Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 15:06
Abonamente

Opinii & Editoriale 19 Iulie 2018, ora 15:27

Marime Font

Macron și politica externă franceză

Pe 14 iulie, pe marile bulevarde ale Parisului, trupele militare franceze, alături de o parte din trupele aliate, au defilat pe sub Arcul de Triumf. A fost ziua națională a Franței, motiv pentru care trebuie să aruncăm o scurtă privire asupra a ceea ce această țară reprezintă acum, pe scena europeană și mondială. 

 
 
 

Rolul cel mai important în acest sens îl are nimeni altul decât președintele Emmanuel Macron, un lider mult mai activ pe plan internațional și mult mai ambițios decât predecesorii săi, Sarkozy și Hollande. Acest lucru ne face să credem că nu puțini sunt cei care spun că Macron are toate șansele de a se ridica la nivelul unor lideri precum Mitterand sau Charles de Gaulle. Drumul nu este deloc unul ușor, însă principalul avantaj al său este dat de majoritatea parlamentară pe care o controlează.

Partidul lui Macron, La Republique en Marche, deține 308 locuri în legislativul francez, ajungând în final să controleze un total de 350 de fotolii dintre cele 577 de locuri destinate deputaților, iar această majoritate covârșitoare îi permite să implementeze orice proiect de lege pe care îl dorește. O astfel de comoditate nu o au alți lideri, precum Angela Merkel sau Donald Trump.



Pe acest fond, Macron a reușit să implementeze reformele din domeniul muncii, cel universitar sau cel al căilor ferate. Ultimul dintre acestea este elocvent pentru a înțelege că el dorește o Franță puternică, un stat centralizat. Singurul scop, spre exemplu, pentru care a decis să renunțe la anumite avantaje pe care muncitorii din domeniul căilor ferate le dețin încă din anii ‘50 fiind acela de a transforma acest segment, controlat de către stat, în unul competitiv față de sistemul privat.

Legitimitatea internă îi conferă lui Macron fundamentul poziționării Franței pe plan extern, acolo unde Parisul este un promotor al democrației liberale și a instituționalismului internațional, militând pentru o Uniune Europeană unită sub coordonarea motorului franco-german. Totuși, se ridică întrebarea cum va arăta UE pe termen mediu și lung, dacă însuși Macron vorbește despre un nou Parlament și un nou Minister de Finanțe, construite special pentru zona Euro, ceea ce ne duce cu gândul către o Europă edificată pe mai multe viteze.

Pe plan extern, Macron a reușit să detensioneze relația cu omologul său american, poziționându-se chiar în postura de mediator între Trump și Merkel, dând totodată dovadă de pragmatism, mai ales în cadrul întrevederilor sale cu Vladmir Putin.
În cele din urmă, reîntoarcerea geopolitică a Franței în Africa nu are numai fundamente economice, ci și de securitare. Macron încearcă să joace un rol important în lupta privind combaterea terorismului internațional, iar continentul african riscă să devină un Paradis nu numai pentru grupări precum Boko Haram sau Al Qaeda din Mali, ci și pentru Statul Islamic, care se poate regrupa în regiunile unde controlul guvernelor este unul slab.

Putem identifica două mari provocări pe termen scurt și mediu pentru Macron. Prima ar fi dată de încercarea de a evita ruperea acordului nuclear iranian și marginalizarea din nou a Teheranului pe plan internațional, în timp ce a doua mare provocare este dată de menținerea Europei unite și lupta împotriva populismului și a mișcărilor radicale de dreapta. Cu o Germanie captivă, deocamdată, în propriile politici interne, un grup de la Vișegrad, mai degrabă contrar viziunii lui Macron, și un nou guvern italian cu tente extremiste, România poate juca un rol esențial în strategia președintelui francez, cu atât mai mult, cu cât Bucureștiul urmează să preia Președinția Consiliului Uniunii Europene.

Macron are toate șansele pentru a-și îndeplini obiectivele politice, însă cel puțin tot atât de mari provocări se vor ivi atât pe plan intern, cât și extern. Cert este că, în momentul de față, Franța a redevenit un actor relevant la nivel global, putând chiar să preia pârghiile și conducerea reală a Uniunii Europene.

Un articol de: Răzvan Munteanu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md