Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 15:22
Abonamente

Editorial 1 Noiembrie 2015, ora 08:11    Din editia print

Marime Font

Mântuiți ca prin foc

„Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Galateni 6, 14)

 
 
 

Câți creștini în ziua de astăzi pot face o astfel de afirmație? Cine e răstignit pentru lume? Să vedem ce înseamnă lumea: petreceri, filme, excursii de relaxare, mâncare nu-știu-de-care, ciocolată, băutură. Tot ceea ce faci fără rugăciune. Când muncești, te poți ruga; când pleci la un drum, te poți ruga; când te culci și când te trezești, te poți ruga. Asta înseamnă o viață în Hristos.

Nu te poți ruga când te dai cu ulei de plajă, când începe serialul preferat, când te pensezi, când mergi la masaj, când dansezi, când mergi pe stadion și așa mai departe. Dar, dacă suntem sinceri cu noi înșine, fiecare dintre noi face lucruri pe care le poate începe cu rugăciune și lucruri pe care le facem exclusiv pentru noi. Deci în nici un caz lumea nu e răstignită pentru noi. Noi iubim lumea cu toate plăcerile pe care ni le oferă. Unele sunt plăceri simple, altele sunt vătămătoare. Dar plăcerile acestei lumi nu sunt pentru îmbunătățirea noastră duhovnicească.
Dacă citim cu atenție Noul Testament, vedem că toți suntem numiți nu numai frați și surori, dar și sfinți. Atât la Apostolul Pavel cât și la ceilalți apostoli citim despre comunitatea sfinților, adică biserica. E bine că astăzi există termenii de creștini - catolici, ortodocși sau alții - pentru a ne identifica mai ușor cu biserica din care facem parte. Fiindcă noi nu mai suntem sfinți. Îi numim sfinți pe cei care, ca Sfântul Apostol, au putut spune că lumea e răstignită pentru ei. Câtă vreme nu trăim ca Sfânta Parascheva sau nu murim ca Sfântul Constantin Brâncoveanu, nu avem cum să ne numim la fel ca ei. Ei sunt sfinți, noi suntem încă fii ai lumii acesteia. Noi nu putem spune că lumea e răstignită pentru noi. Noi suntem schizoizi. O zi suntem ai Domnului, șase zile suntem ai noștri. Facem ce vrem, bârfim, râdem, judecăm. Apoi mergem la biserică, ținem postul și ni se pare că suntem creștini buni.



Dacă ne-am uita mai puțin la filme și am pune mâna pe Viețile Sfinților, ne-am da seama cât de mult iubim lumea asta și cât de nevrednici suntem. Sigur că în comparație cu Dexter, criminalul în serie, sau cu Hitler ori Stalin, ne simțim oameni buni. Dar față de Apostolul Pavel care a fost decapitat pentru credință sau față de alți sfinți și mucenici, cum stăm?

Singura noastră șansă e mila lui Dumnezeu, fiindcă Pavel ne-a mai spus: „După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte; căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc." (I Corinteni 3; 10-15)
Să aibă milă Dumnezeu de noi ca să ne numărăm măcar printre cei din urmă.

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md