Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la 18 Septembrie 2018
Abonamente

Timpul Local 20 August 2012, ora 07:15    Din editia print

Medicul blocat în propria ogradă riscă să facă închisoare. De ce nimeni nu se implică?

Marime Font

 
 
 

Legea poate fi salvatoare şi distrugătoare deopotrivă. 

O mică greşeală ţi-o transformă în cel mai puternic duşman, iar cel angajat într-o astfel de luptă va pierde întotdeauna. Paradoxala situaţie este valabilă în cazul medicului de la Talmaza, raionul Ştefan-Vodă, despre care scriam în TIMPUL că nu mai poate ieşi din propria ogradă. Aceasta pentru că imediat cum iese de pe poartă dă în teren privat, acesta fiind vândut cu tot cu calea de acces. Şi pentru că administraţia locală, condusă de un primar corupt, nu a ştiut că atunci când se vinde un teren, obligatoriu trebuie să se prevadă loc de acces între gospodării de cel puţin trei metri jumătate, acum o familie întreagă riscă să rămână asediată în propria ogradă. Cel mai revoltător este faptul că medicul e obligat „prin lege” să-şi închidă singura portiţă pe care o are, iar pentru că s-ar fi opus executării silite, executorul judecătoresc venit la faţa locului a întocmit un proces-verbal, prin care să atragă medicul în cârje la o pedeapsă administrativă, iar la următoarea tentativă eşuată de executare, tot legea este cea care îl va trimite să facă puşcărie.

În articolul „Calvarul medicului de la Talmaza” apărut în TIMPUL la sfârşitul lunii mai, relatam situaţia în care s-a pomenit familia Snigorenco. Totul începuse de la o bucată de pământ de zece ari, pe care acesta o primise în folosinţă de la sovhozul sătesc, în anul 1989. Fără să bănuiască însă, într-o zi, Ion Snigorenco s-a pomenit cu terenul vândut. Problema este că terenul respectiv se întinde exact până la gardul şi garajul familiei Snigorenco, între cele două proprietăţi rămânând un loc de mai puţin de jumătate de metru. Prin nenumărate judecăţi, care s-au întins mai bine de şapte ani, familia Snigorenco a pierdut definitiv dreptul la acel teren, respectiv instanţa superioară a decis că acesta trebuie să-şi închidă singura portiţă pentru a nu crea obstacole noului proprietar - Victor Pruteanu. Deciziile luate, fără deplasări la faţa locului, se transformă în unele cazuri în adevărate utopii. Altfel, orice judecător ar fi constatat o eroare care urma să se producă. Or, portiţa care îl încurcă pe celălalt proprietar este singura de care se pot folosi cei trei membri ai familiei Snigorenco. O altă cale de acces nu poate fi improvizată din cauza terenului abrupt. Faptul a fost constatat de numeroase comisii venite la faţa locului, care au şi interzis crearea unei noi căi de acces, pentru că astfel şi casa riscă să se surpe. În zadar însă, există o decizie a Curţii Supreme de Justiţie care nu mai poate fi atacată.



În baza hotărârii luată de CSJ, executorul judecătoresc Iulia Bălan a intervenit prima oară în luna mai pentru a executa hotărârea. Acest lucru însă nu a fost posibil. Atunci primarul satului, Ion Ursu, a propus ca primăria să cumpere de la Victor Pruteanu terenul litigios, să-i lase lui Snigorenco cale de acces, iar restul să rămână la balanţa Primăriei. Cum era și de aşteptat, Victor Pruteanu a solicitat de la Primărie suma de 300 de mii de lei pentru bucata de teren, pe care el a cumpărat-o cu doar şase mii de lei. Ultima executare, de această dată silită, a avut loc pe data de 8 august. Şi de această dată executarea s-a iscat cu scandal. „Noi nu ne-am opus executării. Am încercat să explicăm că este singura cale de acces, dacă ne-o închide, alta nu mai avem”, povesteşte Ion Snigorenco. Fiica lor, Iana, a filmat secvenţele în care tatăl său, în culmea disperării, s-a târât în cârje până la poartă, s-a aşezat în scaunul cu rotile şi i-a îndemnat pe cei prezenţi să execute hotărârea, dacă au obrăznicia să dea la o parte un om invalid. „Ei nu au îndrăznit să o facă, dar executoarea s-a grăbit să scrie în procesul-verbal că noi împiedicăm executarea, ceea ce nu este adevărat. Tata a refuzat să semneze, întrucât ce e scris acolo nu corespunde realităţii. De ce a evitat să menţioneze în act că poarta, care a venit să ne-o închidă este singura cale de acces?”, menţionează fata. „Şi eu ce să fac, să te iau în braţe?”, i-a aruncat o replică executoarea, întocmind procesul-verbal, potrivit căruia Ion Snigorenco va fi amendat. Legea însă prevede că următoarea pedeapsă va fi mult mai gravă - răspunderea penală.

Că situaţia este fără precedent, anormală şi că astfel se încalcă drepturile elementare ale omului o recunosc şi cei din administraţia locală din Talmaza, şi avocaţii care au încercat să ajute familia Snigorenco, parţial şi executorii judecătoreşti, dar nimeni nu are nicio soluţie. Lipsită de puteri, în culmea disperării, familia Snigorenco nu mai ştie cum să procedeze. „Numai la cine n-am apelat - la Valeriu Zubco, Mihai Poalelungi, Valentina Buliga, la membri ai diferitelor partide. Unii doar m-au ascultat, alţii m-au direcţionat la alte persoane de răspundere, altele s-au prefăcut a doua zi că nu mă cunosc...”, se plânge Iana, cea care simte că-i fuge pământul de sub picioare când trebuie singură să se apere prin instanţe şi care ştie foarte bine câtă aventură e în declaraţiile celor care spun că începutul de reformare a justiţiei este unul promiţător.

Roman Talmaci, preşedintele Uniunii naţionale a executorilor judecătoreşti
Executorul judecătoresc nu este persoana care poate să pună în discuţie hotărârea judecătorească. El trebuie doar să execute aşa cum este ea - strâmbă sau dreaptă. În cazul în care o parte nu este de acord cu hotărârea pronunţată, precum că nu poate fi executată, nu este întemeiată, sau este ilegală, atunci trebuie să conteste această decizie sau la Curtea de Apel, sau la Curtea Supremă de Justiţie. În cazul în care termenul a fost depăşit, hotărârea trebuie executată aşa cum este ea. Nu executorul este acela care spune că are sau nu acces, instanţa verifică aceste probe. La noi instanţele nu merg în teren, deşi acest drept este prevăzut, aşa cum o fac executorii, de aceea se produc astfel de hotărâri. Partea trebuie să se folosească de toate metodele legale pentru a se apăra în instanţă, dar la această fază este târziu. Executorul are dreptul să întocmească un proces-verbal de contravenţie, iar în cazul în care persoana nu va executa sau hotărârea nu va fi casată, atunci va fi pornită urmărirea penală.

Anatolie Bănărescu, magistru în drept
Executorul judecătoresc este obligat să execute decizia, dar în cazul în care există impedimente, de natură juridică sau fizică, acestea urmează a fie soluţionate în instanţa de judecată. Partea vătămată trebuie să conteste în judecată decizia, iar dacă executorul nu poate realiza executarea, va aştepta decizia instanţei.  

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 08:04

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României Foto: Mediafax.ro/Afp

1970 - A murit, la doar 28 de ani, Jimi Hendrix, considerat unul dintre cei mai mari chitarişti rock din lume. Stilul său de a cânta la chitara electrică a influenţat majoritatea chitariştilor moderni. În 2003 a fost numit de revista Rolling Stone „Cel mai mare chitarist al...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul