La Camâşovca a fost sfinţită singura biserică românească din Ucraina

Spre Camâşovca te duce un drum asfaltat vechi, ce puţin se deosebeşte de ale noastre. Dacă ai un autoturism bun, de la Ismail ajungi în sat în mai puţin de o oră. În partea de răsărit, Camâşovca se deschide spre apele unui lac mare, numit Chitai. Localnicii îi zic „ghiol”, altfel spus, „la ghiol” prind peşte sau cu apa din „ghiol” udă grădinile. În partea de asfinţit, se înşiră lanurile de porumb şi floarea soarelui. În iulie, satul toropit sub un soare dogoritor este inundat de verdeaţă din care răsar acoperişuri de stuf, oale sau ardezie. E un sat din sudul Basarabiei în care locuiesc circa 3.600 de suflete dintre care 98 la sută sunt moldoveni (români). Până în 1947, satul a purtat denumirea oficială Hagi-Curda, după care a fost rebotezat Camâşovca. Azi, doar locuitorii mai în vârstă continuă să se numească hagicurdeni. Identitar, unii preferă însă să-şi spună români, iar alţii – doar moldoveni. Lucrurile au devenit şi mai complicate la apariţia celei de-a treia categorii de locuitori, care se consideră ucraineni, chiar dacă vorbesc în limba română. În orice caz, nu sunt singurii în vecinătate, alături fiind chiar două sate – Nekrasovka şi Utkanosovka – unde, de asemenea, locuiesc comunităţi române. Camâşovca are primărie, şcoală şi 28 de magazine. După desfiinţarea colhozurilor, oamenii au început să cultive zarzavaturi şi cartofi, pe care le vând la piaţa din Ismail. Circa o sută de persoane originare din Camâşovca muncesc în Italia. În urma destrămării imperiului sovietic, satul a resimţit timp îndelungat ecoul ateismului comunist. Mai mult de trei decenii, credincioşii ortodocşi n-au avut biserică, iar reconstruirea ei a necesitat efortul conjugat nu numai al sătenilor, dar şi la întregii comunităţi româneşti din străinătate.

Prima biserică ortodoxă românească din Ucraina

Biserica ortodoxă din satul Camâşovca (Hagi-Curda) a fost sfinţită, iniţial, în anul 1875 şi şi-a îndeplinit misiunea până în 1979, când bolşevicii au decis demolarea acesteia. Locuitorii satului au reînfiinţat parohia românească în 1995, însă a fost nevoie de multă luptă cu autorităţile ucrainene, dar şi cu unii săteni, simpatizanţi ai Mitropoliei de la Moscova, pentru ca, în sfârşit, credincioşii să se vadă într-un locaş în care să poată asculta cărţile sfinte în limba română. Oricine vorbeşte de construcţia bisericii, pomeneşte cu precădere un singur nume: Vasile Iordăchescu, un hagicurdean adevărat. „E o biserică frumoasă, a fost ridicată pentru mii de ani. Organizatorul e bravo! Vasile Iordăchescu a reuşit s-o construiască repede. I-a fost greu, dar el a rămas consecvent”, îl caracterizează consăteanul Ştefan Dragnir. „A ieşit o perlă de biserică, am fost emoţionat când am intrat înăuntru. Noi am contribuit cu aproximativ 50 mii de dolari, iar statul român a venit cu partea grea a finanţării, dar fără Vasile Iordăchescu, indiferent de suma pe care noi am fi pus-o, nu se putea face nimic”, recunoaşte Andrei Popa de la Consiliul Mondial Român. Astfel, la 30 decembrie 2006, au demarat lucrările de construcţie a bisericii cu hramul ”Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Camâşovca, prima biserică ortodoxă supusă Mitropoliei Basarabiei, respectiv Patriarhiei Române, de pe teritoriul Ucrainei. Într-un timp record – doar patru ani şi şapte luni – meşterii au finisat edificarea lăcaşului, iar în iulie 2010 preotul Anatolie Cristea a putut oficia aici primele slujbe religioase.

Securitatea ucraineană a stat cu ochii pe biserică

În dimineaţa zilei de sâmbătă, 16 iulie, curtea Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Camâşovca a început să se umple cu săteni şi oaspeţi din România şi R. Moldova. Totodată, satul a fost împânzit de zeci de miliţieni ucraineni, care s-au adunat în preajma bisericii şi au blocat accesul pe unele străzi, iar un agent SBU în civil filma oamenii şi maşinile sosite de peste hotare.

Sfinţirea locaşului a fost oficiată de un sobor de preoţi ai Mitropoliei Basarabiei, în frunte cu ÎPS Petru, care a ţinut apoi o liturghie frumoasă în faţa sătenilor – bătrâni şi tineri care au lăsat treburile ca să-i asculte pe oaspeţii veniţi „tocmai de la Chişinău”. ÎPS Petru s-a rugat pentru mântuirea sătenilor, a stropit cu agheasmă pereţii imaculaţi ai locaşului, iar cântecele puternice ale soborului au răzbătut până-n uliţa satului. „O reeditare a acestui eveniment nu cred că va mai fi posibilă. Autorităţile ucrainene nu ne îngăduie să ajungem la adevărul că moldovenii de aici sunt tot români”, a spus parohul Anatolie Cristea, care, de un de zile, face naveta Cantemir-Camâşovca. Prima dată a venit să slujească aici în 1997, dar, fiindcă nu avea actele în regulă, Mitropolia Basarabiei nefiind încă înregistrată în Ucraina, părintele Anatolie a fost expulzat. Atunci, le-a promis sătenilor că va reveni. Şi iată, deja de un an de zile, de când Biserica ”Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a fost dată în folosinţă, el păstoreşte credincioşii din Camâşovca. Cât va mai suporta greutăţile călătoriilor săptămânale nu ştie, dar va rămâne cu gândul împăcat că şi-a onorat promisiunea. „Când am venit aici, am primit reproşuri verbale din partea unor tineri din sat, dar acum, slavă Domnului, mai mulţi oameni vorbesc favorabil despre noi şi vin la biserica noastră. Facem o mişcare spre bine”, crede preotul.

Ucraina ripostează cu blocaje la frontieră

Nu toţi acei care şi-au dorit au reuşit să ajungă la ceremonia de sfinţire a bisericii româneşti din Camâşovca. Oaspeţii sosiţi mai devreme au fost bulversaţi de ştirea că vameşii ucraineni au blocat trei autocare din România la punctul de trecere Giurgiuleşti-Reni. Pe o arşiţă cumplită, fără a oferi explicaţii, ucrainenii i-au ţinut cinci ore în vamă pe cei 130 de tineri din autocare, majoritatea studenţi şi membri ai Platformei Civice „Acţiunea 2012”. În primele două ore, ucrainenii spuneau că la postul vamal nu este curent electric. Abia după intervenţia reprezentantului de la Consulatul român din Odesa, tinerii au putut ajunge la Camâşovca, tocmai când evenimentul se epuizase deja. În aceeaşi zi, ucrainenii i-au întors din cale pe doi jurnalişti români: Simona Lazăr de la „Jurnal Naţional” şi Valentin Ţigău de la Radio România. Vameşii le-au invocat faptul că ei au primit interdicţia de a mai intra în Ucraina în 2009, atunci când ambii au publicat reportaje despre cum autorităţile ucrainene încalcă drepturile românilor din sudul Basarabiei. ”Sperăm că autorităţile ucrainene vor înţelege de data aceasta că suntem în mileniul trei, nu în evul mediu, că spiritul european este unul transparent şi deschis”, a comentat situaţia Viorel Badea, preşedintele Comisiei pentru românii de pretutindeni din cadrul Senatului de la Bucureşti.

„Nu cred în Biserică, ci în Dumenzeu!”

La Camâşovca există două biserici – „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, supusă Mitropoliei Basarabiei, şi alta, nefinisată – Patriarhiei Ruse. „Nu aş zice că e vreo diferenţă între ele, ori acolo, ori aici – e tot aia. Aici, preotul e român, iar celălalt e trimis de la Odesa. Eu merg la biserica nouă. Părintele Anatolie mi-a botezat copilul. Slujeşte bine”, explică Alexei Argint, din a cărui ogradă se văd turlele aurii. Multă lume din sat a venit să vadă sfinţirea bisericii. „Am venit la sfinţire pentru că e un eveniment care se întâmplă o dată în două-trei sute de ani. Cine ştie dacă o să mai vedem aşa ceva”, a spus Fiodor Niţă, proprietarul unei cooperative din Camâşovca. El mărturiseşte că, până acum, n-a frecventat slujbele la nicio biserică. „Noi nu credem în biserică, ci în Dumnezeu”, explică el. Au fost de acei care au urmărit evenimentul dintr-o parte. „Nu vom merge la sfinţire, suntem baptişti, dar biserica e frumoasă. Bine că există, mai ales pentru tineret”, este de părere Maria Chiriac, o femeie ce locuieşte peste drum de noul locaş.

…Satul Camâşovca (Hagi-Curda) poate fi considerat o localitate împlinită – are biserică. Însă viitorul moldovenilor de aici este incert, de vreme ce efectele ucrainizării le resimt tot mai mult. Deşi în localitate funcţionează un gimnaziu cu predare în „limba moldovenească”, cu grafie latină, mulţi părinţi decid să-şi dea copiii în clasele primare ucrainene. Oare să rămână Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” singurul loc unde se va citi în limba română?