mea și a neamului meu? De ce „conducerea de vârf” umblă haihui prin sate și orașe („vizite de lucru”) pe banii mei? De ce acest stat nu-i pune la răcoare pe funcționarii incompetenți și corupți care-l discriminează și-i surpă temeliile, dar îi pune la dubă pe ziariștii care-i demască pe aceștia?

De ce acest stat mă minte, mă dezinformează, mă manipulează, mă urmărește, mă spionează, mă mulge ș.a.m.d.? De ce-i remunerează mizerabil pe medici, învățători, profesori, bibliotecari, actori, cântăreți, dar îi plătește gras pe securiști, polițiști, judecători, vameși, miniștri, deputați, consilieri, bodyguarzi, purtători de cuvânt, mape și oale de noapte la curțile împărătești? De ce acest stat îi urăște pe oamenii bogați, care-și adună averi prin inteligența și munca lor, dar îi iubește pe cei care nu știu a face nimic și așteaptă doar să împartă ceea ce adună alții?
De ce, „iubitule”, faci treaba asta? Și încă te bagi în sufletul meu și-mi cerșești amorul? De ce îmi ceri atât de categoric și de insistent să te iubesc? Dragoste cu de-a sila nu se poate – căci asta s-ar numi dragoste chioară și amor ghebos. Fiindcă ce însemnează, în definitiv, actuala „statalitate moldovenească”, prin ce merită iubire acest stat comunist? Ca să iubesc acest stat eu trebuie să am sentimente, cel puțin de respect, față de cei care-l conduc, nu? Cum pot eu avea asemenea sentimente față de șeful statului care și-a numit concetățenii „haită” și „pitecantropi”? Sau față de premierul Tarlev, care a numit tineretul acestei țări „pușlamale politice”? Sau față de dna Ostapciuc, care nu poate citi de pe foaie ceea ce-i scriu alții?

Așadar, pentru ce să iubesc acest stat? Pentru că-i lasă pe bătrâni să scotocească prin lăzile de gunoi, iar conducătorii lui își procură limuzine de sute de mii de dolari, organizează beții colective și își îmbată cetățenii ca oamenii să nu înțeleagă nimic și să nu le ceară socoteală? Pentru că a rerusificat orașele și izgonește limba acestui neam din viața publică? Pentru că stimulează prostia și sancționează inteligența? Pentru că a dat eterul în mâinile posturilor de radio și tv rusești și a închis TVR-1? Pentru că au vândut și vând rușilor tot patrimoniul Basarabiei? Pentru că n-a dorit să le permită copiilor noștri să plece la studii în România? Pentru că sunt gata să vândă Basarabia lui Smirnov? Pentru că partidul de guvernământ (comunist) pregătește populația pentru un război civil? (În hotărârea ultimei plenare a comuniștilor, e scris limpede: „Societatea s-a diferențiat în societatea săracă și minoritatea bogată care se străduiește din toate puterile să nu dea posibilitatea ca să fie înfăptuite transformările de orientare socială necesare în economie și, pe această bază, să fie ridicat nivelul de trai al populației țării” (vezi „Comunistul”, nr. 42, 6 noiembrie 2002). Astfel, în viziunea conducerii acestui stat, principalul dușman al R. Moldova este... „minoritatea bogată”, adică oamenii inteligenți și harnici care au rupt-o cu comunismul. Anume această minoritate îi încurcă pe comuniști să „ridice nivelul de trai al populației”, iar în concepția comuniștilor dușmanul trebuie lichidat. Cum? Prin naționalizare, sânge, deportări. Atunci de ce n-ar face-o cu Oleg Voronin, fiul președintelui, care face parte din „minoritatea bogată”? Sau cu V. Mișin, care de asemenea nu face parte din „majoritatea bogată”? Sau cu toți deputații și miniștrii comuniști care, evident, nu fac parte nici ei din „majoritatea săracă”? Pe aceștia îi lasă în pace pentru că statului comunist și comuniștilor le stau în gât nu străinii care ne fură țara, ci puținii moldoveni care au mai răzbătut la lumină, mai au câte-o afacere și nu vor să fie paznici pe la firmele și băncile lor...). Așadar, pentru ce să iubesc eu acest stat?

15 noiembrie 2002

Un articol de: Constantin Tănase
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md