Sănătate

LEACURI DIN GRĂDINĂ: Busuiocul

Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă ierboasă din genul Ocimum, care face parte din familia Lamiaceae. Originară din Asia tropicală sau centrul Africii este cultivată, în prezent, în aproape toate colțurile lumii. Termenul de busuioc provine din limba greacă (basileus însemnând rege). În afară de cel mai cunoscut soi de busuioc, cel genovez, mai există aproximativ 150 de varietăți ale acestei plante, care diferă prin miros și gust, între acestea, numărându-se busuiocul anason, busuiocul lămâie, soiul albastru african, busuiocul thailandez etc.

Planta în funcție de soi atinge între 20-60 cm înălțime, având frunzele de culoare verde deschis, mătăsoase, cu lungimi cuprinse între 1,5-5 cm și late între 1-3 cm. Florile sunt de general albe, dar pot avea și alte culori în funcție de soi. Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescând bine în condiții de căldură și umezeală. În timp ce soiurile comune de busuioc sunt plante anuale, alte varietăți, cum ar fi busuiocul albastru african și busuiocul thailandez, sunt perene.

Busuiocul are în compoziția sa 90% apă, Vitamina B1 (Tiamina), Vitamina B2 (Riboflavina), Vitamina B3 (Niacină), Vitamina B5, Vitamina A (Retinol), Beta-caroten, Vitamina B6, Vitamina C, Vitamina E, Vitamina K, magneziu, calciu, mangan, fier, fosfor, potasiu, sodiu, zinc și fibre alimentare, potrivit site-ului jardin-a-manger.com.

Folosit ca și condiment, în mod obișnuit, se recomandă ca acesta să fie adăugat preparatelor în stare proaspătă, la finalul pregătirii pentru a nu i se distruge aroma. Rețetele cu specific mediteranean și asiatic folosesc în mod frecvent busuiocul. Bucătăria chineză folosește specialități de busuioc proaspăt sau uscat pentru supe și alte feluri de mâncare. Acesta este gătit câteodată cu fructe proaspete sau adăugat în gemuri de fructe, sosuri și sucuri.  

În scop medicinal, de la busuioc se folosesc frunzele și florile. Recoltarea lor începe spre sfârșitul lunii iunie și continuă până toamna târziu. Compoziția bogată în substanțe benefice, cu acțiuni antimicrobiene sau antiinflamatorii, face ca busuiocul să fie de un real ajutor în tratamentul multor afecțiuni.

Busuiocul întărește sistemul imunitar, reglează funcțiile glandelor endocrine și metabolismul celular, tonificând întregul organism. Studiile de specialitate au arătat ca uleiul volatil de busuioc, are proprietăți antiseptice, bactericide, antiinflamatorii și cicatrizante. Este recomandată infuzia din frunze și flori de busuioc. În cosmetică se folosește infuzia sub formă de comprese sau pulverizări în cazul tenului gras și acneic.

Frunzele de busuioc utilizate sub formă de suc, ceai sau decoct au rol tonic și revigorant pentru memorie, îmbunătățesc funcția digestivă și induc transpirația abundentă. Pulberea de busuioc are acțiune energizantă și antidepresivă, înlăturând efectele surmenajului și echilibrând starea psihică și emoțională. Ceaiul de busuioc are efect calmant, antidepresiv, diuretic și tonic digestiv. Studii recente arată că frunzele de busuioc pot oferi o protecție semnificativă împotriva stresului, prin mestecarea acestora de două ori pe zi. Este recomandat și sub formă de tinctură în caz de depresie, migrenă, îmbătrânire precoce, guturai, colită și ulcer.

Busuiocul este o componentă importantă a siropurilor de tuse expectorante. Acesta ajută la eliminarea mucusului în caz de bronșită sau astm. Planta are efecte benefice în tratarea tulburărilor sistemului respirator. Decoctul din frunze de busuioc, cu miere și ghimbir este un remediu eficient.

Această plantă mai are rolul de a reduce nivelul colesterolului din sânge. Are efect benefic în cazul bolilor cardiace și a slăbiciunii declanșate de acestea. Frunzele de busuioc sunt renumite pentru eficiența lor și în tratarea ulcerațiilor și a infecțiilor gurii. Pentru îndepărtarea mirosului neplăcut al respirației și întărirea gingiilor, se recomandă spălături bucale cu ceai de busuioc.

Ceaiul de busuioc este un remediu excelent în zilele fierbinți de vară. Se bea cald, la temperatura camerei, cu câteva picături de zeamă de lămâie, potrivit site-ului sfatulmedicului.ro.

De asemenea, busuiocul potențează puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului, deoarece în frunzele sale sunt prezente șase substanțe cetonice cu acțiune directă asupra celulelor hepatice, care cresc potențialul metabolic al acestora.

Busuiocul proaspăt se poate păstra în frigider 1-2 zile înfășurat în hârtie umedă sau până la o săptămână în pungi pentru congelator umplute cu aer. Mai poate fi uscat în locuri ferite de lumina directă a soarelui și păstrat în recipiente de sticlă sau săculeți de pânză. Busuiocul poate fi păstrat și în ulei de măsline.

sursa: agerpres.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *