Acum, când ne-am revenit un pic din euforia muzicală, e momentul să tragem concluziile. Ethno Jazz Festival 2014 a fost o ediţie extraordinară cu o serie de artişti consacraţi şi o diversitate muzicală de invidiat.
Pentru ultima zi organizatorii ne-au pregătit trei trupe care s-au completat eclectic una pe alta şi au încheiat frumos această ediţie a festivalului.
Concertul a început cu Indian Air „Funky Sitar”, un trio care provine din Tirol (Austria) şi care ne-a oferit o călătorie muzicală prin toate colţurile lumii. Trio-ul condus de Klaus Falschlunger (sitar) mixează o varietate enormă de genuri muzicale, începând cu muzica meditativă indiană şi terminând cu jazz-ul european.
Indian Air „Funky Sitar” au dat tonul transcedental al serii, iar elveţienii din Ronin au continuat meditaţii jazzistică. Nick Bartsch (fondatorul Ronin) este pentru a treia oară în Chişinău şi de fiecare dată reuşeşte să teleporteze publicul într-un alt spaţiu sonor, un spaţiu extraterestru. Muzica creată de Ronin te face să uiţi de noţiunea timpului şi a spaţiului. E vorba de o muzică care e prezentă în permanenţă cu tine, care există peste tot. Odată ce ai auzit câteva note din Ronin, nu mai poţi scăpa de ele. E vorba de un jazz persistent şi insistent, construit pe acţiunea repetitivă şi menit să-ţi insufle nişte revelaţii muzicale de proporţii. Ronin a continuat perfect ritmica începută de austrieci şi a făcut loc pentru catharsisul festivalului – trupa Trigon.
Trigon a apărut pe scenă într-o componenţă mai experimentală – Anatol Ştefăneţ la violă, Gari Tverdohleb (percuţie), Dorel Burlacu la pian şi Vali Boghean (voce, saxofon, fluier şi caval). Prima parte e concertului ne-a prezentat hiturile cunoscute ale trupei şi câteva variaţii din repertoriul internaţional de jazz. Mai apoi în scenă a apărut tânăra solistă Nadine Trohin şi a urmat o adevărată feerie de muzică naţională cu variaţii jazzistice la piesele Mariei Tănase. Prestaţia trupei Trigon cu Nadine Trohin a fost apoteoza festivalului, finalul solem şi logic a unui eveniment de proporţii. Putem vorbi deja de un festival matur, divers şi cu o importanţă enormă pentru cultura naţională. Sperăm că 13 ani reprezintă doar începutul, iar acest adolescent conceput de Anatol Ştefăneţ şi Trigon ne va mai bucura mulţi ani înainte cu concerte de excepţie şi artişti de renume mondial.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
