Editorial

„Lumină în lumină”

Cu bucurie am aflat că Editura Universității de Vest a editat, în 2016, un studiu (prin informație), un catalog (prin imagini), de care nu ar trebui să se lipsească nimeni: „Lumină în lumină” de Basarab Nicolescu și Silviu Oravitzan. Volumul debutează cu un cuvânt din partea editurii și unul din partea Mitropolitului Banatului, Î.P.S. Ioan, după care intercalează (simfonic, se poate spune) textele fizicianului și filosofului francez de origine română, Basarab Nicolescu, cu superbele imagini după lucrările marelui artist român.

Despre arta lui Silviu Oravitzan am mai scris aici, dar fără să am nici spațiul, nici puterea de pătrundere demonstrate între copertele catalogului de Basarab Nicolescu.

Pornind de la vibrația luminii din opera artistului și analizând pe rând tunicile de piele care ar trebui lepădate pentru a îmbrăca veșmântul lui Hristos, poarta și treptele, crucea și iconostasele (cel de la Nicula și cel de la Cluj), Basarab Nicolescu ajunge să sublinieze două aspecte esențiale ale operei lui Oravitzan: liturghia sacrului și universalitatea artei sale (cu rădăcini ancorate nu doar în cultura română, ci în egală măsură și în cultura universală).

„Crucea – notează Basarab Nicolescu– este simbolul fundamental al picturilor lui Oravitzan”. Dar însoțită de lumină. „Oravitzan – scrie în alt loc – ne dăruiește viziunea luminii spirituale, prin intermediul crucii”.„Dar această „legătură intimă între cruce și lumină” e posibilă fiindcă, așa cum notează Nicolescu, la Oravitzan crucea „este purtătoare a Bucuriei”, iar în ortodoxie crucea nu a fost niciodată separată de lumina învierii. Ea nu e simbolul torturii, ci al biruinței, al învierii. Și acest lucru nu ai cum să nu îl simți în fața operei lui Silviu Oravitzan.

Profunzimea articolelor semnate de Nicolescu ajută publicul să înțeleagă, nu doar să admire, lucrările lui Oravitzan. Fiindcă textele răspund unor întrebări, redau legătura dintre lumina Sfântului Grigorie de Nazianz și cea a lui Oravitzan, descoperă pedagogia din spatele unor simboluri (poarta strâmtă, dar deschisă a iconostasului de la Nicula). Arta lui Oravitzan, rezumă spre final filosoful, trece de non-figurativ sau figurativ, fiind în totalitate transfigurativă.

Un astfel de catalog e mai mult decât binevenit, iar participarea lui Basarab Nicolescu merită toată aprecierea, fiindcă există o participare la revelație în opera lui Oravitzan, care cu greu poate fi înțeleasă de privitor. Poți sta, ca înaintea unei revelații împărtășite, în fața lucrărilor sale uimit și cucerit, dar să pierzi semnificația lor profundă.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *