Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 10:22
Abonamente

Constantin Tănase 24 Iunie 2017, ora 07:05    Din editia print

Marime Font

Meditații la poarta abatorului

Deie-mi-se voie să încep vorba astăzi cu un citat din „Omul românesc” de Mircea Vulcănescu: „Precum țăranul așa de înrădăcinat într-ale sale, cu criterii și norme precise, transplantat în viața burgheză își pierde toate aceste însușiri și devine o pastă moale, tot așa românul printre străini are o serie de însușiri foarte curioase. Admirator al caracterului dintr-o bucată, oriunde ar fi: scârbit de compromisuri, cu ochii la stele, românul în realitate se ACOMODEAZĂ, caută să uimească prin sclipire și nu se ține de cuvânt, dând astfel, printre străini, mai ales în Apus, o stranie impresie de SECĂTURĂ SEDUCĂTOARE, de minte corectă, gata să străbată spre a străluci. 

Românul e astfel secătură, dar nu „fără lege”. Iscodirea libertății are o limită de bun-simț care-i închide drumurile perversității unui Ivan Karamazov, de pildă. Proverbele confirmă aceste însușiri: „Nici pe dracu să-l vezi, nici cruce să-ți faci”, zice unul. Altul zice: „Fă-te tovarăș cu dracu, până treci puntea”.

Rădăcina acestui fel de a fi stă în complexul original al firii românilor”.
Cei care nu l-au citit pe Vulcănescu nu vor înțelege despre ce fel de „complex original al firii românilor” este vorba, de unde s-a luat și cum s-a constituit această SECĂTURĂ SEDUCĂTOARE? Potrivit filozofului, sufletul nostru este, istoricește, stratificat, astfel încât în el azi identificăm mai multe RĂMĂȘIȚE, numite imbolduri, ISPITE: ispită autohtonă (scepticism, măsură, încăpățânare, răbdare); ispita română (luciditate, caracter, consecvență, iezuitism); ispita slavă (religiozitate, lăsare în voie, moliciune, exaltare, mlădiere, delicatețe); ispita franceză (imitație); ispita germană (metafizică, întoarcerea spre sine); ispita evreiască (artă); ispita țigănească (nerv, duioșie, reacție zgomotoasă); ispita orientală (contemplație, nerușinare, pasivitate, echilibru, scepticism); ispita occidentală (activitate, organizare, mistica socială); ispita Nordului (a muntelui); ispita Sudului (a șesului, a apei, a câmpului) etc.



Purtând în el atâtea ispite, românul (moldoveanul) i-a admirat până la slugărnicie pe străini, plătind parcă pentru fiecare ispită pusă în el. Totodată el le-a găsit păcate străinilor: pentru el francezul e obraznic și meschin, rusul – porc, neamțul – nebulos, polonezul – orgolios, ungurul – fudul și hain, sârbul – truditor, dar și războinic, bulgarul – tare de cap, grecul – înșelător, italianul – foc de paie, bun de gură, englezul – plicticos, neînțelegător etc. De ce oare? Să fie vorba de țipătul întunecos al spiritului primar care se reneagă pe sine după ce s-a constituit printr-o altă identitate? Să fie vorba de un complex de inferioritate? Nu știu, ș-apoi e treaba filozofilor să se descurce în asemenea chestiuni tenebre.
Românul nu s-a cruțat nici pe sine, autocaracterizându-se prin formule clare și exhaustive. Să luăm, de pildă, proverbele „nici pe dracu să-l vezi, nici cruce să-ți faci” și „fă-te tovarăș cu dracu, până treci puntea”. Ele definesc magistral însușirile noastre esențiale, însușiri care ne-au dat atâta bătaie de cap pe parcursul istoriei noastre, plină de mituri și ambiguități folclorice. Crezându-se mai deștepți decât suntem, noi ne-am socotit capabili să „șmecherim” istoria și s-o amăgim la cântar, răspunzând la provocările ei prin a ne întovărăși cu dracu. În limbaj modern această întovărășire cu dracu se numește „compromis rezonabil” și „pragmatism”. De câte ori însă ne-am făcut tovarăși cu dracu, de atâtea ori am pierdut, fiindcă „compromisurile rezonabile” n-au fost niciodată în folosul nostru. Noi nu ne-am estimat niciodată cu curaj calitățile și nu dorim să recunoaștem cu voce tare că suntem un neam fără vocație politică, iar un neam fără vocație nu trebuie să riște să-l amăgească pe dracu, pentru că numaidecât va da cu oiștea în gard. Și am dat de atâtea ori. Oare faptul că din frumoasa Moldovă a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, care se întindea de la munte până la mare și la Dunărea albastră, nu a mai rămas aproape nimic, nu este o dovadă a lipsei noastre de vocație politică?
Noi nici o dată nu i-am putut amăgi pe străini, trăgând din asta foloase. Suntem un popor bătrân și obosit de istorie. Epocile de glorie ale românului au fost acelea când eram mai tineri și nu căutam „compromisuri rezonabile”, nu încercam să trecem puntea în tovărășia dracului, ci „rezolvam” compromisul pe loc, în Codrii Cosminului sau la Valea Albă. Principiul „nici pe dracu să-l vezi, nici cruce să-ți faci” este fatal pentru noi, lucru de care ne putem convinge aruncând o privire retrospectivă peste deceniul care s-a scurs. Când în anii 89-90 ne-am dezmorțit un pic și am pornit și noi la „revoluție națională”, ceva-ceva ne-a reușit numai de atâta că ne-am pornit să trecem puntea singuri, fără șmecherii diplomatice, „compromisuri rezonabile” și „abordări pragmatice”. Adică fără dracu. Dar nu ne-a ajuns „combustibil istoric”, ne-am oprit la jumătate de punte și am început să-i facem din mână dracului să vină spre noi și să trecem puntea. Turmă blândă și credulă, fără vocație politică, neamul și-a ales în fruntea lui câțiva „democrați” care au înțeles farmecul întovărășirii cu dracu și, ca urmare, au dus turma spre abator.
În acești 10 ani noi am făcut mare politică, punând în aplicare filozofia acestor proverbe. „Nici pe dracu să-l vezi, nici cruce să-ți faci” înseamnă să stai cu fundul în două luntri. Principiul dat este coloana vertebrală a „centrismului” moldovean. „Fă-te tovarăș cu dracu, până treci puntea” este principiul invocat pentru a justifica moral orice – de la oportunism până la trădare. Expresia politică nefastă a acestor „principii salvatoare” au fost agrarienii de ieri și „centriștii” și „democrații moderați” de astăzi.

...Conducându-se de aceste „principii” turma a fost adusă iarăși, sleită, la poarta abatorului. Acum e epoca când merg negocierile cu dracu. Deși „scârbită de compromisuri, cu ochii la stele, turma... se ACOMODEAZĂ”. Nu cred în mitul că această extraordinară capacitate a noastră de a ne acomoda ne-a salvat și ne-a permis să supraviețuim. De ce nu ne întrebăm ce am câștigat când ne-am întovărășit cu dracu? Cât ne-a costat „compromisurile rezonabile” și „abordările pragmatice”? De ce încercăm să ne mințim că dracu nu-i chiar atât de negru (roșu) cum ni-l închipuim?
Dacă, totuși, istoria ne provoacă iar să nu avem alte soluții, eu unul accept să ne mai întovărășim încă o dată cu dracu, dar numai cu o condiție: când vom ajunge pe punte – să-i frângem gâtul. Că dacă trecem cu dracu puntea, nu mai scăpăm de el. Repet: epocile noastre de glorie au fost acelea în care neamul a fost dominat nu de „compromisuri rezonabile” și „corectitudine politică”, ci de ispita strămoșească, iezuită. Iar între a sta cu fundul în două luntri, conform proverbelor, și a fi iezuit există o deosebire de principiu. Proverbele de mai sus sunt create de un spirit conformist, credul, fricos și laș, calități cu care nu poți supraviețui în istorie. Spiritul iezuit strămoșesc (vocația fățărniciei) poate să repugne unor domnișoare sentimentale, dar nu unui popor ajuns la poarta abatorului.

Iată de ce, nu mă solidarizez cu filozoful când afirmă că „iscodirea libertății are o limită de bun-simț care-i închide drumurile perversității”. Când problema se pune să-i frângi gâtul dracului, adică să-ți „iscodești libertatea”, nu există „o limită de bun-simț”. Ce vom face noi cu „bunul simț” dacă după ce trecem puntea vom fi siliți să trăim cu dracul în cârcă?

Fragment din cartea „Ochiul lui Esop”, 2000
 

Un articol de: Constantin Tănase
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md