Uite așa, de aproape 30 de ani, deși multe s-au schimbat, totuși, Limba Română a rămas cea mai mare politică: Dodon țipă, socialiștii urlă, gândacii ies din găuri și spun: se lezează drepturile rușilor de a comunica în limba lor maternă. Interesant, cine nu le permite să discute la bucătărie, în pat, la dejun, prânz sau cină în limba lor maternă?

Vorbească acolo cum doresc, dar, în rest, să învețe, să comunice, să scrie în limba oficială a statului independent – R. Moldova. Așa e corect! Așa e legal! Așa e normal, domnilor alolingvi. Mai ales că la școlile în care studiați este obiectul „limba română” din clasa a V-a până în clasa a XII-a, cu examene la ciclul gimnazial și BAC, la final. După atâția ani de studii nu puteți oare perfecta o cerere, un anunț, un bilet în limba oficială? De ce? Ori nu sunteți capabili, ori ne urâți atât de mult, că limba română „fuge” de voi, se strecoară printre cei nedornici s-o cunoască sau faceți politică din Limba Română?

Zilele acestea, Curtea Constituțională a luat o decizie corectă, în ce privește modificarea legilor funcționării limbilor vorbite pe teritoriul R. Moldova, prin care se spune că limba rusă nu-și mai are rostul ca limbă de comunicare, deoarece toți învață și știu limba oficială, adică cea română. Dacă se crede că limba rusă e cam lezată, ce ne facem cu limba celorlalte minorități? Cred că toate limbile au aceleași drepturi, ca și etniile, iar „fratele mai mare” trebuie să accepte asta și să înțeleagă că discriminarea, oricare ar fi ea, nu-și are locul pe teritoriul statului nostru independent și suveran.

Sigur, cum și era de așteptat, sare deputatul PD, Sergiu Sârbu, care-i liniștește pe ruși: „Legea din 1989 rămâne în sistemul actelor juridice…”, adică, alolingvilor, liniștiți-vă, PD e cu voi, cel puțin, până la alegerile din toamnă. Ce tristă este această politică duplicitară și necinstită în raport cu Limba Română – unicul pilon, pe care nu-l pot distruge și s-au agățat de el… poate cumva… ceva…

Iarăși sunt în treabă deputații noștri dârji și curajoși: unii luptă pentru limbă, alții – împotriva ei. O luptă mimată, dar bine plătită și… la timp. Uneori vreau să citez din Vasea Tarlev, fost prim-ministru, eroul care a distrus Stadionul republican, fără să fie sancționat: „De-am avea ce pune pe limbă, că ce limbă grăim n-are importanță”. Lui îi era totuna, pe când dodonii, cebanii, ceburaștii și bătrâncii au un interes rusesc clar – moldovenizare și prostire. Un popor chinuit și neinformat îi va vota. Așa cred ei, dar poporul român din Basarabia are socotelile lui și mereu va ști ce să facă.
Ultima greșeală a acestui neam a fost votarea, nu alegerea lui Dodon ca președinte.
Doamne, ajută Limba Română!
Doamne, dă Lumină poporului meu.