Editorial

Memoria Basarabiei

 Nimic mai folositor în aceste zile ale sărbătorilor de Paşti, decât să-i reciteşti pe Petre Ţuţea şi Dan Puric. Ultimul are în cartea sa “Cine suntem”, un capitol impresionant: “Demnitatea creştină”. Iar drept model de demnitate creştină, Dan Puric îl aduce pe Valeriu Gafencu, martirul închisorilor comuniste, supranumit "Sfântul închisorilor".
Fiecare timp cu martirii săi. Citind mai multe despre Valeriu Gafencu, nu ştiu de ce (poate din cauza coincidenţei de nume?), m-am gândit la Valeriu Boboc şi la tinerii din Chişinău care au ieşit în piaţă pe 7 aprilie 2009. Mi-au trecut prin minte scene din istoria noastră recentă, care deja încep să fie uitate. Şi m-am întrebat: Cunoaşte oare, generaţia tânără de astăzi cine a fost Lidia Istrate sau Nicolae Costin? Ar putea numi, un student de la noi, câteva nume ale deputaţilor din Sfatul Ţării? Mulţi dintre ei s-ar putea să nu-i cunoască nici pe miniştrii de astăzi.

… Valeriu Gafencu s-a născut la Sângerei, judeţul Bălţi în 1921. Sora sa,Valentina Gafencu, îşi aminteşte într-un interviu că, pe la 15-16 ani, când tânărul a plecat la liceu, la Bălţi, gândul i s-a îndreptat spre soarta neamului. „Odată, Valeriu a venit cu un vraf de afişe de la Bălţi şi a început să le lipească pe uliţele Sângereiului… „Dragoste de ţară”, „Iubire de neam”, „Totul pentru ţară” – aşa citeam pe ele, din câte îmi aduc aminte”.

În anul 1941, era student în anul II la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi. Aici, a ajuns în fruntea unui grup al “Frăţiilor de Cruce”. În urma eșecului rebeliunii legionare a fost arestat. La proces, profesorul său de drept civil zadarnic a încercat să-l apere, declarând că Valeriu este “unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice". Erau timpuri în care vocea apărării nu conta. Valeriu Gafencu a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică.

În toate închisorile (Aiud (1941-1944), Piteşti (1944-1949) şi Târgu Ocna (1949-1952), a fost un adevărat trăitor al Ortodoxiei. Suferinţele parcă îl întăreau duhovniceşte. A compus aici poezii, care se cântau în celule, iar acum se cântă în biserică. În 1949 este dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, reumatism… La 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferinţă să-i procure o lumânare, o cruciuliţă şi o cămaşă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide, colegul de facultate cu care împărţea aceeaşi vină şi aceeaşi celulă: "Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiaţi prieteni. Fă tu aşa fel încât să vină pe rând la mine, în linişte.". A doua zi, pe 18 februarie, Valeriu Gafencu a rostit ultimele sale cuvinte: "Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul", după care a trecut la cele veşnice… A fost un model de conştiinţă creştină.

… Chiar dacă nu trăim în timpurile în care a pătimit Valeriu Gafencu, încă mai suferim cu toţii din cauza “politicului”. În special noi, basarabenii, care am trecut prin tot felul de experimente de-a lungul istoriei. Ultimul a fost pe 7 aprilie, acum un an. Rănile încă nu s-au vindecat, încă nu am trecut toate vămile. În loc să ne unească, diversele campanii şi “platforme” electorale ne-a divizat şi ne-au îndepărtat unii de alţii. “În ultimii ani, mă întâlnesc cu verişorii din sat numai la cimitir, de Paştele Blajinilor”, îmi spune o veche cunoştinţă. “Ne îmbrăţişăm, ne amintim împreună de buneii răposaţi… Numai aici ne simţim cu adevărat neamuri, pentru că nu intrăm în discuţii politice”.

Cunoştinţa mea oftează adânc, cu gândul la Sadova ei, unde va merge astăzi. Îmi spune că, dacă va avea noroc să-şi găsească verişorii în sat, dacă nu se vor fi împrăştiat prin Rusia, îi va îmbrăţişa din nou acolo, în cimitir, de faţă cu răposaţii.

Sună ca o promisiune că firul neamului nu s-a rupt încă şi nu se va rupe, atâta timp cât există memorie şi există credinţă.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *