Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 15:06
Abonamente

Interviu 29 Mai 2017, ora 07:23    Din editia print

INTERVIUIvan Diacov, ex-procuror al municipiului Chișinău: „În Moldova, puterea o deține cel care controlează procurorul general”

Marime Font

Foto: Ramin Mazur

Republica Moldova este controlată economic și politic de Vladimir Plahotniuc, statul merge spre dictatură, iar cea mai mare influență nu aparține președintelui sau prim-ministrului, dar celui care controlează procurorul general. Astfel consideră ex-procurorul municipiului Chișinău, Ivan Diacov, care este și fratele lui Dumitru Diacov, președinte de onoare al Partidului Democrat. 

Fostul șef al Procuraturii Capitalei susține că acțiunile din ultima perioadă ale CNA-ului și Procuraturii Anticorupție sunt stângace și că unii procurori creează anumite situații pe care tot ei le rezolvă pentru bani buni. Din cauza atmosferei tensionate din țară, el recunoaște că este pregătit să-și ia familia și să plece peste hotare. Totodată, a povestit cu ce se ocupă de când și-a încheiat activitatea profesională și ținând cont că nu are un serviciu de aproape un an și jumătate, a mărturisit din ce-și asigură existența.  

- Ce face Ivan Diacov după ce în decembrie 2015 i s-a încheiat mandatul de procuror al municipiului Chișinău?
- Am ieșit la pensie și îmi educ nepoții. Am reacționat foarte liniștit. Îmi revin după 35 de ani de muncă. Cu atât mai mult că la finalul carierei au început să se întâmple diferite reforme, să le zicem așa, care nu se înscriu în viziunea mea cum ar trebui să fie o procuratură sau o justiție corectă.



- La ce vă referiți?
- Justiția trebuie să fie independentă, profesionistă și să activeze în folosul societății, ceea ce la noi nu se petrece. Era dificil, iar eu am plecat conștient, cu capul sus. Am întors toate distincțiile și le-am spus că nu se poate de lucrat așa. În procuratură la noi poți să ocupi o funcție de conducere până la vârsta de 65 de ani, eu acum am 63, deci, ar fi fost totul normal, puteam să fiu numit pe încă doi ani, dar eram deja sătul de tot.

- V-ați gândit măcar o clipă că ați putea rămâne în sistem?
- Nu. Am și eu mândria mea de profesionist și nu puteam să fiu procuror de rând. Eu am fost un procuror cu autoritate și așa vreau să rămân. Să vorbim serios, la mine fiind fratele acolo unde stau butoanele (n.red. Dumitru Diacov, președinte de onoare al PDM) puteam să rămân în sistem sau, să mă ierți de expresia vulgară, dacă mai acceptam să ling blidele, puteam să ajung poate chiar și procuror general. N-am vrut. Cu multe lucruri nu sunt de acord. Am o poziție, dacă vreți, civică. Am familie la care țin foarte mult. Sunt născut în Siberia și se vede că am undeva o frână care nu-mi permite să mă înjosesc și să mă îndoi în fața cuiva. Sunt mândru de toată activitatea mea, dar sunt trist de starea în care a ajuns organul procuraturii căruia mi-am dedicat tinerețea și practic toată viața.

Soția sa și-a vândut broboada ca să-și hrănească familia

- Vorbind despre familie, la care ziceți că țineți foarte mult. Ați spus într-o emisiune televizată că a fost un caz când soția dumneavoastră și-a vândut broboada din cap pentru că nu aveți ce mânca. Când s-a întâmplat asta și cum ați ajuns într-o asemenea situație?
- N-am ajuns în așa stare, de la ea, de fapt, am și pornit. Eram la Soroca, studenți, și eu, și soția. Ne-au repartizat un apartament unde a fost omorâtă o bătrână. Am spălat sângele și ne-am mutat acolo. Șapte ani am trăit fără căldură cu doi copii mici. Am început cu salariul de 120 de ruble și nu prea ajungea pentru întreținere. Atunci aveam o vecină „speculantă”, care a văzut broboada soției foarte frumoasă în cap, pe care i-o făcusem cadou și a cumpărat-o. Eu am zărit-o și i-am zis soției că vecina are broboadă ca a ei, dar ea a pus ochii în pământ și a recunoscut că e a ei și că i-a vândut-o. Ne-am certat un pic și ea m-a întrebat: dar cu ce să te hrănesc?! Au fost timpuri grele.

- Apropo, despre faptul că părinții dumneavoastră au fost deportați în Siberia. Cum s-a întâmplat asta?
- Activând în cadrul SIS, pe atunci Ministerul Securității Naționale, am ridicat arhivele și am aflat cum s-a întâmplat totul. Buneii mei de pe tată erau oameni avuți și au fost turnați de un sătean. Acela scria că a trecut pe lângă casa bunicii mele și ea i-ar fi zis: ce mergeți pe aici, iată, o să vină americanii și n-o să mai fiți. KGB-ul sovietic a spus că această expresie este o activitate antisovietică. În noaptea de 6 iulie au venit milițienii în casă, iar bunica avea o ieșire de rezervă și a reușit să fugă. A lăsat copiii, cu gândul că n-o să-i deporteze. Tata avea 19 ani și sora lui Ana era minoră. I-au luat pe ambii și i-au dus în Siberia. Au mers în vagoane pentru vite. Mulți oameni au murit pe drum. Ei au supraviețuit pentru că o bătrânică le-a dat o pereche de pâsle. Când au ajuns la destinație, acolo era o zăpadă de doi metri și i-a salvat doar faptul că unul a pus picioarele într-o pâslă, iar altul în cealaltă. Mai târziu, tata s-a întâlnit cu mama și s-au căsătorit. Ea a fost deportată în Siberia împreună cu bunelul și cu alte două surori. Noi suntem trei frați născuți acolo.

„Procurorii creează singuri anumite situații și tot ei le rezolvă pentru bani buni”

- În privința activității profesionale - în ce măsură ați fost presat să luați anumite decizii cât timp ați deținut funcția de procuror al municipiului Chișinău?
- Îmi amintesc un caz cu o băbuță. Eu am exercitat urmărirea penală asupra fiului ei și judecătorii i-au dat șase ani de pușcărie pentru tentativă de omor. Eram în biroul meu, la procuratură, ea a intrat și a început să-și ridice vreo trei rânduri de fuste pe care le avea pe ea. A scos de acolo o batistă cu bani. Avea cred că vreo 300 de ruble. Lua câte o bancnotă și o împingea spre mine cu mențiunea: sunteți bun, sunteți bun… Aștepta să-i spun că ajunge, dar eu am așteptat-o până când a împins ultima bancnotă, chiar dacă o făcea tot mai rar și mai rar. I-am spus doar că habar nu am de câți bani o să aibă nevoie să meargă în vizită la fiul ei, la închisoare. Ea a început să plângă, a luat banii și a ieșit. Așa-numite presiuni au fost multe.

- Cu asta vreți să spuneți că nu ați luat niciodată mită?
- Întrebarea asta a dumneavoastră e deocheată. Eu chiar nu vreau să răspund la ea. Să spun că am luat, lumea ce o să gândească despre mine?! Să spun că n-am luat, cine o să mă creadă?! O să spun un alt caz. Când lucram la procuratură în Soroca a venit un evreu bătrân și mi-a spus că în Republica Moldova e imposibil să fii cinstit. El mi-a recomandat atunci: ia o dată o mită bună și după aceea lucrează sincer toată viața. Asta nu înseamnă că eu am ținut cont de sfatul lui. Acum știu cazuri concrete când procurorii singuri creează anumite situații și tot ei le rezolvă pentru bani buni.

- Credeți că acum sunt procurori cinstiți?
- Da. Acum, în primul rând, nu le propun la toți mită, iar la cei care le propun cred că 90 la sută iau. Așa-i atmosfera în țară – dar sunt și cinstiți.


„Nu se poate face dreptate prin metode criminale”

- În ultimul timp s-a activizat CNA-ul și Procuratura Anticorupție, au fost reținuți doi miniștri și un viceministru, am avut percheziții la mai multe instituții de stat, inclusiv la Primăria Chișinău. Înseamnă asta că se luptă cu fenomenul corupției la nivel înalt sau sunt doar niște valuri într-o cadă cu apă?
- Este o activitate lăudabilă. Dacă e să-i credem pe cuvânt, că ei au înțeles că lucrurile nu mai pot fi tolerate și s-au apucat de treabă, eu mâine dimineață m-aș duce la Catedrală și aș aprinde lumânări și m-aș ruga să trăiască și să aibă rezistență. Probabil ei chiar și vor să lupte, dar sunt multe neclarități. Spre exemplu, să luăm cazul lui Vlad Filat, că el a comis anumite ilegalități, probabil nu se îndoiește nimeni, dar cum s-a procedat cu dânsul sunt multe întrebări. Pe mine m-au învățat că nu se poate face dreptate prin metode criminale. Dacă un om a furat ceva, mai întâi trebuie dovedit acest lucru. Justiția trebuie să fie perfectă, să nu lase loc de interpretări, numai atunci oamenii vor căpăta încredere. CNA-ul și Procuratura Anticorupție depun eforturi ca să lupte cu corupția, dar o fac foarte stângaci, din lipsă de profesionalism, în primul rând. Cu 35 de ani în urmă mi s-a spus că e mai bine să stea la libertate doi vinovați, decât să ajungă după gratii un om nevinovat.

- În prezent, cât de mult este influențată activitatea procurorilor din Republica Moldova de factorul politic?

- Faptul acesta este evident și nimeni nu-l contestă. Politicienii singuri recunosc că au împărțit totul. Procuratura și toate organele de drept au fost repartizate politic. Asta nu înseamnă că în fiecare dimineață vine cineva și dă indicații. Eu am fost procurorul municipiului Chișinău și știam că procuratura e sub influența Partidului Democrat, dar pe mine nu m-a sunat niciodată nimeni. Depinde care este poziția procurorului. Unii procurori intuiesc că dacă o să intenteze un anumit dosar ar putea fi apreciați de cineva.

- Ați declarat într-un interviu în anul 2015 că odată cu venirea comuniştilor la putere, toţi procurorii-şefi teritoriali erau numiți în funcţie exclusiv cu acceptul personal al preşedintelui Voronin, iar de când a venit actuala coaliție de guvernare, procuratura a degradat și mai mult. Acum sunteți de aceeași părere?

- La Voronin era abuz în serviciu atunci când numea procurorii și într-un fel își asuma răspunderea politică. În societate era o frică de el, dar în acea perioadă s-a început de fapt dezmățul justiției. Acum toți se ascund după formula asta de „justiție independentă”, nu mai este ea la noi independentă. Acum concursurile de angajare la procuratură sunt un spectacol, iar în funcții ajung cei care trebuie. Cine nu face pe plac, foarte ușor se poate „trezi” cu un dosar penal.


„Domnul Plahotniuc controlează situația economică și politică din țară”

- Tot în 2015 ați spus că Vladimir Plahotniuc, actualul lider PDM, controlează nu doar Procuratura, dar toată ţara. Acum s-a schimbat ceva?
- Acum doar mi-am întărit convingerea că domnul Plahotniuc conduce efectiv Republica Moldova. Prin intermediul pârghiilor și al oamenilor din partidul său el controlează situația economică și politică din țară.

- Asta-i laudă?

- Asta-i constatare. Dacă el va izbuti să argumenteze cu fapte reale că dorește binele acestei țări, va fi aplaudat. Sunt convins că dacă ar ieși la o plimbare pe bulevardul Ștefan cel Mare, fiecare a doua persoană o să vrea să-i strângă mâna și o să considere drept cinste să se salute cu el.

- De ce ar face-o?
- Părerea mea e că undeva, în genele poporului nostru, este treaba asta de a se închina în fața oamenilor puternici, mai ales că el nu este accesibil omului de rând.

- Cum a ajuns, totuși, Vladimir Plahotniuc lider de partid și cel mai influent om din Republica Moldova?
- E public tot. L-a crescut Voronin. L-au ales oamenii. Nu exclud că tot așa oamenii o să-l aleagă pe Plahotniuc și președinte sau prim-ministru. După cum merg lucrurile, este real. Depinde de domnul Plahotniuc.

- Ați vota pentru el?
- Nu.

„Sunt gata să-mi iau familia și să plec peste hotare”

- Vă place starea în care a ajuns statul nostru cu acești politicieni aleși de cetățeni?
- Eu sunt familist și sunt extrem de atașat de nepoți. Moral, azi sunt gata să-mi iau toată familia și să plec peste hotare - de fapt, sunt hotărât. Chiar dacă am de toate, în prezent nu-mi închipui că nepoții mei vor merge la școală aici. Nepoții fratelui meu învață în București, copiii lui Plahotniuc și ai altor politicieni învață tot în străinătate. Eu nu am posibilitatea să stau aici și să finanțez acolo. A mai rămas doar să văd care va fi finalul. Nu trebuie de personalizat. Dacă nu va fi Plahotniuc, cursul nu se va schimba și va apărea altcineva. Împreună cu soția, fiicele și nepoții suntem montați să plecăm în România. Vreau să cred că poate politicienii o să facă și pentru popor ceva. Medicina la noi e la pământ și nu-i doresc nimănui să se îmbolnăvească grav aici și să ajungă la spital. Doamne ferește, de așa ceva – șanse de a supraviețui sunt mici.

- Bine, dumneavoastră, aveți posibilitatea financiară să plecați de aici, dar ce facem cu cei care nu-și permit acest lux, cei care sunt nevoiți să suporte consecințele sistemului politic instaurat?
- Aici nu prea ai dreptate. Eu plec conștient. Sunt om realizat. Oamenii despre care vorbiți, cei bătuți de soartă și aduși la limita sărăciei, în brânci, ilegal, prin păpușoaie, pleacă și ei. Eu sper că politicienii gândesc, iar dacă nu vor face nimic pentru popor, riscă să rămână singuri aici.

- Actuala clasă politică, aflată la guvernare, poate crea premisele, adică cadrul legislativ necesar, pentru ca justiţia în R. Moldova să devină independentă?
- Poate, de ce n-ar putea…

- Dar vrea acest lucru?
- Iată, dacă vrea, asta-i mare întrebare. Sunt convins că justiția la noi n-o să fie independentă niciodată.

„În prezent, Republica Moldova merge spre dictatură”

- În ce relație sunteți cu fratele dumneavoastră Dumitru Diacov. Ținând cont că în ultimii ani ați criticat coaliția de guvernare, inclusiv Partidul Democrat?
- Sunt în relații bune, frățești. Eu nu consider că asta-i critică. Am spus ceea ce era adevărat – e mai mult o constatare. Recent, domnul Plahotniuc a plecat într-o vizită oficială în Statele Unite ale Americii și asta demonstrează ce influență are în țară. Acțiunile actualei coaliții de guvernare ridică multe semne de întrebare, ținând cont că o parte din deputați au fost cumpărați. Cu reținerile astea nu vedem finalitate și multe alte lucruri. În prezent, Republica Moldova merge spre dictatură.

- Sunteți șantajabil?

- Nu sunt șantajabil, dar sunt incomod și au fost câteva tentative la unele posturi de televiziune să se pună presiune pe mine… toate fără succes.

- Apropo, de mass-media noastră, ce părere aveți despre instituțiile de presă controlate politic? Nu o să le numesc aici care și cui aparțin, sunt sigur că le cunoașteți...
- Ce părere poți să ai despre o presă acaparată sau servilă. E trist. În România, oamenii s-au mobilizat la proteste, datorită mass-mediei în mare parte, dar la noi multe instituții fac doar ceea ce le dictează stăpânii.

„Urechean este un hoț”

- Ex-primarul Capitalei, Serafim Urechean, a declarat că domnul Dumitru Diacov a spus că urma să-l facă președintele țării, dar cu trei condiții: fratele dumneavoastră trebuia susținut la funcția de președinte al Parlamentului pentru viitor, el trebuia să semneze o recipisă că Ivan Diacov va fi procuror general și că pe dosarele fiicelor fratelui dumneavoastră va fi pusă cruce...
- Aberații. Urechean a dat dovadă de incompetență și de lipsă de cunoștință a Constituției. Nu putea președintele Parlamentului de atunci, care din întâmplare e fratele meu, să-i propun funcția de președinte al țării și să condiționeze cu recipisă. Conform legii din acea perioadă, procurorul general era identificat de președintele Parlamentului. Candidatura era propusă Parlamentului și acesta îl vota. Asta înseamnă că președintele statului nu avea absolut nicio atribuție cu asta.

Cât privește funcția de procuror general, pentru mine, niciodată nu mi-am dorit acest lucru. E nonsens ca fratele să mă propună. În acea perioadă am fost la o discuție cu președintele de atunci Petru Lucinschi și cu fratele meu, iar ei mi-au zis că prea mult ies în frunte și că umbresc imaginea lui Dumitru cu acțiunile pe care le fac. Mai târziu, o discuție similară am avut cu președintele Vladimir Voronin și cu fratele meu, unde mi-au spus practic aceleași lucruri și mi s-a recomandat să mă liniștesc. Eu eram adjunctul procurorului municipiului și nici nu se discuta despre funcția de procuror general. Când domnul Catană a propus candidatura mea pentru funcția de procuror al municipiului Chișinău, fratele a fost categoric împotrivă și a spus că nu vrea vorbe.

Cea de-a treia condiție era ca să claseze dosarele pe fiicele lui Dumitru Diacov. Niciodată și nicăieri nu au fost dosare pe fiicele fratelui, adică pe nepoatele mele. Eu nu voi lăsa lucrurile așa.

- Care ar fi scopul domnului Urechean să mintă într-un asemenea mod?
- El îi un hoț. Și-a făcut averi, că nimeni nu știe volumul lor. Acum îi este trist și, în opinia mea, a vrut pur și simplu să-și dea importanță. El nu se uită în oglindă ca să observe că timpul lui a trecut.

- Tot Serafim Urechean a zis că Vladimir Plahotniuc este bravo pentru tot ce a reușit să facă. Cum vi se pare această atitudine prietenoasă?
- El lovește în oamenii care în prezent nu au influență reală, dar își scoate pălăria din cap în fața puterii să arate că e cu dânșii.

- Înainte de marșul #fărăFrică de duminică, unde au fost și reprezentanți ai minorităților sexuale, v-ați întrebat pe Facebook dacă Serafim Urechean va avea curajul să iasă la marș. La ce v-ați referit?
- El se dă așa de curajos. Vorbește despre tot. Trebuia să participe la marșul #fărăFrică și să arate că este pentru dreptate și egalitate. Avea motive s-o facă.

„Într-o țară cu apucături dictatoriale nu pot conduce două persoane”

- Ce i-ați spune președintelui Igor Dodon dacă ar fi acum în fața dumneavoastră?
- N-ai dreptate, omule, privind cursul țării pe care l-ai ales. În prezent, avem două personalități care tind să ne conducă și să ne fericească: domnul Dodon și domnul Plahotniuc. Într-o țară cu apucături dictatoriale nu pot conduce două persoane. Câștigător o să fie doar unul dintre ei. La noi nu are importanță cine e președintele țării, nu contează cine e președintele Parlamentului și nici măcar cine e prim-ministru. În Moldova, puterea o deține cel care controlează procurorul general. După cum știți, acesta a fost numit de Partidul Democrat, deci, vă puteți face concluziile.

- Din ce trăiți astăzi la aproape doi ani de când nu mai aveți un serviciu?
- Trăiesc din pensia de funcționar public de zece mii de lei pe lună, am un cont bancar declarat și soția mai are un venit stabil. Duc un mod de viață modest, iar cheltuielile sunt minime. Pentru necesitățile familiei îmi ajunge.

Un articol de: Dorin Galben Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md