Diagnosticată încă în anul V de facultate, Mariana trăieşte cu gândul la zilele în care nu va mai putea ajunge la serviciu pentru a îndeplini lucrul care îi place foarte mult – cel de cercetător ştiinţific. Munca este poate motivul principal pentru care luptă în continuare, rămasă singură după moartea părinţilor şi o căsătorie eşuată. „Mă bucur că măcar am absolvit o facultate pe picioarele mele şi am un serviciu care îmi permite să lucrez acasă când condiţiile meteorologice nu mă lasă să ies. Dacă bate vântul sau plouă, nu mă pot ţine pe picioare, nemaivorbind de iarnă, când stau numai în casă. Când cad jos, oamenii îmi oferă sprijinul, ridicându-mă de o mână. Dar eu sunt ca un sac ce trebuie ridicat cu ambele mâini, căci muşchii aproape deloc nu-şi îndeplinesc funcţia. Odată, am căzut când ploua foarte tare, afară era deja întuneric, toţi se grăbeau şi nu mă vedea nimeni să mă ajute…”.
Problema cea mai mare care îi îngreunează existenţa este traiul la comun, într-o odaie privatizată a căminului Academiei de Ştiinţe, iar acest lucru nu-i permite să-şi refacă locuinţa conform cerinţelor bolii. Odaia se află la etajul 8 şi de cele mai multe ori ascensorul e defectat. Şi transportul în comun nu este prevăzut pentru persoanele cu probleme motorii. „De obicei, aştept de fiecare dată un troleibuz în care nu sunt prea mulţi călători, prima scară nu e foarte înaltă şi care are bară la mijloc”.
Are nevoie de tratament la fiecare jumătate de an, suma cheltuită de fiecare dată depăşind 2000 de lei, medicamente scumpe care nu sunt compensate. Singurul ajutor pe care îl are este pensia de 713 lei, acordată de Asistenţa socială, care nu-i acoperă cheltuielile pe medicamente.
Ştiind că într-un viitor nu prea îndepărtat nu se va mai putea deplasa nici în baston, încearcă să găsească soluţii pentru a-şi schimba locul de trai, astfel încât să nu aibă etajele drept bariere, dar şi condiţiile să corespundă minimului de necesităţi pentru o persoană cu dizabilităţi motorii. I-ar plăcea să se descurce singură, dar nu poate, de aceea cere ajutorul oamenilor de bună-credinţă. Are o anumită sumă de bani, dar insuficientă, iar o campanie de colectare de fonduri i-ar face viaţa mai uşoară.
Distrofia musculară este un grup de afecţiuni rare ereditare, caracterizate prin deteriorarea progresivă a muşchilor corpului, antrenând slăbiciune musculară şi invaliditate. Oamenii care suferă de distrofie musculară au dificultăţi la mers, urcarea scărilor, ridicarea braţelor deasupra capului sau ridicarea de la sol. Nu există un tratament curativ pentru distrofia musculară; medicamentele şi terapiile existente având doar rolul de a încetini evoluţia bolii.
Mariana este o luptătoare curajoasă, optimistă şi nu se consideră un om bolnav până în momentul în care vede că nu se poate deplasa, iar corpul nu o mai ascultă. Niciunul din prieteni sau colegi nu a văzut-o să plângă. Întrebată cum se simte, răspunde că este sănătoasă pentru că boala care o are este deja un mod de viaţă. „Dacă azi e rău, mâine poate fi şi mai rău, de aceea sunt fericită că mai pot merge încă…”.
Pentru transfer bancar folosiţi următoarele rechizite:
Pentru transferul în lei moldoveneşti (MDL):
Numărul contului bancar: 223391120273
Banca beneficiarului: VICTORIABANK, Kishinev, Republic of Moldova, SWIFT: VICBMD2X
Numele beneficiarului: Mariana Vlas
Pentru transferul în EURO (EUR):
Beneficiary’s Bank: COMMERZBANK AG, Frankfurt/Main, Germany
SWIFT: COBA DE FF
Beneficiary: VICTORIABANK, Kishinev, Republic of Moldova, SWIFT: VICBMD2X
In favor of: Mariana Vlas
Numărul contului / account: 223391120273
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
