”Ieri noi dețineam superioritatea în tehnică militară, astăzi inamicii au sute de tunuri, lansatoare de rachete și blindate. Avansăm cu prețul a zeci de vieți omenești pentru a ridica drapelul ucrainean pe sedile administrațiilor locale. Unitățile de avangardă care se desprind de forțele armate nimeresc în încercuire și devin ținta unui foc de artilerie nimicitor.
Din momentul în care Ghirkin (liderul militar al Separatiștilor din Donețk, n. red.) a părăsit Slavianskul noi nu am nimicit nicio grupare a inamicului, „eliberând” localități lăsate fără luptă de separatiști. Inamicul a încetat să se mai retragă și a concentrat forțele în pumn și fiecare localitate se transformă într-un mic Groznîi (capitala Ceceniei, n. red.) pentru care se dau lupte crâncene.
Recuperarea Luganskului sau Donețkului nu va schimba nimic, dacă Putin nu încetează războiul sau până când noi nu îl vom opri. Nu vom putea pune capăt separatismului pe cale armată așa cum o facem acum, pentru că nu ne mai luptăm cu separatismul armat în cadrul unei operațiuni anti-teroriste, ci ducem un război local (deocamdată) cu Imperiul Rus. Nu avem forțe suficiente. Pe terenul de luptă se află 10-15 mii de voluntari, pe când ar trebui să fie cel puțin 100-150 mii.
Nu e de ajuns să strigi Putin-huilo. Trebuie de luat arma în mână și de mers în luptă. Războiul va fi unul lung și greu. Suntem departe de victorie”.
Timpul.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
