Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la 20 Septembrie 2018
Abonamente

Bună Dimineața 22 Februarie 2017, ora 07:18    Din editia print

Marime Font

Mă iertați, sunt „o nesimțită”

Acum două săptămâni am vizitat o localitate din țara, una din multe altele de altfel. Cititorii noștri știu că periodic obișnuim să ne aventurăm să vizităm satele din Republica Moldova și să le redescoperim frumos.

 
 
 

Vă spun cu sinceritate că atunci când plecăm într-o anumită localitate, nu avem scopuri ascunse, nu încercăm să deconspirăm pe nimeni și nici să ridicăm în slăvi. Ceea ce ne interesează cu adevărat sunt oamenii și destinele lor, vrem să-i facem auziți și să batem un semnal de alarmă dacă e cazul. Atât…

De aceea, pentru a surprinde viața de la țară în toată plinătatea și adevărul ei, dar și pentru a evita retușurile sociale de moment, oriunde plecăm o facem pe nepus în masă.



Însă, ultima deplasare m-a tulburat și m-a întristat de o potrivă. La doar 30 de km distanță de Chișinău am descoperit un sat fără viitor. Zădarnic am încercat să găsesc istorii de succes și tineri care și-ar dori să rămână în sat, căci n-a fost să fie. Am găsit mulți bătrâni care făcuseră coadă la oficiul medical și care plângeau de dorul copiilor împrăștiați prin lume. Nu am dormit în noaptea ce a urmat după deplasare și m-am tot gândit cum și ce să scriu pentru că nu vroiam să semăn deznădejde.

Într-un final, am decis să scriu exact ce și cum am văzut, pentru că adevărul e mai presus de toate. Așa m-am trezit după publicarea materialului în varianta online cu un comentariu că aș fi nesimțită și cum de am îndrăznit să scriu ceea ce am văzut în acel sat. Nu o să mă opresc la greșelile gramaticale din acel comentariu, dar totuși o să-i răspund doamnei pentru că îmi respect cititorii.

Stimată doamnă, oare sunt „o nesimțită” pentru că primarul localității dumneavoastră deși se află la al doilea mandat nu cunoaște persoanele din sat? Demnitarul ne-a direcționat la școală pentru a afla de la profesoara de istorie dacă în sat sunt bătrâni, familii tinere sau tineri antreprenori.

Tot eu sunt „nesimțită” pentru că dumnealui spune cu o seninătate greu de imaginat că nu vom găsi nimic interesant în localitate pe care o administrează? Și mai „nesimțită” sunt pentru că polițistul din localitatea dumneavoastră, fără a ne lăsa să ne prezentăm ne-a luat la rost și mai nu ne-a dat afară cu forța dintr-o instituție publică? Și oare din cauza „nesimțirii” mele, în ziua în care am vizitat satul dumneavoastră, medicul nu s-a prezentat la muncă, iar peste o sută de bolnavi au rămas să plângă de durere? Ah da, și mai sunt „nesimțită” pentru că aveți case în paragină, pensii mici, drumuri necurățate și copii plecați peste hotare…

Sau de fapt nesimțirea mea fără margini este doar din cauza că am îndrăznit să scriu și să spun lucrurilor pe nume? Să înțeleg că va deranjat adevărul? Dacă e așa, atunci mă bucur!

Dacă după ce ați citit reportajul scris de mine, dumneavoastră împreună cu alți locuitori lezați în amorul propriu, veți da dovadă de spirit civic și veți schimba lucrurile în bine în acel sat. Atunci recunosc sunt o „nesimțită”, vă rog să mă iertați!

Un articol de: Ana Marchitan Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul