In aceasta zi mareata, chiar de dimineata (ma naboiesc versurile!), luni, 14 septembrie 2009, mare forfota si agitatie in redactia noastra. Fanfare, delegatii, oameni de stat, politicieni, plugari simpli – un torent infinit de lume a venit sa marcheze impreuna cu noi aparitia exact opt ani in urma, pe 14 septembrie 2001, a primului numar al Cotidianului National TIMPUL. Un alt motiv de sarbatoare e ca, dupa opt ani si ceva, in aceasta zi de 14 septembrie 2009, luni dimineata, prima data redactia noastra incepe saptamana fara Voronin presedinte!
…Dupa ce am aruncat caciulile in sus de bucurie ca Voronin nu mai e, strigand de trei ori „Ura!” atat de tare incat s-a auzit si la SIS, peste drum, ca oameni seriosi ce suntem si ca jurnalisti ne-am ogoit incantarea si ne-am calmat exaltarea, reintrand rapid in starea profesionala necesara caracterizata oximoronic prin luciditate pozitiva, bucurie negativa si scepticism constructiv. Lup batran, ca sa nu zic – din modestie! – oracol cu experienta, le-am indus colegilor mei, cu mult tact si fina discretie, ideea ca nu ar fi bine ca sa ne pice bucuria in scarba si sa ne fie rusine de caciuli ca le-am aruncat atat de sus. Si apoi, repet, meseria de jurnalist, ne obliga sa traim oximoronic orice clipa istorica…
Am revenit lucizi la finele saptamanii de la Chisinau unde s-au produs niste evenimente tulburator de ne-ntelese si pline de-nteles. Luminat de steaua Aliantei, M. Ghimpu urca pe tronul (interimar) cald inca… Batut mar sub semnul gloriei prezidentiale apuse, epuizatul general coboara din scena, „cu inima grea”. De unde „inima usoara” in asemenea situatii?! Omeneste il inteleg pe Voronin – dom’le, el putea fi supus oricarei executii morale si umilinte publice, numai nu acesteia – Mihai Ghimpu presedinte! Cum, el, trufasul general, sa-i predea, invins, in sunet de fanfare, sceptrul si tronul lui M. Ghimpu?! Asta nu! Un ofiteras mai slab de inger s-ar fi impuscat. Voronin insa, general batran care s-a acoperit de glorie in atatea campanii (electorale), are nervi tari.
Daca privesti echidistant si fara partinire la cele intamplate vineri si sambata, nu poti sa nu observi un anumit paralelism existential care-i apropie si care chiar ii inrudeste pe acesti doi oameni – V. Voronin si Mihai Ghimpu. V. Voronin nici in cele mai urate vise ale sale nu l-ar fi vazut pe Mihai Ghimpu presedinte al R. Moldova. La fel si M. Ghimpu, in cele mai frumoase vise ale sale nu s-ar fi vazut presedinte…
N-am de unde sti ce o fi fost prin visele si visurile celor doi, dar realitatea e urmatoarea: cand l-am vazut si auzit pe V. Voronin vineri, la ora 10.00, cu un mesaj televizat la postul public de televiziune „Moldova 1”, mi-am zis ca omul ista nu pleaca cu una, cu doua sau cu trei, ci cu toate cate exista in tara asta. El se aseamana unui melc care-si poarta casa in spate – a demisionat, chipurile, a plecat din functie, dar cu tot cu Televiziune, Buget, Curte Constitutionala, SIS, Condrita s.a.m.d., etalandu-si razboinic coarnele sale bouresti… Melc, melc, codobelc…
… Astazi insa nu facem politica fiindca e sarbatoare! Va felicit, dragii mei cititori. Sa lasam melcul. Melcu-i melc. Ce sa ne tot uitam in pamant, la melci? Sa ne uitam in sus, spre ceruri, spre orizonturi, de unde vin zorii unei lumi noi. Sa ne bucuram de acesti zori, dar daca melcul vrea anticipate – il mai anticipam noi o data! Inca o data, ca sa fie definitiv si pentru totdeauna…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
