Jertfa deci este congenitală – face parte din propria noastră fiinţă. Viaţă fără jertfă nu se poate şi fiecărui om îi este dat să se sacrifice în modul stabilit de propria lui identitate.
Unele jertfe sunt cunoscute şi cei care le fac sunt avansaţi de oameni la rangul de eroi sau de sfinţi. Altele nu se văd, de aceea sunt mai puţin cunoscute şi aproape niciodată apreciate după merit. Ele însă au un rol deosebit – acela de a arăta oamenilor cum trebuie sau cum nu trebuie să fie ei îi viaţa lor.
Învăţătorul nu comunică doar o parte din energia sa fizică educaţilor, precum o face oricine cultivă cartofi. El se comunică pe sine fiecărui educat, se împarte lor ca pâinea cea de împărtăşanie. Învăţătorul săvârşeşte jertfa cea nevăzută zi de zi, oră de oră. El este exemplul pentru cum trebuie să fie omul.
Zi de zi şi ceas cu ceas se etalează şi cei a căror misiune asumată este de a arăta cum nu trebuie să fie omul.
Teza de doctorat a lui V. Stepaniuc şi modul cum a fost elaborată, expertizată şi aprobată este un exemplu perfect de cum nu trebuie să fie un istoric, principiul cercetării şi educaţiei istorice fiind interpretarea istoriei de pe poziţia intereselor comunităţii cărei aparţii. Războiul din 1877-1878 din Balcani pentru noi este Războiul de Independenţă, care a definitivat procesul de constituire a naţiunii române. Pentru Rusia acesta este Războiul ruso-turc, unul de împărţire a sferelor de dominaţie între două mari puteri. Cu şase voturi contra, şapte pentru şi trei abţinut, Stepaniuc îşi păstrează titlul de doctor în istorie, dar noi vom şti pururea că el nu este istoricul nostru, iar raportul 6-7-3 arată cât de puţină istorie naţională ne putem permite.
L. Bujor, numit recent în funcţia de consilier al premierului în chestiuni de educaţie, va rămâne în istoria noastră ca unicul din lume ministru care a legalizat un învăţământ fără obiective şi „întemeiat” pe „subcompetenţe”, iar începând cu 8 aprilie vom şti de unde ne pot veni ideile ce n-ar trebui implementate, deci noul sfetnic trebuie onorat în jertfa sa de a fi hârtia de turnesol a unor posibile eşecuri în educaţie.
Dar, deşi au valoare de cunoaştere, asemenea jertfe nu purifică, ci încurajează impostorii şi mediocrităţile: odată cu avântul lui Bujor în vârful administraţiei învăţământului, Moara de măcinat cuvinte pentru copt învăţători docili mi-a retras funcţia de profesor la catedră şi dreptul de autor şi de director al proiectului de cercetare pe care l-am obţinut prin concurs – deoarece n-accept să-i mănânc tărâţele, precum o fac atâţia. Şi n-accept pentru că Iisus nu-i doar jertfă, dar şi Cel care a izgonit negustorii din Templu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
