Astăzi 18 Februarie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 12:13
Abonamente

Moldova 22 Septembrie 2014, ora 07:51    Din editia print

reportajLa Alcedar, Europa rămâne deocamdată o glumă

Marime Font

Alcedar este un sat unic în felul lui. În primul rând pentru că nu veți găsi altă localitate cu un astfel de nume în Moldova. Aici Europa a ajuns deocamdată în glumă decât pe bune, tinerii pleacă, iar cei care au rămas încearcă să supraviețuiască muncind cu ziua sau făcând comerț mărunt cu ce mai cresc pe lângă casă. 

Când intrăm în sat dăm de o biserică frumoasă și câteva cruci albe românești în preajmă. În fața lăcașului sfânt se înalță un monument ce reprezintă o stelă încoronată de o acvilă. Pe coloană este sculptată o femeie care ține în brațe un soldat rănit. Uniforma militară sugerează că e vorba mai curând de un infanterist din armata română din perioada Primului Război Mondial. Suntem nevoiți să ghicim, pentru că nișa unde trebuia să fie o inscripție este goală. S-a păstrat doar semnătura sculptorului L. Dubinovski. Să fie oare o lucrare din tinerețea renumitului sculptor, care a creat o bună parte din busturile de pe Aleea Clasicilor și monumentele grandioase sovietice din capitală? Biografia oficială ascunde această producție a lui Lazăr Dubinovschi, dar bănuim că e vorba de o lucrare făcută după ce sculptorul a absolvit Academia de Arte Frumoase din București în anii `30 ai secolului trecut.


Livada, unul din puținele locuri de muncă



Coborâm spre izvorul din sat, după care urcăm un povârniș spre școală. Deși ulițele sunt pustii, prin curți oamenii sunt prinși de griji cotidiene. Cineva bate nuci cu haragul în grădină, o femeie adună pănușii de porumb, altcineva fixează o scândură la casă. Valentina Ciobanu, o bătrână de 82 de ani, strângea strugurii din grădina ei mică. Cu o pensie de 900 de lei se întreține ea și fiul său, care a revenit la casa părintească după ce a trăit mai mulți ani la Donețk, lucrând în mină. Din cauza războiului ruso-ucrainean s-a refugiat în Republica Moldova. A auzit și ea că vine Europa, dar singura schimbare pe care o observă e că pensia nacialnicilor de la Chișinău crește. Un alt locuitor al satului, Alexandru, fost mecanic de cinema, cu o vârstă ce a trecut de „jumătate de veac”, crede că nimic nu se va schimba, dacă cei de la conducere nu se vor înțelege. Spre deosebire de alți consăteni, el nu a încercat să plece peste hotare, descurcându-se cu „purcei, văcuțe și viței”. El regretă că Alcedar, un sat milionar cândva, a ajuns să fie o localitate care îmbătrânește. Tinerii pleacă la Chișinău sau peste hotare. Oamenii care rămân nu prea au ce să facă decât să lucreze la livezile care înconjoară localitatea. Până și copiii știu că unii lucrează „la cațap sau la Belous”. E vorba de doi fermieri originari din comunitatea rusă de rit vechi, care au plantat mai multe livezi și de fostul președinte de colhoz Vasile Belous ce are în proprietate livezi de meri și pruni. O zi de muncă la cules fructe se plătește cu 120-140 de lei.


„Am fost la mitingul lui Dodon. Nu știu de ce ne-am dus”

La școala din Alcedar învață 144 de copii, dintre care 47 vin din satul vecin Curătura. Până să sune de pauză, am reușit să vizităm muzeul satului din incinta instituției. Printre panourile cu poze de epocă am găsit un val de piatră pentru afânat pământul din sec. al XVII-lea, un covor țesut în anul 1917, primul televizor din sat și multe alte obiecte curioase din gospodăria de altădată a satului basarabean. Apariția unor jurnaliști de la Chișinău a trezit interesul elevilor. Or, mulți din ei mai erau sub impresia „deplasării” lor în capitală ce a avut loc cu o zi înainte, pentru a participa la mitingul socialiștilor pentru Uniunea Vamală. Am rămas nedumerit cu ce scop niște copii dintr-un sat de la o margine de Nistru s-au pornit să-și declare dragostea pentru Rusia și Uniunea Vamală. „Nu știu de ce ne-am dus, trebuia să fie numai maturi”, spune Mihaela, o elevă din clasa a VIII-a. Mult mai ferm era un coleg din a IX-a pe nume Ion. „Noi am strigat Rusia!”. „De ce?”, îl întreb. „Așa, nu vreau cu România”. „Dar ai fost în România?”, insist. „Nu, nici nu vreau să fiu”. „Dar eu vreau cu România, nu-i mai bine cu Rusia asta. În Europa sunt mai multe posibilități”, îi răspunde o fată din a VIII-a. Întrebați dacă le-a plăcut totuși la mitingul lui Dodon, copiii au răspuns că nu prea, pentru că au mers prea mult pe jos și nu li s-a dat apă… I-am lăsat gândindu-mă la părinții acestor copii.


„Îi cam problematic cu sursele de finanțare”

Principalul proiect pe care îl demarează primăria în Alcedar este construcția apeductului. Primarul Victor Șveț susține că alte probleme mari care trebuie rezolvate sunt reparația drumurilor și iluminarea stradală. Aflat la al doilea mandat, el susține că a reușit să deschidă două grădinițe în satul Alcedar și o grădiniță modernă în satul Curătura. De asemenea, au fost schimbate ușile și ferestrele la bibliotecă și Casa de cultură. „Îi problematic cu sursele de finanțare, deoarece totul e legat de politică. Dar încetul cu încetul ne isprăvim”, a declarat Victor Șveț. 
La ieșirea din sat, trecem cu mașina pe lângă o livadă în care mai mulți săteni încărcau mere într-un camion. Fructele urmau să ajungă la o fabrică de procesare din Coșnița. „Suntem cu Europa!”, ne-a strigat din remorcă un tânăr mucalit cu țigara în colțul gurii. 

Legenda satului Alcedar

Cândva, vechii locuitori trăiau pe malul râului Nistru. Adesea năvăleau asupra lor dușmanii. Cineva din căpetenii au hotărât să se îndepărteze de râu și să urce pe versant. Când au ajuns pe un vârf de deal împădurit, căpetenia a zis „Aici dar ne așezăm cu traiul”. De la formula „aici dar” a provenit numele ALCEDAR.

O altă legendă spune că pe locul satului actual era arealul florii alcea, ce crește de obicei în locuri umede.

Date statistice:

Prima atestare - 1616

Populația comunei Alcedar (în care mai intră satul Curătura și cătunul Odaia): 1400 oameni

Preț bilet Șoldănești-Alcedar-6 lei

Un articol de: Ion Macovei Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Februarie 2018, de George Simion

Igor cel Fără de Țară

Chiar în aceste zile și în săptămânile și lunile, care vor urma, R. Moldova se unește cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md