Anul 2018 este sărbătoarea Centenarului pentru România, dar ultimul secol de la Marea Unire încoace nu a fost lin. Republica Moldova a devenit stat independent pe 27 august 1991, în urma dizolvării Uniunii Sovietice. Basarabia, unită cu România acum 100 de ani, fusese încorporată în URSS în 1940. În paralel cu tumultul politic, anul acesta Moldova va celebra cea de-a 25-a aniversare a înființării propriei sale monede. Leul moldovenesc este încă o monedă tânără, dar acest lucru nu este ceva foarte neobișnuit. Ceea ce este extraordinar, în cazul leului, este mediul geo-politic dificil în care a fost emis și în care a existat până acum.

Înainte de independență, Republica Moldova, ca și celelalte 14 republici ale fostei Uniuni Sovietice, a folosit rubla sovietică și, pentru o perioadă scurtă de timp, rubla rusească. De asemenea, pentru o perioadă scurtă de timp după independență, Moldova a tipărit propriile sale „cupoane” înainte de a introduce moneda proprie.

Aceasta s-a întâmplat pe 29 noiembrie 1993, când, cu suportul Fondului Monetar Internațional (FMI), Banca Națională a Moldovei (BNM) a pus în circulație leul (primele bancnote fiind tipărite în străinătate), așa cum au semnalat și „Revista Profit” (nr. 11/2017), Chișinău, şi BNE Intellinews, Londra, în noiembrie 2017, la cea de-a 24-a aniversare a leului moldovenesc.

Contextul „naşterii” monedei.

Potențialul economic al acestei țări a fost foarte bun, dacă este comparat cu dimensiunile sale geografice și umane, dar nu a fost utilizat la nivelul cel mai înalt. La data introducerii propriei monede, Moldova înregistra însă un declin economic accentuat. Inflația era extrem de înaltă (1.283% în 1993), iar deficitele bugetului de stat erau de asemenea foarte mari (aproximativ 5-8% din PIB). De asemenea, datoria externă a Moldovei a început să se acumuleze într-un ritm rapid. În următorii 25 de ani, datoria externă va atinge un nivel impresionant de USD 6,7 miliarde la finele lui 2017 (aproximativ 100% din PIB).

În august 1992, Moldova devenise membru deplin al FMI și al Grupului Băncii Mondiale. Ziarul „Moldova Suverană” semnala evenimentul în ediția din 15 august 1992 și sublinia marile așteptări ale Moldovei de la organismele financiare internaționale. Apartenența la aceste instituții financiare internaționale a reprezentat o importantă realizare pentru noile autorități moldovenești. Aceasta a pus piatra de temelie pentru noua monedă moldovenească care avea să fie emisă un an mai târziu. Moldova a acceptat apoi prevederile Articolului VIII din Statutul FMI pe 30 iunie 1995, care implica, de fapt, convertibilitate de cont curent pentru moneda respectivă. De la aderare și până în prezent, Moldova a încheiat 9 aranjamente financiare cu FMI, ultimul fiind încheiat în noiembrie 2016 pentru o suma de USD 178,7 milioane.

Începuturile.

Unele dintre acestea erau realizări bune în acele vremuri și au fost reflectate ca atare în stabilitatea relativă a leului la începuturile sale. Cu toate acestea, evoluția acestei monede tinere avea să înregistreze evenimente dramatice în anii care au urmat. În primul rând, încă de la punerea sa în circulație, leul moldovenesc nu a fost monedă oficială pe tot teritoriul Moldovei. Așa-zisa Republică Transnistreană (teritoriul din stânga Nistrului și orașul Bender [Tighina]) și-a înființat propria Bancă Centrală (BRT) pe 22 decembrie 1992 la Tiraspol. Până în 1993, ca monede au fost folosit fostele ruble sovietice și rublele rusești, pe care, în 1993, BRT a început să le ștampileze. Acestea aveau aceeași paritate cu vechile ruble sovietice și rusești. În august 1994, BRT a pus în circulație noua rublă transnistreană, la paritatea de o nouă rublă transnistreană egală cu 1000 de ruble (sovietice sau rusești) vechi. Din 1994 și până în prezent, BRT a efectuat multe emisiuni monetare, dar această monedă nu este recunoscută oficial în afara Transnistriei.

Încercările prin care a trecut moneda Republicii Moldova.

Datoria externă moldovenească a avut și va continua să aibă un impact material în ceea ce privește soarta leului. În plus, datoria acumulată de către companiile din Transnistria a fost un subiect de discuții fierbinți în societatea moldovenească, deoarece așa-zisa Republică Transnistreană, separatistă și nerecunoscută, a fost susținută în permanență de către Federația Rusă încă de când Moldova a devenit independentă, în 1991.

Moldova a primit anual în ultimii 10 ani în medie 1,3-1,4 miliarde USD ca remitențe (transferurile celor circa un milion de moldoveni care lucrează în străinătate) de la cetățenii săi care în prezent trăiesc și muncesc în Federația Rusă, UE, SUA, Marea Britanie, Israel și multe alte țări. În anumiți ani, aceasta a reprezentat până la 20% din PIB-ul moldovenesc, dar marea majoritate a acestor bani merg pentru consum/subzistență, care nu este cel mai bun trend pe care cineva l-ar spera. În plus, nivelul corupției este un factor crucial în a determina soarta oricărei monede. Acest lucru este valabil și pentru Moldova, însă lupta împotriva corupției în această țară este mai mult un „spectacol” național cu care mass media obține audiență. Rezultatele actuale sunt foarte modeste în absența unei voințe politice pentru eradicarea corupției.

Scandalurile financiare – şi perspectiva europeană.

În final, ar fi corect să spunem că scurta istorie a tranziției Moldovei la o economie de piață, a „tânărului” său leu și a statutului său actual sunt simple reflecții ale economiei, ale politicilor interne fiscale și monetare și ale contextului internațional. O concluzie clară poate fi însă ușor trasă: o monedă e puternică/mai puternică atâta timp cât este sprijinită de o economie sănătoasă și robustă. Moldova și leul său nu pot evita acest adevăr fundamental al științelor economice. Construcția unei asemenea economii trebuie să fie un interes național pentru Moldova.

Aproape un secol mai târziu de la Unirea Basarabiei cu Romania, din 27 martie 1918, Republica Moldova a semnat Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA) cu UE în iunie 2014 (cu efect deplin de la 1 iulie 2016), care îi conferă acestei țări o perspectivă europeană, dar beneficiile trebuie încă pe deplin utilizate.

Sursa: historia.ro