Numele schimonosite, o mostenire grea de care nu putem scapa
La 20 de ani de la adoptarea legislatiei lingvistice, numele noastre din acte abunda de greseli, iar acest lucru depinde adesea de gradul de educatie, dorinta si, mai ales, de nedorinta functionarilor de la starea civila. In ciuda unor reglementari clare in legislatie, „Legea cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenesti” este incalcata zilnic de catre Ministerul Dezvoltarii Informationale (MDI).
Chiar daca respectivul minister este patronat de ceva vreme de Pavel Buceatchi, functionarii de aici continua politica fostului lor sef, Molojen. Zilnic sute de oameni ies de la Directia generala stare civila (de pe str. Kogalniceanu 58) revoltati de faptul ca numele parintilor si buneilor lor sunt schimonosite intentionat. Am aflat ca aici primeaza regulamentele interne si nu legile adoptate la 31 august si 1 septembrie 1989, in care se spune clar ca „numele de familie nu se schimba dupa gen” si ca se scriu conform ortografiei limbii romane. „Bunica s-a nascut in 1906 si era Climentov, s-a maritat in perioada interbelica tot Climentov, dar a murit in 1959 Climentova”, imi spune revoltat un barbat intre doua varste. „Am cerut explicatii cum e posibil, dar nici nu au vrut sa ma asculte”, adauga omul. De asemenea, unele oficii ale starii civile elibereaza acte apartinand acelorasi persoane cu nume diferite. „Pe un act bunelul meu e Fiodor, pe altul – Feodor, iar in buletinul mamei e Tudor”, spune o tanara, la iesirea din aceeasi institutie.
Spune-mi ce nume porti, ca sa-ti spun cine esti
O doamna este dispusa sa dea in judecata ministerul si afirma ca va ajunge si la CEDO, daca va fi nevoie, pentru a traduce in romaneste numele tatalui sau, pe care sovieticii l-au scris in acte Vasilii in loc de Vasile. Acum el nu mai este in viata, iar cei de la Oficiul starii civile nu accepta sa-i scrie numele corect in actele fiicei sale. Functionarii nici nu vor sa auda de legislatia lingvistica, ei se conduc de un „regulament intern”, potrivit caruia, numele persoanei trebuie sa corespunda cu cel din buletinul de nastere. „Dar cum sa procedam, daca in acele buletine de nastere, numele noastre au fost rusificate? De ce trebuie sa perpetuam greselile de transcriptie ruseasca in onomastica noastra?”, se intreaba doamna. Daca ne conducem de aceeasi logica, cei care sunt in acte Gheorghii, Dmitrii, Grigorii nu au nicio sansa sa-si obtina numele adevarate de Gheorghe, Dumitru sau Grigore.
„Este o situatie anormala, care creeaza oamenilor extraordinar de mari probleme”, spune Lidia Vieru, cercetator stiintific si membru al comisiei de onomastica din cadrul Centrului National de Terminologie. „Zilele trecute a venit o persoana cu actele de mostenire. Avea sase acte cu sase variante de nume diferite, transliterari complet agramate. Astazi toate documentele se fac in functie de nivelul de educatie a functionarilor”, mai spune Vieru. Sursa citata ne-a mai relatat ca a redactat regulamentele MDI si ca acolo se spunea ca numele de familie pentru persoanele de sex feminin nu se articuleaza, de aceea nu intelege atitudinea functionarilor de la starea civila in aceasta chestiune. „Se cere o modificare a legii si o reforma serioasa. Acum nu exista vreo structura oficiala care sa urmareasca respectarea legii in acest domeniu. Ceea ce face astazi Centrul National de Terminologie are caracter de recomandare, dar nu e suficient, pentru ca de recomandari, de obicei, nimeni nu tine cont”, conchide Lidia Vieru.
Ivan in loc de Ion?
Si Maria Cosniceanu, doctor in filologie, conf. univ., cercetator-coordonator la Institutul de Lingvistica al Academiei de Stiinte, spune ca starea jalnica a numelor noastre este cauzata de faptul ca cei care fac actele nu ne cunosc limba. „Problemele sunt aceleasi, ca si la inceputul anilor ’90. Se spune ca, desi actele noastre sunt scrise ruseste, nimeni nu le poate modifica, dar trebuie sa se tina cont de normele limbii romane cand le translitereaza. Am auzit ca exista indicatii, asa, neoficiale, ca Ivan sa ramana Ivan, si nu Ion. E stupid, pur si simplu. In acest domeniu, este aceeasi situatie ca si in cazul invatarii limbii de stat: la inceput, Departamentul Limbilor facea controale in fiecare raion si lucrurile se miscasera din punctul mort. Odata cu desfiintarea departamentului, totul a ramas balta”, povesteste cunoscuta cercetatoare. Potrivit lui Cosniceanu, daca in ceea ce priveste prenumele lucrurile s-au mai schimbat, starea numelor de familie este mult mai proasta. „Numele noastre de familie sunt in cea mai mare parte substantive comune. Un om care nu cunoaste ce este aceea „pupaza” sau „lacrimioara” a transformat numele in Pupeze si Lacrimiazi si dupa aceea cetatenii trebuie sa umble si sa bata pragurile”, spune Cosniceanu.
Ambele cercetatoare afirma ca situatia s-ar putea ameliora, daca cetatenii ar fi mai perseverenti si, nu in ultimul rand, daca ar exista vointa politica pentru a schimba lucrurile. Din pacate, in ultimii 20 de ani tocmai vointa politica a lipsit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
