În două ore urmează să ne îmbarcăm spre oraşul Batumi, Georgia. Însă, când mi-a fost înmânat biletul de avion al companiei aeriene „Georgian Airways”, unde era scris de mână locul meu în avion ( vezi poza 1), certitudinea securităţii mele s-a cutremurat. Totuşi, nu despre Odesa sau despre aeroportul din Odesa voi vorbi, ci despre o escapadă pe tărâmul georgian, între georgieni, în Batumi.

Batumi, capitala estivală a Georgiei

Oraşul Batumi – capitala Republicii Autonome Adjaria sau capitala estivală a Georgiei şi cel mai mare port din Georgia, unde domină o atmosferă împletită cu influenţele mamei Rusii şi tatălui Oriental, este locul unde Estul se întâlneşte cu Vestul.

Scuarul teatrului din Batumi

Imediat cum aterizezi pe aeroportul din Batumi, observi o aerogară similară cu una occidentală, din punct de vedere tehnic, însă angajaţii aeroportului se pare că încă nu s-au conformat standardelor europene de deservire a pasagerilor, fiind un pic nepoliticoşi şi ursuzi „ca în Moldova”, spuneau unii concetăţeni de-ai mei. Astfel, deşi văd paşaportul albastru, ei îţi spun în georgiană să dai lucrurile la control.

„Las Vegas-ul caucazian”

Aterizând pe înserat, Batumi te surprinde cu „viaţa de noapte” – clădiri impunătoare, autostrăzi impecabile şi un sistem de iluminat demn de Las Vegas. Şoferul de microbuz ne informează că toate costurile energiei electrice sunt plătite din bani americani. O altă surpriză a oraşului aglomerat sunt sălile de jocuri, numite, solemn, cazinouri, şi care noaptea prind viaţă, fiind bine vegheate de bolizi precum Jaguar, Ferrari sau Lamborghini. Întrebaţi de ce sunt atâtea cazinouri în oraş, colegii noştri georgieni ne explică cât se poate de simplu – în Turcia, cazinourile sunt interzise. De asemenea, şi în Orientul Apropiat, unde majoritatea sunt musulmani şi nu au dreptul să participe la jocuri de noroc. Astfel, Batumi, oraş-port într-o ţară creştină, la 20 km de Turcia, se pregăteşte să devină un Las Vegas caucazian, alimentat de milioanele pompate de turci şi cazaci.

Ulterior, observi cu uşurinţă că Batumi e un oraş în reconstrucţie. În partea sudică, se construiesc hoteluri, iar în zona veche, istorică, care aminteşte de belle époque-ul de la sfârşitul secolului al XIX-lea, se fac reparaţii zi de zi, de dimineaţă până seară. Aceasta, în timp ce până în 2004, liderul republicii autonome adjare, Aslan Abaşidze, a transformat Adjaria într-un stat unde orice era posibil – datorită poziţiei strategice, fiind singura legătură între toate cele trei ţări caucaziene – Armenia, Azerbaidjan şi Georgia – cu Europa şi care trec obligatoriu prin Batumi. În 2004, Abaşidze şi-a dat demisia şi a plecat la Moscova, preşedintele georgian Mihail Saakaşvili declarând la acel moment: „Aslan a fugit, Adjaria este liberă”.

Clădire din centrul orașului

Totuşi, sentimentul de „aer occidental” dispare după câteva intersecţii, când îţi dai seama că şoferii conduc în oraş fără să respecte regulile de circulaţie, semafoarele şi indicatoarele, fiind, pe alocuri, doar nişte elemente de decor arhitectural.

Sistemul de învăţământ georgian, similar cu cel american

Trecând de la oraş la sisteme, cu excepţia celui poliţienesc,pentru că s-au făcut multe referiri şi comparaţii în presa noastră, voi descrie sistemul de învăţământ. Colegii georgieni ne-au spus că sistemul de învăţământ este similar celui american, întrucât şi aprecierea elevilor se face „ca la americani”, prin calificative de la A la F. De asemenea, tinerii georgieni vorbesc o engleză fluentă, deoarece majoritatea cursurilor sunt ţinute în engleză. Cunosc şi rusa foarte bine, însă în cazul în care discută cu un străin, preferă engleza în detrimentul rusei.

Studenţii georgieni nu prea beneficiază de burse pentru studii, iar când au aflat că studenţii moldoveni pot învăţa cu finanțare bugetară sau contra unei taxe, iar suma diferă în funcţie de specialitate şi universitate, au rămas perplecşi,fiindcă ei plătesc aceeaşi taxă la orice specialitate, iar de burse beneficiază foarte puţini studenţi.

Georgia se confruntă cu acelaşi exod de creiere şi forţe de muncă ca şi RM

Ca şi în RM, tinerii georgieni suferă, la propriu, din cauza părinţilor care au plecat să muncească peste hotare pentru a le oferi un trai mai bun şi dreptul la studii universitare, drept care îi costă cel puţin 1000 de euro anual. Ţările-ţintă pentru părinţii georgieni sunt aceleaşi ca şi pentru părinţii din RM: Rusia, Ucraina, Italia, Spania sau SUA.

Însă, efortul părinţilor pare a fi răsplătit din plin, cel puţin în cadrul grupului de 20 de tineri pe care am avut oportunitatea să-i cunosc: toţi au cunoştinţe generale bogate, cei mai mulţi au funcţii responsabile în ministere sau instituţii, în timp ce-şi fac studiile universitare și postuniversitare.

Totodată, la polul opus, căsătoriile aranjate de părinţii sunt încă practicate, în funcţie de clasa socială din care fac parte, iar dacă tânăra nu va lua numele soţului este o ruşine mare pentru ea şi pentru familia ei.

Chiar şi aşa, de la mic la mare, de la angajatul de la aeroport până la profesorii universitari, am observat că au o demnitate naţională sănătoasă, promovând liber limba, tradiţiile, mâncarea, vinurile (deşi, pe alocuri, recunosc că cele moldoveneşti sunt mai bune şi mai aromate) şi ţara cu peisajele idilice.