Bună Dimineața

Moartea de dincoace de uşă

Multe dintre cele înşiruite de CTP (astfel e cunoscut ziaristul în România) sunt valabile şi în stânga Prutului. Multe dintre atitudinile sale există – dar mai ales ar trebui să existe – şi în presa de la Chişinău. Dar o poveste-metaforă mi-a intrat în mod special în minte. Se spune că odată, într-un sat, o biserică plină cu oameni a luat foc. Îngrozită, mulţimea s-a repezit spre ieşire şi… au ars de vii cu toţii. Pentru că, uşile deschizându-se spre interior, acestea au fost, de fapt, blocate de oameni… Uneori, e bine să faci un pas înapoi, ca să deblochezi calea spre propria-ţi salvare, aceasta ar fi învăţătura.

Acum şase ani, într-o luni de 3 octombrie, TIMPUL începea să apară de cinci ori pe săptămână, devenind primul şi rămânând singurul cotidian naţional cu această periodicitate. Era încă o aventură lansată într-o „ţară bizară”, precum scria în antieditorialul său Constantin Tănase – încă o uşă deschisă spre o societate pe care ne-o doream mai luminată şi mai înţeleaptă. Câte uşi am închis, între timp, în cinci, zece sau douăzeci de ani? Faptul că, astăzi, suntem iarăşi într-un impas ne spune că cifra critică a fost depăşită.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *