Mihail Gheorghe Cibotaru, semanatorul de lumina

Pe 21 iunie, distinsul scriitor si publicist, Mihail Gheorghe Cibotaru a implinit venerabila varsta de 75 de ani. Cu aceasta ocazie, alaltaieri, el a fost omagiat in Sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova, in prezenta mai multor colegi, scriitori si diplomati.

Vorbitorii – Mihai Cimpoi, Vlad Pohila, Andrei Strambeanu, Ion Ciocanu, Arhip Cibotaru, Boris Marian, diplomatul Igor Corman s.a. – au remarcat personalitatea omului de litere, care a semnat mai multe carti: volumele de schite si povestiri „Tacerea padurilor”, „Durerea linistii”, „Semaforul”, „Oameni de omenie”, „Pasare calatoare”, „Izvoare”, „Sarjoaca”, „Cu legea pre lege calcand”; romanele „Semanatorii”, „Drumuri”, „Indrazneala”, precum si „Eclipsa” si „Vijelia”, ultimele doua fiind publicate in revista „Basarabia” in 1990 si, respectiv, in 1993. Totodata, el a semnat scenariile pentru filmele „Intalnirea”, „Cutremurul”, „Corespondentul special”, „Hora satului” s.a. In lucrarile sale, asa cum constata Valeriu Nazar, directorul Muzeului Literaturii Romane „M. Kogalniceanu” din Chisinau, el a abordat probleme sociale, ecologice si economice, utilizand procedee diferentiate si exprimand viabile idei si trasaturi definitorii.

Presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, acad. Mihai Cimpoi, in volumul sau „O istorie deschisa a literaturii romane din Basarabia” avea sa-l caracterizeze in felul urmator: „Mihail Gheorghe Cibotaru este un scriitor de proza ce se naste la intersectia reportajului literar in valtoarea vietii si in mrejele diabolic innodate ale cotidianului „gol”.

Lansat in literatura prin intermediul ziaristicii, omagiatul a salahorit, de-a lungul anilor, mai intai la ziarul „Tinerimea Moldovei” (1957-1959), apoi la „Moldova Socialista”, in calitate de redactor-sef adjunct (1959-1975), la revista „Moldova”, in functia de redactor-sef (1975-1994). A fost si redactor-sef al saptamanalului „Luceafarul”. In 1994-1996 a detinut functia de ministru al Culturii, iar, din 1997 pana in 1998 – cea de sef de sectie la Agentia „Moldpress”.

In calitatea sa de redactor-sef, Mihail Gheorghe Cibotaru a condus una dintre cele mai prestigioase reviste de pe timpuri – „Moldova”. Avand un tiraj de peste 100 mii de exemplare, aici activa cea mai buna echipa de ziaristi din R. Moldova, majoritatea lor scriitori: Anatol Gujel, Alexandru Gromov, Anatol Ciocanu, Boris Marian, Victor Dumbraveanu, Valeriu si Larisa Turea, Anastasia Rusu s.a. In paginile revistei au aparut primele creatii literare ale lui Nicolae Dabija, Ion Hadarca, Leonida Lari, Vasile Romanciuc, Nicolae Vieru, Haralambie Moraru s.a. De asemenea, in cadrul rubricii „Rampa”, au fost lansati cei mai mari interpreti de muzica populara si usoara de la noi: Nicolae Botgros, Zinaida Julea, Mihai Ciobanu, Anastasia Lazariuc, Ion si Petre Aldea-Teodorovici… Om de o rara cumsecadenie si generozitate, a semanat lumina in sufletele mai multor oameni, a sustinut si instruit o pleiada intreaga de ziaristi si scriitori.

Tot el, pentru ca a publicat un interviu cu Grigore Vieru, era sa-si piarda functia de redactor-sef al revistei „Moldova”. Acelasi lucru avea sa-l pateasca si cand a publicat un ciclu de versuri de Ion Hadarca. Iar dupa aparitia eseului „La umbra cuvantului” de Ion Druta, consacrat lui Andrei Lupan, unde se pomenea si de o damigeana de vin (era tocmai pe timpul lui Andropov, in plin razboi contra lui Bachus), vigilentul secretar al CC al PCM Victor Smirnov, informat la „tanc” de cenzura, a cerut eliberarea din functie a conducatorului revistei. Noroc de pictorul Mihail Petric, membru al colegiului de redactie, care l-a rugat pe fratele sau Pavel Petric, secretar pentru cultura al CC, sa-l „gratieze”, zicandu-i: „Ar fi cea mai mare prostie sa-l dai afara pe Cibotaru. El a facut cea mai prestigioasa revista de la noi”. Mihail Cibotaru a publicat, in perioada sovietica, poemul „Cavaleria de Lapusna” al regretatului poet Liviu Damian, caruia nimeni nu indraznea sa-i dea unda verde.

Curajul si demnitatea lui Mihail Gheorghe Cibotaru au salvat mai multe opere si talente, care, daca nu era el, nu ar mai fi fost cunoscute publicului larg. Cel putin acum, la cei 75 de ani ai sai, trebuie sa-i aducem sincera noastra multumire si recunostinta pentru tot ce a facut pentru publicistica, literatura si arta noastra. La multi ani, maestre!