„In prezent UE, stiind relatiile noastre complicate cu Romania, numeste un cetatean roman la conducerea grupului de monitorizare a alegerilor noastre. Este o provocare directa la adresa noastra”.
(29 iulie – Vladimir Voronin in dialog cu jurnalistii rusi)
Anul 2009 devine inceputul sfarsitului tranzitiei post-sovietice in RM. Sau poate sa devina asa ceva. Datele post-electorale indica faptul ca – teoretic, cel putin – o alianta de guvernare formata din partidele necomuniste este posibila. Asta in ciuda diferentelor de viziune si ambiguitatea declaratiilor facute in campania electorala. Dar pentru ca realpolitik-ul pro-european sa se impuna la Chisinau este nevoie de o interventie ferma a Europei, ale carei semnale politice si economice se pot dovedi decisive in aceste momente. Chiar daca nerostit, fantoma lui 1998 si a ADR mai bantuie la Chisinau…
Geopolitica electorala si acuze publice
Validarea alegerilor este decisiva, iar Bruxellesul trebuie sa isi ia in serios misiunea, mai ales dupa incoerentele de dupa 5 aprilie. Votul de la Chisinau indica modificari de orientare geopolitica, iar legitimitatea este esentiala. Factorul ce poate genera legitimitate este inainte de toate UE. Exista deja ambiguitati legate de procesul electoral, dar ne vom opri doar la una dintre ele, cu implicatii mai largi – relatia dintre politica si sociologie. Una dintre functiile principale ale sondajului la iesirea de la urne (exit-poll) este si controlul corectitudinii alegerilor. Daca exista diferente mari (dincolo de marja de eroare) intre acesta si rezultatele finale, explicatiile pot fi numai doua: fie o greseala tehnica, fie fraudarea alegerilor. A treia cale nu exista.
In RM, diferentele intre datele sociologice si rezultatele finale ale alegerilor au existat, dar prea putina lume s-a simtit vexata. La parlamentarele din 2005 sau la cele din 5 aprilie 2009 a existat o diferenta de circa 5% intre rezultatele sondajului la iesirea de la urne si rezultatele finale. La alegerile din 29 iulie, iarasi se constata o diferenta de circa 5% in favoarea PCRM in rezultatele finale, dar nici acum nu sunt semne ca va fi luata in discutie. Si totusi, lucrurile trebuie clarificate odata si odata in ceea ce priveste statutul investigatiei sociologice in RM. Vladimir Voronin s-a pronuntat deja, acuzator, fata de rezultatele exit-poll-ului: „Trei sute de mii de euro trebuia sa-i spele si sa faca ceea ce au facut ei, dar mai departe ei nu duc nicio responsabilitate… Mai mult decat atat, noi inca de ieri am cunoscut acest rezultat al exit-poll-ului, pe care ei l-au pregatit. Asa ca (exprimare in rusa – n.r.) chestia asta, cum se spune, este cusuta cu ata alba, intreg acest exit-poll”. Acuza e explicita, grava si vizeaza, precum in Rusia, finantatorii occidentali. Chestiunea trebuie clarificata pana la urma. Si ne amintim ca, nu cu multa vreme in urma, directorul IPP de la Chisinau anunta ca s-a saturat de acuzatiile fara probe care se aduc BOP-urilor girate de institutia pe care o conduce. In consecinta, a anuntat ca va da in judecata pe cei care il blameaza gratuit. Ar putea fi 29 iulie un inceput necesar si din acest punct de vedere?
Declaratii, negocieri si cifre
Rezultatele alegerilor nu sunt o surpriza – sondajele aratau clar o polarizare a societatii in raport cu evenimentele de la 7 aprilie, cele care au conturat sau accentuat tendinta de vot. Intre aceste doua blocuri electorale radicalizate s-a interpus „centrul”, adica PDM. Daca il calculam in contul Opozitiei, putem conchide ca „noua Opozitie” a castigat alegerile. Si asta nu e putin lucru! Dar pentru ca aceasta victorie sa capete contur politic, mai e nevoie de eforturi considerabile. Totusi, rezultatele electorale sugereaza ca „saltul mortal” al lui Marian Lupu – adica o coalitie PCRM-PDM – poate fi evitat, desi declaratiile din campania electorala au fost ambigue si neconcludente. Relativ tarziu, doar cu cateva zile inainte de final, un vicepresedinte al PDM vorbea raspicat la un post de radio despre o viitoare coalitie post-electorala cu liberalii. E drept ca publicul acelui post de radio exact asta astepta sa auda… Oricum, campania a trecut si e nevoie de aici inainte de coerenta in declaratii, indiferent in ce limba sunt facute si in fata cui.
Pentru o coalitie necomunista exista impedimente – de ordin intern, inainte de toate. Nici macar cele trei partide liberale din Opozitie nu sunt atat de sudate incat sa nu existe posibile disensiuni care, deocamdata, au fost gestionate atent si inteligent. Daca la cele trei se adauga un partid al carui lider, pe 7 aprilie, s-a aflat intr-o tabara opusa, lucrurile se complica si mai mult. Orgoliile sunt mari, pretentiile asemenea. Cu toate acestea, miza trebuie asumata, pentru ca alianta cu PDM poate aduce nu doar majoritate in Parlament, ci si potentiale „voturi de aur” din PCRM in perspectiva alegerii viitorului presedinte necomunist! Adica, voturi din randul acelor deputati comunisti care, fara simpatii ideologice fata de PCRM, doar pragmatice, ar putea opta, cand barca guvernarii comuniste se scufunda, pentru vaporul Opozitiei social-liberale. Ipoteza nu trebuie exclusa, pentru ca situatia nu mai este cea din 1998, cand comunistii aveau 40 de mandate in Parlament, dar statutul de opozanti si goana dupa putere ii mentinea uniti. Astazi suntem pe un evident trend descendent al partidului lui Voronin, deci, nivelul de coeziune al membrilor scade dramatic. Odata respinsa ispita aliantei cu PCRM, puterea de negociere a lui Marian Lupu creste semnificativ.
Europa urmeaza la mutare. Inclusiv Bucurestiul!
Concluzia este una singura. Posibilitatea unei coalitii necomuniste si pro-europene la Chisinau e reala, chiar daca unii „analisti occidentali” au inceput sa o regrete deja. Dar pentru ca ea sa se concretizeze – adica impedimentele interne sa fie depasite – e nevoie de interventia europeana ferma si aplicata.
In primul rand, pe termen scurt, e nevoie de semnale politice ca o coalitie necomunista este dezirabila si va fi sustinuta politic la Bruxelles. Doar o asemenea presiune va mentine negocierea de la Chisinau pe un fagas productiv. In al doilea rand, e nevoie de proiecte economice pentru a sprijini credibil noua constructie politica, cu efecte directe la populatie. Parteneriatul Estic este cadrul de miscare cel mai apt, deocamdata. In al treilea rand, e nevoie de reactivarea relatiei bilaterale Bucuresti-Chisinau. Autoritatile din Romania, de data aceasta, par ca au obtinut ce si-au dorit, adica un partener de dialog credibil si dispus sa discute constructiv. Urmeaza la mutare Bucurestiul care trebuie sa convinga ca s-a pregatit pentru o asemenea oportunitate. In al patrulea rand, e nevoie de o modificare radicala, prin democratizare, a spatiului public din RM. Sa guvernezi pe timp de criza fara capacitate de a transmite propriul mesaj publicului – citeste televiziuni – este curata sinucidere. De-monopolizarea institutiilor media este imperioasa, iar aici presiunea si expertiza UE nu trebuie amanate. In acest context, revenirea TVR la Chisinau are o functie strategica pentru viitoarea guvernare.
Exista un precedent periculos in regiune – fara o interventie ferma si articulata a Occidentului, mariajul Revolutiei Oranj de la Kiev a durat doar noua luni, dupa care Ucraina a intrat in criza perpetua. RM nu este Ucraina nici ca dimensiuni, nici ca provocari si este in puterea Bruxellesului sa transmita cele mai eficiente semnale si sa faca mutarile cele mai judicioase pentru ca scenariul ucrainean sa fie evitat. Aici este miza viitorului european al vecinului estic al Romaniei si al spatiului euroatlantic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
