Astăzi 26 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 07:48
Abonamente

 
 

Actualitate 26 Iulie 2018, ora 07:14

ALTFEL cu Mihaela CulcinschiMărturiile unui ostaș român care nu ține minte când a luptat

Marime Font

„Mureau cu zecile, apoi cu sutele”, îmi spunea el. „Nu țin minte ce an era, dar aveam 18 ani atunci când am cunoscut iadul pe pământ. Eram un copil când, într-o noapte, m-am pomenit cu arma în mână, executând ordinile celor „de sus”. Nu doresc nimănui să cunoască ce înseamnă războiul”, mă asigura. 

„Mâncam pe-ascunselea, ca să nu ne vadă nimeni, pentru că nu ne dădeau voie să mâncăm. Nu ne dădeau voie nimic să facem. Trebuia doar să-i omorâm pe toți din calea noastră. Și nu conta că cel din fața noastră era femeie sau bărbat. Nu conta dacă e copil sau vinovat, sărmanul. Tu, fetițo, încă multe nu înțelegi și nu ai văzut... Cum îți moare fratele alături de tine și apoi te uiți la trupul neînsuflețit al celui mai iubit om. Și când înțelegi că nu mai poți schimba ceva, că nu ai voie să te gândești la sentimente, îți rămâne să uiți de morți și să lupți mai departe. Să omori și tu pe fratele sau tatăl cuiva. În război, uiți de omenie și de Dumnezeu, de tot ce există sfânt pe acest pământ”, îmi arăta din deget, povățuitor.
„Acum, când mai am oleacă până la o sută de ani, visez noaptea cum mergeam peste cadavrele celea, cu mâinile de sânge. Da, am omorât și eu. Priveam ostașii cum urlau de durere și se rugau să moară”, îmi povestea, înecându-se în fumul de țigară.

„Am fost un criminal ca și toți cei care luptau pentru… Nici nu mai știu pentru ce luptam. Pe cei care spun că omorul în război este pentru Patrie, să nu-i crezi, pentru că lupta în război este pentru interesul și puterea cuiva. Dorința de a domina a învăluit marile puteri, iar noi, țăranii, trebuia să ne ucidem unii pe alții, ca niște fiare în goană după pradă”, încerca să mă convingă.



Are astăzi 96 de ani și vorbește cu lacrimi în ochi despre cel de-al Doilea Război Mondial, deși el nu mai ține minte al câtelea război a fost. Cert e faptul că Fiodor Costin este unul dintre puținii supraviețuitori ai războiului dintre români. Se știe că, după ce Basarabia a fost ocupată de armata sovietică, iar apoi acest teritoriu a fost răpit de Uniunea Sovietică, cu acordul Germaniei naziste, în urma înțelegerii dintre Hitler și Stalin, cunoscută sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov, românii basarabeni au fost umiliți în cel mai ticălos mod. În 1941, bărbații noștri erau trimiși pe front, iar femeile rămâneau acasă împreună cu cei mici și nu le rămânea decât să se roage să-şi mai vadă vreodată soţii. În timp ce mai marii lumii nu se mai puteau lămuri a cui este palma asta de pământ basarabean, românii erau obligați să lupte între ei. O parte duceau război contra Germaniei, iar cealaltă – contra Uniunii Sovietice.

Veteranul meu spune că e prea bătrân ca să mai țină minte când a luptat, însă a aflat de la feciorul său că a fost trimis la război în 1941, când armata roșie ocupase Basarabia. „Am luptat pentru români și germani, pentru că așa mi-a fost ordonat. Nu țin minte ce an era, însă niciodată nu voi uita rusul care a tras din pușcă și apoi m-am pomenit cu zeci de răniți care plângeau, într-o cameră albă, plină de medici. Peste câteva zile, m-am întors acasă fără mână, iar picioarele nu mă mai duceau”, mărturisea veteranul, scoțându-și a patra țigară din buzunar.

„Știi, când eram tânăr, puteam și eu alerga. Toate potecile erau ale mele, dar acum picioarele nu mă mai țin”, se uită cu speranță la mine.
A mai zis că primește o pensie de 2500 de lei pe lună, iar banii ăştia abia de-i ajung numai pentru câte o pâine pe zi și țigări. „Am noroc că statul mi-a dat apartament. Când voi pleca în lumea de apoi, voi muri liniștit, știind că nepoții mei vor avea unde trăi. Dar să știi că am avut și eu casă, cu păsări și grădină, înainte de a pleca la război. Îngrijeam gospodăria și îmi plăcea să mă trezesc în fiecare dimineață, să-mi sărut soția și apoi să plec la lucru. Acum, rămas singur, nu mai duc cont de zile și luni. Lupta aceea încrâncenată îmi va rămâne veșnic ca o rană pe chip și pe suflet. Să nu dea Domnul să cunoașteți acele timpuri negre...”, șoșoti abătut, prinzându-mă părintește de mână.

Nu știam ce să-i zic, la fel cum nu știusem că-l voi întâlni într-o seară oarecare pe o bancă din fața blocului în care locuiesc. Însă el m-a făcut curioasă şi am aflat mai târziu că România a pierdut 300 de mii de ostași în cel de-al Doilea Război Mondial, iar alți 340 de mii au fost maltratați și dispăruți fără urmă. Doar 80 de mii dintre ei au supraviețuit robiei rusești.

„Oamenii mureau cu zecile, apoi cu sutele. Eram rănit, culcat într-o băltoacă de sânge, în așteptarea sfârșitului”, adăugă el, scărpinându-se concentrat la ceafă şi prima dată îmi zâmbi trist.  

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 25 Septembrie 2018, ora: 23:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 26 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Râmătorii de sensuri

Totul e înspăimântător de simplu: când ne naștem, fiecăruia, Dumnezeu îi dă câte un Boț de lut, căruia noi îi zicem DESTIN, îi pune în față un CRONOMETRU, dă startul și în perioada de timp rezervată noi trebuie să reușim să modelăm ceva din el.

() Citeşte tot articolul

Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul