Astăzi 24 Septembrie 2018, Luni - Ultima actualizare la 23 Septembrie 2018
Abonamente

Actualitate 23 Martie 2015, ora 09:46    Din editia print

Mărturiile unui condamnat pe viață: „N-am vrut să-i omorâm, doar planificam să-i speriem”

Marime Font

Cei care comit infracțiuni deosebit de grave, de regulă, ajung după gratii pentru tot restul vieții. În R. Moldova, acești condamnați își ispășesc pedeapsa în Penitenciarul nr. 17, de la Rezina. Mulți dintre ei nu vor să vorbească despre ceea ce au comis, majoritatea însă spun că n-au meritat o asemenea pedeapsă și practic toți speră, totuși, să iasă cândva la libertate.  

Accesul pe teritoriul închisorii de la Rezina este cel mai strict din țară. „Aici își ispășesc pedeapsa niște persoane, care dacă le citești dosarele, ți se face părul măciucă, când afli ce-au făcut”, zice unul dintre însoțitori. Am lăsat la intrare toate monedele și leii, care s-au mai rătăcit prin buzunar. La intrare persoana de serviciu m-a percheziționat atent și m-a obligat să-mi descalț papucii. „Nici noi nu avem mare plăcere de la asta, dar așa prevede regulamentul”, mi-a spus gardianul zâmbind. Am trecut prin câteva uși de fier, am mers prin coridoare înguste și întunecate, iar la final am ajuns în blocul condamnaților pe viață.


Penitenciarul nr. 17 de la Rezina



Întâlnirile cu deținuții le-am organizat într-o cameră pentru rugăciuni, amenajată de baptiști. Mereu aveam în preajmă 3-4 supraveghetori, de parcă imediat cum vor intra, pușcăriașii se vor năpusti peste mine. Această senzație s-a spulberat doar atunci când a intrat primul deținut.

Înalt, un pic rușinat și nesigur pe pașii săi, Maxim Tcaci s-a oprit în mijlocul încăperii, se uita nedumerit la cei din jur și parcă se întreba: „Pentru ce m-ați adus aici?!”. El se simțea incomod, eu - speriat, de aceea ne-am așezat la o distanță de două scaune unul de celălalt. Emoționat și cu vocea tremurândă, tânărul a început să povestească pentru ce „act eroic” a ajuns după gratii.

Au furat arme din tirul Ministerului Apărării

Avea doar 20 de ani, când, împreună cu un prieten, a decis să fure bani de la o familie care schimba ilegal valută, în apropiere de Piața Centrală din capitală. „Era primăvara anului 2005. Timp de câteva zile am urmărit acești oameni în stradă și am înțeles că ar putea deține sume mari de bani. Într-o zi i-am așteptat până seara și i-am urmat până acasă. Tot atunci am decis că avem nevoie de arme ca să-i amenințăm”, cu aceste cuvinte și-a început povestea cutremurătoare tânărul născut în Chișinău.


Maxim Tcaci a fost condamnat pe viață și își ispășește pedeapsa la pușcăria de la Rezina

În doar câteva zile băieții au făcut rost de ce aveau nevoie. Maxim, împreună cu prietenul său, au furat câteva arme de foc din tirul Ministerului Apărării. „După această infracțiune noi nu ne-am oprit, chiar dacă toată poliția a pornit pe urmele noastre. Obiectivul a rămas același… N-am vrut să-i omorâm, doar planificam să-i speriem ca să ne dea banii”, recunoaște Maxim și totodată menționează că atât el, cât și colegul său, nu se aflau sub influența substanțelor narcotice sau a alcoolului, fiecare își dădea bine seama ce face.

Bărbatul împușcat era colonel de poliție

În ziua când cei doi au decis să atace familia, care locuia în suburbia Chișinăului, situația a luat o întorsătură neașteptată. „Noi mergeam pe o stradă din sectorul Botanica al capitalei, în față au apărut doi oameni în civil, iar unul dintre ei a sărit peste mine. Eu aveam armă de foc în mână, dar n-am tras în el. M-am rupt și am fugit, iar după asta am auzit o bubuitură. Colegul mi-a spus că unul dintre cei doi țintea în mine și el a fost nevoit să tragă primul”, mărturisește agitat deținutul. Aceștia au reușit să fugă, iar mai târziu au aflat că bărbatul împușcat era colonel de poliție și, în urma focului de armă, a decedat.

Nici acest incident tragic nu i-a oprit pe cei doi tineri. Ei au mers acasă la familia de la care urmau să fure bani, însă, în ultimul moment, au renunțat la plan. „Eu n-am avut curajul să trag în oameni sau să-i ameninț. Una e să-ți dorești să faci ceva și cu totul alta e să faci asta cu adevărat. Ei au observat că noi umblăm pe lângă casa lor și ne-au propus să ne ducă până la Chișinău. Am avut posibilitatea să-i atacăm, dar am refuzat și cu asta s-a terminat crima noastră”, spune deținutul cu un zâmbet ironic.


Sergiu Doni, șef de sector la închisoarea din Rezina

După ce furtul a eșuat, tinerii s-au întors în oraș și au mers să se ascundă la un prieten, dar acolo deja îi așteptau polițiștii. „Atunci un polițist a fost rănit chiar de mine. Am deschis ușa, iar el a tras în colegul meu și nu l-a nimerit. Eu am scos arma și l-am împușcat în umăr”, își amintește cu groază Maxim și dă nemulțumit din cap. Chiar dacă au reușit să fugă, în scurt timp, ambii, au fost capturați.

Torturat și violat în mod pervers

După ce a fost reținut, Maxim a fost dus la Comisariatul General de Poliție din Chișinău, iar acum își amintește cu groază prin ce chinuri a trecut acolo. „Timp de două luni polițiștii și-au bătut joc de mine, m-au torturat și m-au violat în sensul direct al cuvântului”, mărturisește deținutul cu ochii plini de lacrimi. Pe 18 mai 2005, el a fost, totuși, transferat la o instituție penitenciară.

De atunci tânărul a scris la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), ca să i se facă dreptate. În dosarul depus figurează și un martor, care confirmă că Maxim a fost chinuit de polițiști zile întregi. Martorul maltratării a indicat că poliţiştii îl torturau pe reclamant în celula sa, în fiecare dimineață. El a afirmat că oamenii legii nu-i permiteau lui Maxim să se aşeze pe podeaua de beton a celulei și a recunoscut că a văzut cum polițiștii l-au violat pe reclamant într-un mod pervers.

În 2014, Maxim a câștigat la CEDO cazul „Tcaci contra Moldovei”, pentru condițiile inumane în care a fost deținut la Comisariatul General de Poliție. Curtea a stabilit încălcarea Articolului 3 al CEDO (interzicerea torturii) şi a acordat reclamantului nouă mii de euro cu titlu de prejudiciu moral și 1170 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

„Îmi doresc să nu-și piardă speranța”

Condamnatul spune că acum îl vizitează doar cei apropiați, care cred în nevinovăția acestuia. Importanța familiei o evidențiază Iulia Adam, psiholog în cadrul Departamentului Instituții Penitenciare (DIP). Specialista susține că suportul persoanelor dragi contează mult pentru un deținut. Adam mai spune că ea, împreună cu alți psihologi și cu un expert german, a evaluat cazul lui Maxim Tcaci și toți au ajuns la concluzia că riscul ca el să recidiveze este mic.

Aceasta îl caracterizează drept liniștit și spune că el mereu încearcă să învețe ceva nou. „Îmi doresc să nu-și piardă speranța. Mai are încă ani buni până va putea solicita să-i fie revăzut dosarul”, subliniază Iulia Adam.

Cazul lui Maxim a fost judecat direct de Curtea de Apel, pentru că el era învinuit de organizarea unei bande armate. Complicele său a primit aceeași sentință și este deținut tot în aceeași închisoare.


Unul dintre etajele blocului unde sunt deținuți cei condamnați pe viață, Penitenciarul nr. 17 de la Rezina

„Nu m-am împăcat cu gândul că sunt închis pe viață. Sper că voi ieși cândva la libertate. Eu consider că nu merit o pedeapsă atât de dură. Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat și îmi cer iertare de la cei care au avut de suferit din cauza mea!”, cu aceste cuvinte și-a încheiat povestea Maxim Tcaci. 

În prezent, la Penitenciarul nr. 17 de la Rezina, își ispășesc pedeapsa pe viață circa 100 de persoane. Datele de la DIP arată că în R. Moldova, până în ziua de astăzi, nici un condamnat pe viață nu a fost eliberat condiționat.

Un articol de: Dorin Galben Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul