Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la ora 17:36
Abonamente

Actualitate 14 August 2018, ora 08:28    Din editia print

Mișcarea antioligarhică și unionismul: necesitatea unei clarificări identitare

Marime Font

Spațiul public din R. Moldova a fost marcat în ultima perioadă de o serie de noi controverse, legate de tematică identitară, de poziționarea noastră geopolitică și, mai ales, de atitudinea vizavi de obiectivul național al Reîntregirii neamului românesc. Unirea și unionismul au fost plasate în centrul unor discuții aprinse, transformându-se din temă de dezbatere într-un veritabil teren al luptelor intestine. Veritabilă foaie de turnesol a realităților noastre contemporane, această mare ceartă publică a scos la iveală o serie de contradicții și carențe, care merită o analiză mai atentă. Vom descrie câteva dintre acestea, în încercarea de a orienta discuția pe un făgaș constructiv, ceea ce este absolut necesar mai ales în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare. 

Unioniștii au trecut testul timpului și al probității morale

Primo. Dacă în trecut unioniștii erau ținta preferată a partidei proruse de la Chișinău, constatăm astăzi că reproșurile la adresa lor provin preponderent din tabără susținătorilor protestelor antisistem. Adică, practic, de la membrii aceleiași mari familii a proeuropenilor, prooccidentalilor, a adepților schimbărilor democratice. În mod paradoxal, adversari declarați ai unioniștilor au devenit chiar cei care promovează valorile ce stau la baza mișcării unioniste. Lupta împotriva corupției și a mafiei de la guvernare, eliberarea justiției de sub controlul politic, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului – toate acestea au caracterizat dintotdeauna mișcarea unionistă din R. Moldova. Cine nu-și amintește de aceste lucruri nu are decât să ridice arhivele ziarelor din anii ’90, pentru a constata că revendicările unioniștilor legate de instaurarea și consolidarea statului de drept au mers întotdeauna mână în mână cu afirmarea valorilor naționale și cu lupta pentru înfăptuirea dezideratului de unitate națională. Lupta pentru o justiție socială și împotriva mafiei este indisociabilă de cea pentru Reîntregire și acest lucru este valabil pe ambele maluri ale Prutului. Cei care s-au bătut pentru Unire în ultimii treizeci de ani și în România, și în R. Moldova, au militat întotdeauna pentru ca hoții să ajungă la pușcarie, iar dreptatea socială să fie în capul mesei.

Analizată la rece și plasată într-o perspectivă istorică nedistorsionată, realitatea este cu totul alta decât cea pe care încearcă să o prezinte actualii critici ai unioniștilor. Anume ei - antioligarhii și punctum de azi - sunt descendenți direcți ai mișcării naționale de ieri. Din marea mișcare de protest de la finele anilor `80 își trag aceștia veleitățile pentru restabilirea și apărarea justiției sociale. Legitimitatea populară a curentului antioligarhic provine de la lupta pentru identitatea noastră românească, și nu invers. Privite dintr-o perspectivă istorică, reproșurile aduse în prezent unioniștilor de către antioligarhi și tentativele de a-i plasa pe primii prin „buzunarele” nu știu cui sunt cel puțin ridicole. Unionismul și unioniștii au trecut demult testul timpului și al probității morale.

Românofobi care nici prin definiție nu pot fi antioligarhi

Secundo. Mișcarea de protest antioligarhică în forma sa actuală - cea care s-a manifestat activ în ultimii trei-patru ani și a încercat să pună între paranteze chestiunea identitară - a fost parazitată de tot soiul de indivizi (și individe) care nu prea au nimic în comun cu scopurile declarate ale mișcării. E și firesc să se întâmple așa ceva, pentru că avem și cazul mișcării unioniste de la începuturi, atunci când peste noapte au devenit „nationaliști” și „proromâni” foarte mulți romanofobi, comuniști și alte soiuri de persoane cu alergii antioccidentale. Este și o boală, și un blestem al curentelor care devin importante, să atragă în sânul lor tot felul de profitori și nemernici, aflați în misiune permanentă de apărare a intereselor străine acestui neam. Anume ei aruncă astăzi mișcarea antioligarhică într-o criză perpetuă de inspirație, refuzând și sabotând din interior orice tentativă de clarificare identitară și geopolitică. Ei nu sunt foarte numeroși în sânul mișcării, dar sunt guralivi, știu cum să fie prezenți în permanență în spațiul public și să-i marginalizeze sau să-i manipuleze pe colegii lor proromâni. Anume acești apărători ai intereselor străine, românofobi și antioccidentali cu decenii de experiență în domeniu stau la originea recentei diversiuni antiunioniste. Executori abili ai instrucțiunilor primite, acești provocatori au știut să-i scoată la înaintare pe frontul antiunionist pe unii dintre colegii lor mai naivi, transformându-i în coautori de „studii științifice” moldoveniste și/sau în judecători și dătători de legi și datini în ale unionismului.



Apropo, mulți dintre aceștia nici prin definiție nu pot fi antioligarhi, ei înșiși ducând nestingherit un mod de viață indecent de îmbelșugat, cu mult peste nivelul care poate fi justificat în declarațiile lor de avere. Fideli misiunii pe care o au de îndeplinit, promotorii teoriilor de tip „necătând” au transformat unionismul într-un soi de paratrăsnet al frustrărilor care dospesc în interiorul curentului antioligarhic. Contradicțiile de ordin identitar și cele cu privire la orientarea geopolitică nemaiputând fi controlate în mod eficient în interior, apare necesitatea de a identifica un „dușman extern”. Soluția de tip win-win, identificată „cu brio” de către promotorii insidioși ai înapoierii noastre, constă în a da toată vina pentru nereușite (trecute, prezente, mai ales viitoare) pe unionism și unioniști. Este impresionant gradul de perversiune morală care poate să-i stăpânească pe acești indivizi!

Analiza istorică a viitorului nu are nici un sens

Tertio. Când sunt întrebați despre realizarea obiectivului unității naționale a tuturor românilor, liderii mișcării antioligarhice cu viziuni unioniste (episodice, periodice sau afirmate permanent) preferă să o dea pe tușă, afirmând în mod savant că „exista o ordine în toate, haideți mai întâi să dăm jos sistemul mafiot, apoi ne vom lămuri și cu celelalte...”. Mă grăbesc să-i dezamăgesc, asigurându-i că nu există nici o ordine, nici o „prescripție” de acest fel. Istoria o demonstrează foarte clar (iar unii dintre ei sunt mai versați în domeniu, fiind chiar istorici de profesie!), că evoluțiile majore nu urmează neapărat o logică, nu se întâmplă întotdeauna în mod rațional și nu sunt o încununare a unei succesiuni de etape stabilite din timp. Din contră, de foarte multe ori marile mișcări la nivel național, regional sau mondial se întâmplă în pofida unor considerente logice și raționale. Explicațiile, înșiruirile logice, concluziile și modelizările sunt formulate post-factum și pot fi valabile doar cu referire la trecut, iar aplicarea metodelor de analiză istorică în privința viitorului nu are nici un sens. Iată de ce afirmațiile de tipul „mai întâi să distrugem sistemul oligarhic, iar apoi să discutăm despre Unire” sunt lipsite de orice justificare. Cu atât mai mult, cu cât anume înfăptuirea Unirii ne va garanta eradicarea caracatiței corupte și mafiote și repoziționarea societății pe o cale a normalității. Așa se întâmplă în ultimii 15 ani în România, unde, în pofida tuturor dificultăților, statul de drept își demonstrează soliditatea, rezistând atacurilor din partea politicienilor corupți și mafiotizați.

Așadar, o eventuală prioritizare a obiectivelor trebuie să pună pe primul loc Unirea, care va permite și realizarea celorlalte deziderate. În conjunctura actuală, lupta reală împotriva mafiei este posibilă doar în spațiile care sunt parte a lumii occidentale, iar cea mai rapidă și eficientă metodă de aderare a R. Moldova la Occident este Unirea cu România. Rămânerea noastră în zona gri, sub o puternică influență a laboratoarelor ideologice ale Kremlinului, este sinonimă cu perpetuarea regimului oligarhic.

Forțele naționale trebuie să se impună în fața diversioniștilor

În loc de concluzii. În perspectiva alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, mișcarea antioligarhică din R. Moldova trebuie să parcurgă o etapă esențială – cea a clarificării identitare și a unei poziționări geopolitice fără echivoc, în favoarea unui parcurs proeuropean, pro-NATO și proromânesc. Forțele naționale din interiorul mișcării trebuie să se impună în fața diversioniștilor de tot soiul și să reafirme caracterul național și occidental al mișcării antisistem. Revenirea la valorile românești ale fiilor risipitori ai unionismului va fi singura în măsură să contribuie la crearea unei alianțe largi cu unioniștii, care să stăvilească instaurarea definitivă a statului capturat de mafie. Doar în astfel de condiții vom putea spera, în sfârșit, la o multașteptată primăvară românească la Chișinău.

Este și o boală, și un blestem al curentelor care devin importante, să atragă în sânul lor tot felul de profitori și nemernici, aflați în misiune permanentă de apărare a intereselor străine acestui neam. Anume ei aruncă astăzi mișcarea antioligarhică într-o criză perpetuă de inspirație, refuzând și sabotând din interior orice tentativă de clarificare identitară și geopolitică. Ei nu sunt foarte numeroși în sânul mișcării, dar sunt guralivi, știu cum să fie prezenți în permanență în spațiul public și să-i marginalizeze sau să-i manipuleze pe colegii lor proromâni.

Dorin Dușciac 
Paris, Franța 

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md