Editorial

La drum

E un paradox faptul că tocmai ritmul accelerat ne condamnă la sedentarism. Nu mai avem timp de plimbări, trebuie să luăm maşina sau un mijloc de transport în comun ca să ajungem repede la serviciu, la şcoală, acasă. Totul e viteză, dar noi devenim din ce în ce mai statici. Te urci pe cântar, vezi că ai mai câştigat câteva kilograme, ridici din umeri şi te scuzi: „N-am când să merg la sală sau pe stadion să alerg, nu am timp să mănânc pe îndelete şi sănătos”. Noi, adulţii, nu găsim suficiente motive ca să schimbăm ceva. În schimb, când vine vorba de sănătatea copiilor devenim mult mai serioşi şi încercăm să îi ajutăm să nu ajungă ca noi. Trebuie să facă un sport! decretează mama şi tata la unison.

Căutăm ofertele extraşcolare, cluburile şi asociaţiile sportive din proximitate, ne mirăm că variante prea multe nu sunt şi alegem ceva potrivit pentru vârsta, genul şi plăcerea copiilor: karate. Argumente sunt multe în favoarea acestui sport. Karate înseamnă forţă şi mobilitate, disciplină şi control, rezistenţă și coordonare. În plus, adăugăm aroma exotică irezistibilă, filosofia orientală, o limbă păsărească ataşată, ritualuri ezoterice, costume albe apretate, centuri expresive şi, înainte de toate, există un „Sensei”. Sensei este antrenorul, maestrul, mentorul. Traducerea cuvântului japonez este foarte frumoasă şi sugestivă. Sensei este „o persoană născută înaintea alteia”. Maestrul îşi pune la dispoziţie abilităţile sportive dobândite, dar şi experienţa de viaţă acumulată. Sensei este un însoţitor perfect pentru copii. Are autoritate, are statut de lider din start acceptat, este un model bun de urmat şi o sursă de inspiraţie. Copiii îl venerează şi îl ascultă cu sfinţenie. În anturajul nostru strâmt, rar am întâlnit o persoană care să atragă atâta admiraţie pur şi simplu prin modul de viaţă şi prin performanţa obţinută cu muncă şi antrenament. Sunt foarte încântată că în micul nostru orăşel am găsit un om de valoare pe mâna căruia să îmi dau copiii cu toată încrederea. Sunt foarte încântată de felul în care vorbesc copiii despre Sensei. Îi sorb cuvintele şi cert este că fiecare cuvinţel rostit de la înălţimea centurii sale are altă rezonanţă şi alt impact.

Ultima întâlnire cu Sensei a fost un prilej de a învăţa şi noi, părinţii, câte ceva despre viaţă. Discursul a fost scurt, dar foarte profund: „Dragi părinţi, ştiu că toţi vă doriţi ce e mai bun pentru copiii voştri. Cei mai mulţi părinţi se străduiesc să pregătească drumul copiilor, să fie cât mai lin, fără obstacole. Dar eu vă propun altceva! Haideţi să pregătim mai bine copiii pentru drum!”.

Fiecare a înţeles ce a dorit din cimilitura maestrului, dar pentru mine a fost o confirmare. Atunci când vom reuşi să stăm deoparte, fără să mai presărăm petale şi fără să îndepărtăm bolovanii grei de pe cărare, atunci vom şti că am crescut copii competenţi, responsabili, pregătiţi de drum.

Timpul Suplimentul Femeia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *