Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 17:26
Abonamente

Atitudini 10 Septembrie 2012, ora 08:05    Din editia print

Marime Font

Lustraţia la Chişinău: cât şi până unde

Discuţia din jurul Legii lustraţiei la Chişinău este extrem de întârziată. 

 
 
 

După 22 de ani în care toţi cei care ar fi putut fi afectaţi de această lege şi-au făcut mendrele în politica de la Chişinău o astfel de măsură legală nu mai are practic nicio semnificaţie practică directă. Cei care ar fi putut (şi ar fi trebuit!) lustraţi au condus în voie Republica Moldova, şi-au îndeplinit deja rolul care le-a fost stabilit în piesa de teatru dintre Prut şi Nistru. Mai mult, au apucat să se îmbogăţească peste măsură, ei şi urmaşii urmaşilor lor. Au construit clanuri cu tentacule în toate direcţiile, şi-au pus fidelii în funcţii-cheie.

Să luăm exemplul lui Vladimir Voronin, fost angajat de rang înalt al sistemului de securitate sovietic. Cu ce l-ar afecta pe Vladimir Voronin o lege a lustraţiei? Omul a fost deja preşedinte de partid, preşedinte de republică - şi-a jucat partitura pe scena istoriei. Voronin mai conduce deocamdată Partidul Comuniştilor, dar pentru câtă vreme? La vârsta lui mult mai indicate sunt împachetările cu nămol şi îngrijirea sănătăţii.
O lege a lustraţiei care să aibă ca ţintă scoaterea din viaţa publică a unor personaje în baza faptelor din trecut ar fi avut sens cu 20 de ani în urmă. Acum va fi doar o pierdere de vreme în Parlament şi o discuţie fără sfârşit în societate. În plus, se pare că va fi destul de greu de pus în practică o astfel de lege câtă vreme zvonul cel mai persistent este că serviciile de informaţii sovietice de la Chişinău şi-au transferat din timp arhiva la Tiraspol. Dacă într-adevăr aşa s-a întâmplat, dacă această arhivă mai există la Tiraspol - rămâne încă să aflăm răspunsul precis la aceste întrebări.



În plus, mai trebuie făcute câteva diferenţieri. Natural, cele mai atractive arhive şi cele în care se pun cele mai mari speranţe sunt cele ale serviciilor secrete. Doar că spionii lasă cât mai puţine urme şi hăţişul arhivelor lor va fi foarte greu de desluşit. Exemplul României este unul cât se poate de grăitor: Legea lustraţiei în conjuncţie cu arhivele fostei Securităţi a devenit o armă politică. Lustraţia de la Bucureşti a fost pusă sub controlul partidelor politice şi automat a apărut o conjuraţie a tăcerii - presa a documentat câteva cazuri în care colaboratori ai fostei Securităţi au fost protejaţi de prieteni care ar fi trebuit să îi deconspire. Însă mie unuia mi s-ar fi părut mult mai importantă lustrarea comuniştilor care şi-au păstrat poziţiile politice. O Românie fără Iliescu şi fără ciracii lui ar fi fost mult mai interesantă în urmă cu 20 de ani.

Şi dacă tot s-a deschis discuţia despre lustraţie la Chişinău (repet, foarte târziu) nu văd decât o singură soluţie decentă. Să fie deschise toate arhivele comunismului de la Chişinău, arhivele partidului şi arhivele serviciilor secrete (câte mai sunt). Să fie accesibile publicului fără niciun fel de restricţie politică, să poţi merge să studiezi aceste dosare aşa cum mergi la bibliotecă. În paralel trebuie sprijinită publicarea de studii şi cărţi care să reflecte cercetările din aceste arhive. Aceasta este singura lustraţie posibilă la Chişinău: redarea corectă a trecutului, fără niciun fel de piedici politice. 

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md