Actualitate

Marian Lupu: Sunt liber. Nu mai datorez nimanui nimic

Intrebarile pe care i le-am adresat lui Marian Lupu, noul presedinte al PDM, nu sunt nici pe departe cele mai neasteptate sau cele mai originale. Sunt cateva intrebari pe care mi le pun eu, pe care m-au rugat sa le adresez toti cei care au aflat ca M. Lupu a acceptat sa ne acorde acest interviu, sunt intrebarile care ne framanta si de raspunsul la care va depinde in mare parte soarta votului nostru, inclusiv al meu. Am avut indrazneala sa-i spun: „Va respect, va admir gestul, dar o parte din mine inca nu este impacata”. „Pai veniti sa discutam, a spus. Nu am nimic de ascuns”.

– Domnule Lupu, nu pot sa nu va intreb: care a fost logica pentru care ati stat in Partidul Comunistilor pana la ultimul moment? De ce nu ati renuntat mai inainte, sau poate v-a fost frica de urmari?

– Nu, frica nu mi-a fost niciodata, dar despre logica gestului meu putem discuta. Hai sa ne amintim ca ceva ani in urma PCRM mi-a propus primul meu post serios – intai cel de viceministru, apoi de ministru al Economiei. Am fost foarte incantat sa stiu ca cineva imi apreciaza eforturile si capacitatile mele profesionale, facand abstractie de faptul ca nu eram membru de partid. Oricum, eu aveam lucrat in minister mai bine de un deceniu, si nicio alta guvernare nu imi facuse vreo oferta similara. Chiar am trait cea mai frumoasa perioada din cariera mea in acesti ani (2003-2004). Am reusit sa implementam noi practici economice, sa ne valorificam ideile din echipa.

In 2005 am fost inaintat la functia de presedinte al Parlamentului si uite aici am fost atras deja intr-o cursa, de care mi-am dat seama mai tarziu – economistul Marian Lupu a fost transformat in politicianul Marian Lupu, si folosit cu buna stiinta ca un blazon credibil pentru a promova ideea apropierii fata de Europa. Eu chiar am crezut in aceasta dorinta de schimbare a vectorului politicii externe a Moldovei si mi-am luat foarte in serios rolul si functia mea de presedinte al Parlamentului. Numai ca asta si i-a iritat cel mai mult pe cei din PCRM, care au descoperit ca eu am un cu totul alt continut decat si-ar fi dorit ei. De atunci a inceput sa se raceasca relatia dintre noi.

– Dar de ce nu ati incercat sa schimbati lucrurile, sa fiti mai vehement?

– Ba am incercat. La inceput, prin promovarea pe intern a ideii ca Partidul Comunistilor are nevoie de o reforma de fond si de structura. Se tot vorbea despre o aripa tanara a partidului, care are aceleasi scopuri si care si-ar fi dorit schimbarea. Am incercat sa caut si eu acest grup de oameni, sa-i conving de sustinerea mea, numai ca aceasta aripa tanara exista doar in inchipuirea noastra – echipa experimentata controleaza in totalitate situatia din partid. Sa nu credeti ca plenarele sau congresele PCRM sunt sesiuni de dezbateri temeinice asupra unor anumite probleme stringente ale societatii sau chiar ale partidului. Acestea sunt niste adunari formale, cu scenarii regizate din timp, cu interventii previzibile si rascontrolate, si votare ca la comanda si in unanimitate. Va dati seama cum ma simteam la astfel de farse?!
Cine dintre participantii la plenara a auzit sau macar a ascultat ce am vrut sa spun atunci cand, in iulie 2007, am vorbit despre necesitatea schimbarii denumirii partidului, despre inadmisibilitatea renuntarii la parteneriatul politic anterior, care practic a insemnat inceputul neglijarii oricarei optiuni electorale in afara de cea comunista. Am incercat sa-i conving ca suntem obligati sa respectam alegerea oamenilor, dar nu ca nu s-au lasat convinsi, ci nici n-au auzit chemarea mea. Dupa asta chiar a aparut un soi de izolare intre noi.

– De ce n-ati plecat atunci?

– Sunt doua motive. Primul: eu nu sunt genul de om care se enerveaza din prima si tranteste demonstrativ usa. Eu continui sa insist, in felul meu cumpatat, dar permanent. Atunci cand am vazut ca pe intern nu exista nicio posibilitate de manevrare, am incercat sa transmit mesajele dinspre extern, prin interventiile mele de la inceputurile sau sfarsiturile de sesiuni parlamentare. Niciun rezultat. La inceput credeam ca poate eu sunt acel care nu inteleg ceva in activitatea unui partid politic, poate ca ei au un plan cu mine, de care eu inca nu sunt capabil sa imi dau seama, dar pe urma am vazut care era de fapt planul lor…
Al doilea motiv pentru care nu am plecat, si pe care nu mi-e rusine sa il dezvalui, tine de simtul datoriei si al responsabilitatii pe care l-am avut toti acesti ani pentru respectiva formatiune politica – la urma urmei, ea facuse din mine un politician si un inalt demnitar de stat. Anume de aceasta am fost foarte mult implicat in campania lor electorala din primavara acestui an – am vrut sa-mi platesc toate datoriile fata de ei. Acum ma simt impacat – am platit-o pana la ultima si nu le mai datorez nimic, de aceea cand am vazut ca politica acestui partid nu numai ca nu ma mai reprezinta, dar este radical diferita de aspiratiile si opiniile mele, cand am simtit ca, daca mai fac un pas inapoi, va fi deja o catastrofa, am decis sa plec. Da, nu am facut-o spectaculos si nici scandalos, constient ca va trebui sa-mi explic decizia, dar am plecat cu totul si cu constiinta impacata.

– Nu v-ati temut ca veti fi invinuit de tradare?

– Fiti seriosi, parca a-ti manifesta dezacordul cu un partid si cu actiunile acestuia este tradare? Tradare era daca as fi continuat sa tac, sa ma fac ca nu se intampla nimic si sa ma tin cu dintii de anumite beneficii indiscutabile pe care mi le oferea pozitia mea anterioara. Si inca ceva, tradarea se refera la lucruri mult mai mari si mult mai importante decat un partid – atunci este vorba de patrie, familie, interes national. Or, istoria mai cunoaste exemple cand un politician, care nu a mai fost de acord cu pozitia partidului sau, sa renunte la acesta si sa mearga la oponentii sai in numele interesului national. Asa a facut, de exemplu, Churchill si istoria a demonstrat ca a avut dreptate.

– Si totusi, oamenii sunt suspiciosi daca nu cumva sunteti un nou proiect electoral al lui Mark Tkaciuk si al PCRM?

– Mie mi se pare ca acest personaj politic precum si capacitatile lui sunt prea mitizate in ultimul timp. Parca ar fi un geniu al proiectelor pe cand nu este decat un mic detaliu al unei masinarii politice autoritare si un purtator de cuvant al unor idei care devin tot mai periculoase. Tot asa s-a spus si despre Vlad Filat, ca este o progenitura a PCRM si care este pana la urma adevarul? Noi nu trebuie sa ramanem victime ale zvonurilor despre atotputernicia Partidului Comunistilor – ei sunt puternici atata timp cat ne temem sa-i infruntam si sunt slabi atata timp cat sunt siguri ca reprezinta unica putere politica potenta din aceasta tara. Evenimentele din aprilie au demonstrat ca ei sunt foarte vulnerabili, in special cand scenariile le scapa de sub control. Se isterizeaza si nu sunt capabili sa solutioneze niste conflicte politice cu sange rece si cu demnitate. Asa ca eu nu sunt un nou proiect al lor – eu sunt marea lor bataie de cap si rezultatul alegerilor din 29 iulie va demonstra acest lucru.

– De ce ati ales pana la urma PDM ca platforma de lansare in electorala? Totusi, nu este partidul cu cea mai buna imagine…

– Haideti s-o spun si pe asta. Chiar credeti ca nu am dus tratative si cu alte partide, inclusiv cu cele din opozitia parlamentara?! Normal ca am discutat cu toate si normal ca am avut mai multe oferte. Doar ca pe unii dintre ei ii interesa sa figureze doar Marian Lupu pe listele electorale, dandu-le astfel mai multa greutate. Or eu vin cu o echipa, fara de care nu imi inchipui cum as putea sa realizez planurile pe care le am. Conditiile altora erau de asa natura, incat m-as fi trezit dupa alegeri iarasi dator cuiva pentru ceva si ar fi urmat sa-mi platesc noi polite. Pentru a forma un nou partid nu aveam suficient timp, de aceea am decis sa merg intr-un partid de platforma social-democrata, conducerea caruia a acceptat persoana mea si echipa cu care vin, schimbarile pe care le propun, mi-a oferit libertatea de manevra si de decizie. Nu mi s-a cerut nimic in schimb, decat o promisiune ferma ca voi depune toate eforturile pentru a consolida centru-stanga esichierului politic actual, pentru a renaste in Moldova optiunea social-democrata, care cred ca este cea mai optimala pentru majoritatea covarsitoare a alegatorilor.

– Cine credeti ca este electoratul lui Marian Lupu?

– Electoratul lui Lupu este reprezentat de oamenii care nu accepta extremele atat de dreapta, cat si de stanga. Sunt oamenii care pana acum nu au mers la vot, pentru ca au simtit ca discursul extremist ii impiedica sa-si manifeste simpatia pentru un anumit personaj politic. Sunt cei care instinctiv au o predilectie pentru optiunea social-democrata, dar din motivul dezbinarii acesteia nu au putut decide care anume este liderul, dupa care ar dori sa mearga mai departe. Sunt sigur ca electoratul meu este si acel care la alegerile anterioare a votat PCRM in speranta ca Lupu va fi presedinte, si de acestia chiar sunt foarte multi.

– Chiar credeti ca reusiti in 45 de zile sa adunati destui simpatizanti si sa intrati in parlament cu o echipa suficient de numeroasa?

– Stiu ca am foarte putin timp la dispozitie, dar am norocul sa fiu o persoana cunoscuta si, cum arata sondajele, credibila, am o echipa de profesionisti care este inalt apreciata, am dorinta sa schimb lucrurile in bine, am capacitati sa realizez aceasta dorinta si am ferma convingere ca oamenii nostri de mult au o optiune, pe care eu pur si simplu am simtit-o si pe care ii voi ajuta sa o realizeze.

– Nu pot sa nu va pun aceasta intrebare, nu m-ar intelege lumea. Putem fi siguri ca nu veti vota cu comunistii daca ajungeti in urmatorul parlament?

– M-as fi mirat daca nu ma intrebati despre acest lucru! Cred ca am raspuns la intrebarea aceasta deja de sute de ori si mi-au pus-o oameni diferiti: cunoscuti si total necunoscuti, la telefon, in discutii private… Ii inteleg si vreau sa-i asigur ca nu am sa-i dezamagesc. Cert este ca noi nu vom vota un presedinte comunist. Noi stim ca oamenii sunt dezamagiti de calitatea guvernarii si isi doresc o noua epoca a acesteia in Republica Moldova. Noi impartasim aceasta aspiratie a societatii.

Interviu realizat de Ana Tarlapan

PP

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *