Astăzi 24 Septembrie 2018, Luni - Ultima actualizare la 23 Septembrie 2018
Abonamente

Editorial 17 August 2015, ora 09:30    Din editia print

Marime Font

Libertatea, cea mai sigură cale spre Unire

Recent, o fostă parlamentară care va rămâne în istorie, alături de foștii săi colegi din PL, drept cea care a contribuit la recunoașterea limbii române drept limbă oficială în estul Moldovei istorice, a afirmat într-un interviu că Unirea nu mai este un subiect clandestin.  

 
 
 

Trebuie să fim de acord cu dânsa, la fel cum trebuie să fim de acord cu faptul că, în afară de cei 8 ani de tristă amintire ai guvernării comunistoide, Unirea nici n-a fost un subiect clandestin.

Din contra, acest subiect era mereu adus în atenția publicului cu varii ocazii, unele potrivite, altele mai puțin. De exemplu, orice politician care se declara antirus, sau măcar proeuropean, era neapărat și unionist, fie și măcar declarativ, sau cel puțin etichetat ca atare de vreunul dintre „degetele de pe mâna Moscovei” de la acea vreme. Întotdeauna, de la Independență încoace, au existat grupuri care și-au asumat rolul de legitimi și, mai ales, unici promotori ai Unirii. De fiecare dată, proclamațiile erau încărcate de patos și mesianism, la fel cum, de fiecare dată liderii mai mari și mai mici ai acestor grupuri se acuzau reciproc de rele intenții, respectiv de dependență de aceeași Moscovă.
Grupurile acestea au fost și rămân tributare unor paradigme sau curente, dintre care putem distinge două, cele mai importante și, evident, contradictorii. Adepții celei dintâi declară că Unirea poate și trebuie să fie făcută imediat și necondiționat, în virtutea reparării unui act ilegal de ocupare armată a unui teritoriu străin. Mă refer, bineînțeles, la ocupația sovietică de la 28 iunie 1940. Ceilalți unioniști, la fel de importanți și poate chiar mai numeroși, deși mai puțin vocali, consideră că orice proces de reunificare poate fi eficient doar pornind de la realitățile sociale, economice, demografice, politice, geopolitice, cu respectarea regulilor democratice și respectând voința majorității populațiilor de pe cele două maluri ale Prutului.



Reprezentanții ambelor curente trec sub tăcere, însă, soarta teritoriilor din nordul Bucovinei și Basarabiei istorice, care aparțin astăzi, de fapt și de drept, Ucrainei. Puțini sunt cei care îndrăznesc să viseze, astăzi, la recuperarea acestora, bazându-se pe faptul că integritatea statului vecin trebuie să fie respectată în acest secol XXI, dar și pe inexistența unei majorități a populațiilor acestor două teritorii care să se exprime în favoarea revenirii în corpul românesc. Aceste teritorii prind rădăcini în memoria noastră colectivă drept foste teritorii românești. Așa cum au trecut și alte teritorii, istorice și ele, în memoria colectivă a altor state cu care națiunea noastră se învecinează (Ungaria, Serbia, Bulgaria). În fond, nu pot să existe, în același timp, o Românie Mare, o Ungarie Mare, o Bulgarie Mare sau cine mai știe ce. Nu de alta, dar n-ar mai avea loc toate odată pe aceeași hartă a Europei.

Așadar, discuția despre refacerea României Mari devine din ce în ce mai inutilă, într-o epocă în care granițele politice contează din ce în ce mai puțin, iar circulația oamenilor, a bunurilor și a serviciilor a devenit principalul pilon de integrare, respectiv de apropiere între societăți, iar mai nou, comunități. Odată cu accesarea beneficiilor acestei lumi civilizate, care pentru noi poartă denumirea formală de Uniune Europeană, majoritatea elementelor unei sperate Uniri pot deveni și ele accesibile. Apogeul acestui proces va fi, desigur, aderarea la Uniune, iar apoi integrarea treptată în comunitatea statelor civilizate europene. Sau, poate, printr-o minune, vom deveni brusc mai buni, mai harnici și mai responsabili, integrându-ne înainte să aderăm. Dar mă îndoiesc.

Astăzi, discursul unionist care pornește de la actualitatea imediată, fie aceasta și puțin îmbucurătoare, se regăsește în poziționările tuturor factorilor de decizie din România, Republica Moldova, dar și de la Bruxelles, pentru care oricum, Unirea e o temă de reflecție doar în măsura în care aceasta ar amenința actualele granițe ale UE. Rareori ne-a fost dat să vedem declarații ale oficialilor europeni, cu excepția celor români, privind marea temă a Unirii. Și asta dintr-un motiv foarte simplu: orice ar spune aceștia, poate și va fi folosit, la un moment dat, împotriva lor. Dar și pentru că, decizia de modificare a Constituțiilor, respectiv a granițelor, este una suverană a celor două state cu populație majoritar românească. În plus, pentru oficialii europeni acest subiect n-are nici o miză electorală internă.

N-am putea spune același lucru și despre politicienii noștri de dreapta, care caută să-și apropie, sau, cel puțin să nu-și îndepărteze „halca” de electorat sensibil la orice proiectare virtuală a celor trei culori. În aceeași cheie va funcționa și noul guvern de la Chișinău, care va fi salutat aproape necondiționat, de fiecare dată de cel de la București, după ce va transmite că, în principiu, Unirea ar fi îndreptățită, dar imposibilă. Și, se va da vina, în mod tradițional și diversionist, pe lipsa de voință politică, pe pericolul scăderii nivelului de trai din România, pe iminența mișcărilor separatiste din RM, pe orgoliul Kremlinului, pe lașitatea europenilor sau pe cine mai știe ce. Cu toate acestea, procesul apropierii, dacă nu al Unirii, devine, pas cu pas, unul ireversibil. Libertatea de a circula, de a lega relații, de a dobândi resurse și, în fond, de a ne redescoperi, este de neprețuit și dătătoare de speranță. Iar atâta timp cât o avem și o consolidăm, nimeni și nimic nu ne-ar putea sta în cale. Nici propaganda rusească și nici isteria unioniștilor de tip „aici și acum”.

Un articol de: Tudor Cojocariu
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul