Editorial

Mitocănia nu este o virtute

 „Erupţia verbală” a lui Voronin la Publika TV , care a provocat un adevărat tsunami în presa de la Chişinău, se înscrie în logica acestor înţelepciuni populare. Bătrânul lider bolşevic nu este la prima sa „experienţă” în domeniu, ci un recidivist cronic – timp de opt ani (lungi şi grei) Voronin a practicat acelaşi limbaj suburban, injuriile şi etichetările la adresa liderilor opoziţiei curgând gârlă… Numai cum nu au fost numiţi aceştia!? Şi pedofili politici, şi boschetari politici, şi haimanale politice, şi cu trei operaţii la cap! Câtă vâlvă a făcut expresia lui „înaripată” nahren s pleaja? Limbajul său de birjar închefăluit de mult nu mai şochează pe nimeni. Iată de ce, ordinarul acces de mitocănie de la Publika TV se înscrie perfect pe linia de conduită amorală a unui om fără cei şapte ani de acasă, certat cu bunul-simţ. În acest sens, nu ai ce discuta – unicul remediu împotriva chelirii e ghilotina.

Ar fi ceva de discutat pe această temă, dar în contextul mai larg al discursului politic moldovean. Urmăresc acest discurs de două decenii şi trebuie să constat cu adâncă tristeţe că acesta se află într-un periculos proces de degradare şi eroziune. Politicienii moldoveni, chiar şi cei din tabăra democratică, vorbesc prost limba română literară. Cu foarte mici excepţii, limba lor „literară” e limba mamei de acasă, limbajul străzii şi al satului natal. Amestecul halucinant de arhaisme, regionalisme şi barbarisme (rusisme) cu neologisme neasimilate semantic şi rostite cu accent rusesc fac discursul politicienilor moldoveni extrem de… pitoresc. Expresii de genul biudjăt de austeritate sau purcedem la precătarea chestiunii imprimă discursului politic moldovean un parfum inedit.

În această ordine de ideii, mi s-a părut un pic ipocrită reacţia unora la expresia (întrebarea) lui Voronin adresată lui M. Ghimpu „Ce te freacă pe tine sectorul de la Ţiganca?”, pentru că, practic, toţi politicienii noştri în mod curent vorbesc în această limbă „vie” şi „populară”. Când trebuie să vorbească în public (la radio, TV, la mitinguri) ei sunt nevoiţi să „treacă” de la limba noastră cea de toate zilele la limba literară pe care nu o cunosc şi în care se simt ca într-o haină mică ce-i roade la toate încheieturile. De aceea şi se bâlbâie, se îneacă în calchieri din limba rusă, greşeli de ortoepie ş.a.m.d. Acesta e un aspect al problemei, legat de cultura lingvistică generală. Al doilea aspect, cel legat de utilizarea unui limbaj „necenzurat”, ţine de mitocănie şi bădărănie. În viaţa privată de toate zilele, politicienii noştri sunt la fel de „spurcaţi la gură” ca şi Voronin. Deosebirea dintre aceştia şi Voronin constă doar în aceea că ultimii, când vorbesc la TV, se autocenzurează, iar Voronin le dă drumul la toate. (Cunosc o doamnă politiciană care în viaţa ei de toate zilele nu evită să-şi „pigmenteze” propoziţiile cu un „…zda mă-si” scuipat bărbăteşte printre dinţi (şi printre buzele vopsite luxuriant). Am auzit-o personal, cu urechile din dotare.)

Ceea ce mi-a părut cu totul penibil la emisiunea de la Publika TV a fost poziţia exprimată de un oarecare pretins analist politic – numele lui îmi scapă la moment. Potrivit acestuia, nu-i nimic grav în exprimarea lui Voronin fiindcă… cuvintele folosite de el se întâlnesc în opere literare şi în dicţionare. Da, există elemente de lexic vulgar şi obscen în operele literare, dar ele sunt folosite anume pentru a caracteriza mitocanii şi bădăranii. „Argumentul” că asemenea cuvinte există şi în dicţionare… dovedeşte că respectivul „analist politic” habar n-are de statutul unui dicţionar general de limbă. Un dicţionar explicativ general (academic) cuprinde toată bogăţia lexicală a unei limbi, inclusiv cuvintele obscene şi vulgare. Da, DEX-ul, de exemplu, cuprinde şi asemenea cuvinte, însă ele sunt marcate stilistic şi funcţional cu menţiuni de genul pop., fam.,vulg. Aceasta înseamnă că sfera lor de utilizare e limitată – dacă „la emoţii” le poţi folosi în pădure, nu le poţi folosi la TV, chiar când te emoţionezi, precum s-a întâmplat cu Voronin…
Elitele politice, dacă pretind că sunt elite, trebuie să fie modele de exprimare cultă, literară. Şi punctum. Un discurs nuanţat stilistic nu presupune obligatoriu utilizarea cuvintelor din subsolurile limbii române. Un şef de stat nu poate să-şi permită să vorbească la TV ca la uşa cortului, chiar dacă asta place unor „oameni din popor”, inclusiv unor „analişti” de modă nouă. Pentru că mitocănia nu a fost, nu este şi, sper, nici nu va fi vreodată o virtute.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *