Minorităţile naţionale din Republica Moldova în faţa UE

publicat în Opinii & Editoriale pe 7 Octombrie 2013, 07:51

Başcanul Găgăuziei vrea cu orice preţ să tulbure apele din Republica Moldova înaintea Summitului de la Vilnius.

Ideea nu e rea din punctul de vedere al adversarilor apropierii Chişinăului de UE: în primul rând, se încearcă acreditarea ideii că minorităţile naţionale din Republica Moldova nu sunt mulţumite de statutul lor – ceea ce, bineînţeles, nu poate fi decât o urmare a relelor tratamente la care sunt supuse din partea majorităţii. În al doilea rând, se urmăreşte obţinerea unor reacţii agresive: cu cât mai şovine, cu atât mai bine! O mărturie în plus la propaganda presupuselor atitudini împotriva minorităţilor naţionale.

S-ar zice că minorităţile naţionale din Republica Moldova se tem de UE. De parcă UE este un fel de lagăr de concentrare al popoarelor, ca să folosim limbajul moştenirii sovietice. Un limbaj îndrăgit de Rogozin, care de curând a vorbit de un presupus „Anschluss” planificat în secret de Traian Băsescu drept soartă a R. Moldova după eventuala aderare la UE. După Hitler vine Traian Băsescu cu Anschluss-ul în mână să distrugă pacea popoarelor lumii. Imageria sovietică nu a dispărut cu totul, unii încă o folosesc. Şi başcanul cred că se stăpâneşte cu greu să nu dea drumul la câteva fraze despre faşâşti şi hitlerişti.

Realitatea din România (ca să nu vorbim de UE!) este cu totul alta. După mai bine de 20 de ani de reforme, în România există un sistem bine articulat de protecţie a drepturilor şi identităţii minorităţilor naţionale. Orice om de bună credinţă poate verifica pe internet evoluţia rapoartelor Consiliului Europei asupra acestei chestiuni. Faşâştii şi hitleriştii români sunt istorie, nu au nicio legătură cu ziua de azi – iar invocarea propagandistică a acestor termeni sper să nu aibă niciun efect real, mai ales când vor fi confruntate cu legi şi statistici care să ateste adevărata situaţie.

Pe başcanul Găgăuziei l-aş întreba altceva; anume dacă îşi doreşte cu adevărat să trăiască în calitate de etnic minoritar sub un regim precum cel existent în ziua de azi în Federaţia Rusă. Bănuiesc că Formuzal citeşte periodic presa de la Moscova şi nu ocoleşte ştirile despre soarta emigranţilor bruneţi şi cu ochi negri din Rusia. Ce şi-ar dori cu adevărat Formuzal? Să fie tratat ca un turc în Berlin sau ca un cecen la Moscova? Am mai spus-o, de multe ori nu-i înţeleg pe reprezentanţii din regiunea găgăuză: acţiunile lor nu par a fi menite atingerii unui compromis, a unui echilibru în care să le fie îndeplinite cererile legitime (cum ar fi mass-media şi şcoală în limba găgăuză). Mai degrabă par să meargă pe linia separatismului transnistrean (acolo unde a dominat multă vreme discursul pe tipar sovietic despre imperialismul agresor de tip fascist, deocamdată cu surdină, dar capabil de reactivare în orice moment).

Ce îi sperie pe unii reprezentanţi ai minorităţilor naţionale din Republica Moldova atunci când vine vorba de UE? Nu reuşesc să înţeleg de unde a apărut această mobilizare împotriva unei zone extinse în care protecţia minorităţilor naţionale este un subiect urmărit cu maximă atenţie (şi beneficiar al unor finanţări copioase).