Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 18:30
Abonamente

Vedete 25 Noiembrie 2011, ora 05:20    Din editia print

Lăutarii, un popor fără nume, dar cu renume

Marime Font

 
 
 

De mult voiam să scriu despre dinastia Botgros.

De fiecare dată, însă, mă întrebam: dar cine oare nu-l cunoaşte pe cel mai mare lăutar şi dirijor din întreg spaţiul românesc sau pe soţia sa, interpreta de muzică populară Lidia Bejenaru? Alături de ei, s-au afirmat deja ca nume de rezonanţă feciorul Corneliu, violonist de excepţie, şi el dirijor şi compozitor, mâna dreaptă a tatălui, şi frumoasa şi talentata lui soţie, Adriana Ochişanu, dar şi nepoţelul Cristi. Şi totuşi, vine o zi când trebuie să-i dăm lăutarului ce-i al lăutarului…

Îmi spunea odată maestrul Botgros că, la o nuntă, stăpâna a trimis fiica să cheme nuntaşii în casă, zicând că e prea frig afară. „Dar, mamă, nu e nici un om în cort, în afară de muzicanţi…”, a strigat fetiţa. Aşa se întâmplă că cei care au peregrinat din sat în sat cu vioara subsuoară sau cu toba în spate, de multe ori lihniţi de foame şi frânţi de oboseală, cei care îşi trăiesc viaţa pentru înălţarea lor sufletească sunt trecuţi din rândul oamenilor în cea a hoinarilor. Este o pâine dulce-amară, pe care a mâncat-o pe săturate marele violonist şi dirijor Nicolae Botgros în cei peste 40 de ani de activitate şi, cam tot atâţia, de când se află în fruntea Orchestrei „Lăutarii”.
Un copil cu nume, al întregului neam românesc




Corneliu Botgros

Despre lăutari, încă de la Barbu Lăutarul încoace, se spune că sunt un popor fără nume. Dar, dacă şi-o fi adevărat că lăutarii sunt un popor fără nume, Orchestra „Lăutarii”, condusă de maestrul Botgros, este cea care i-a făcut renume întregului neam. Nu ştiu dacă există o palmă de pământ românesc unde n-ar fi cântat cei mai buni lăutari pe care i-a dat acest popor. Mai mult, graţie lor, folclorul nostru a fost cunoscut în toată lumea. În 2002, postul de televiziune „România Internaţional” l-a declarat pe Nicolae Botgros drept dirijorul celei mai bune orchestre de muzică populară din întreg spaţiul românesc. Nu-i vorbă, cel mai bun lăutar al nostru a fost răsplătit de-a lungul carierei sale cu mai multe distincţii, dar aceasta, se pare, îi este cea mai scumpă. E ca un titlu de nobleţe, pe care îl poartă cu destoinicie oriunde s-ar afla - la Bucureşti sau Chişinău, la Iaşi ori la Bălţi, la Galaţi sau la Cahul...

Badea nostru din Badicul Moldovenesc

Nicolae Botgros, badea lăutarilor, s-a născut pe 25 ianuarie 1953 în familia Eugeniei şi a lui Dumitru Botgros din Badicul Moldovenesc, Cahul. Tatăl său a fost un mare lăutar prin părţile sudului. De mic copil, Nicolae Botgros a făcut împreună cu el „şcoala nunţilor şi a cumetriilor”. Zic şcoală pentru că, precum afirma maestrul într-un interviu, mergând cu tata pe la petreceri, mai lipsea uneori de la şcoala cea adevărată... Aşa s-a întâmplat şi mai târziu când, după ce a absolvit Şcoala de cultură „Elena Sârbu” din Soroca (1968-1972), s-a înscris la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”, dar… fiind prins în concerte şi turnee, l-a abandonat. La cei 50 de ani ai lăutarului, unul dintre foştii rectori ai instituţiei s-a gândit să-i facă un cadou şi l-a restabilit la Universitatea de Arte, pe care Botgros a absolvit-o cu brio. Însă, împreună cu orchestra sa, el a făcut, de fapt, cât o întreagă academie de folclor…

Fraţii, feciorul, sora, nora şi nepotul


Adriana Ochişanu

Pe urmele lui Nicolae Botgros au mers încă doi fraţi. Fratele mai mare al maestrului Botgros, Vasile, este dirijorul Orchestrei de muzică populară din oraşul Hânceşti, iar mezinul, Gheorghe - al celei din sat. Soţia marelui lăutar şi dirijor, Lidia Bejenaru, i-a fost alături o viaţă întreagă şi-n familie, şi-n scenă. La fel i-au fost alături feciorul Corneliu şi nora Adriana Ochişanu. Corneliu adeseori îl înlocuieşte şi la pupitrul dirijoral. Din urmă vine nepotul Cristi, elev la Liceul republican de muzică „Ciprian Porumbescu” în clasa de vioară a Galinei Buinovschi. La vârsta de numai 12 ani, Cristi a adunat deja o mulţime de premii la concursurile de pe ambele maluri ale Prutului.
De fapt, Prutul nu desparte niciodată familia Botgros. L-am găsit recent pe Nicolae Botgros la Bucureşti, unde înregistra ediţia de Revelion a emisiunii „O dată-n viaţă” de la TVR1, la care participă cu orchestra de patru ani de zile. De acolo va pleca la Festivalul „Maria Tănase” de la Craiova, iar pe 9 decembrie va avea un concert la Sala Palatului din Bucureşti. Pe 18-19 decembrie va acompania împreună cu orchestra participanţii la Festivalul „Nicolae Sulac” de la Chişinău. E o dinastie care se naşte o dată-n viaţă…

Un articol de:
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md