Cultură

Iubitul meu profesor si marele lui dor

In miez de ghenar 2010, cunoscutul pedagog, dirijor de cor, om de cultura si patriot Petru Popa isi aduna anii multi – 90 la numar. A absolvit Seminarul Teologic „Gavriil Banulescu-Bodoni” din Chisinau, una dintre cele mai bune scoli secundare din Basarabia in interbelic, unde i s-a inoculat multa cumsecadenie, buna-cuviinta si omenie. Pasionat de muzica, inca din copilarie completa corul calugarilor din strana, deprinzand cantatul bisericesc la Asociatia de binefacere in numele lui Hristos, o capela care pana la 1940 se afla la intersectia strazilor Tighina cu Stefan cel Mare si Sfant. La Seminar, fiecare clasa avea corul ei. Seminaristul Popa conducea corul clasei, iar fiind pianist – acompania corul unit al Seminarului.

In 1943 a fost incorporat in Armata Romana, unde de asemenea a cantat in cor. Dupa razboi, P. Popa si-a continuat studiile la Seminarul „Veniamin Costachi” din Iasi, cu aceeasi dragoste pentru muzica. A urmat studiile la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucuresti, pe care l-a absolvit in 1953, dupa care a activat in calitate de asistent de dirijor la Opera din Bucuresti.

Destinul familiei Popa intruchipeaza destinul Basarabiei: in 1940, cand, vorba lui Adrian Paunescu, ni s-a tras „granita peste genunchi”, sotia cu copiii au ramas in Basarabia, iar sotul – in Bucuresti. Si-au reintregit familia peste ani de zile… A functionat vreo 20 de ani in calitate de profesor de muzica si dirijor de cor in satul Cojusna, Straseni, avand un cor renumit, care intotdeauna a cantat pe patru voci. Dupa ce P. Popa a trecut la Chisinau, mai pe langa copii, satul a ramas fara cor.

Ani la rand, colegul de seminar al lui P. Popa, Toma Istrati, scriitor si filantrop, a desfasurat in Basarabia actiuni de binefacere, ajutand scoli, biserici, diverse publicatii, a sustinut elevii fruntasi. Petru Popa era unul dintre aghiotantii lui Toma Istrati in organizarea actiunilor si a ramas patruns pana in adancul sufletului de crezul exprimat de scriitor:
Eu am un mare dor:
Ca viata-mi trecatoare
Sa lase un izvor
In Romania Mare…

…Il vad pe Petru Popa prin arsita soarelui la Marea Adunare Nationala din 29 august 1989. Asculta atent pe fiecare vorbitor si se intreba: „Oare vom izbandi?”. Odata, ma intorceam de la Cojusna si m-am oprit la un chiosc de pe Calea Iesilor sa cumpar „Literatura si arta”. Il vad. „La chioscurile de pe Calea Iesilor n-o cauta, imi zice. Le-am cumparat eu ca sa le trimit in Romania”.

La aceasta varsta onorabila este abonat la publicatiile de orientare democratica, le citeste, are o memorie lucida si este la curent cu toate evenimentele. Nespus de tare l-au intristat evenimentele din 7 aprilie 2009. Picioarele-i duc cu greu povara anilor, dar a tinut neaparat sa mearga la alegerile pentru presedintele Romaniei.
Sotia sa, Valentina Popa, a trecut in lumea celor drepti in 2005, astazi el este inconjurat de fiice, gineri, nepoti, stranepoti si prieteni… La multi ani, iubite profesor!

Ludmila Bulat

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *