MOARTEA DE LA RĂSĂRIT (II) INEDIT! Planul detaliat al mareșalului Golovanov, conform căruia patru mii de bombe au aterizat în Chișinău într-o singură noapte

publicat în Istorie pe 21 Decembrie 2018, 00:10

După cum scriam în prima parte a acestui articol, în noaptea de 4 spre 5 iunie 1944, peste 450 de bombardiere grele sovietice, inclusiv de fabricație americană, achiziționate în temeiul Legii americane de împrumut și închiriere Lend-lease, au bombardat Chișinăul. Aceste aeronave constituiau forța de șoc a celor 12 divizii sovietice din aviația strategică a URSS, care au fost îndreptate către centrul administrativ al Basarabiei. Astfel, principala urbe dintre Prut și Nistru a suferit cea mai grea lovitură din istorie, după cum arată documentele inedite din arhiva Ministerului Apărării al Rusiei, cu care subsemnatul a făcut cunoștință și care acum văd lumina tiparului în premieră.

Documentele de arhivă demonstrează că, de fapt, Kremlinul a hotărât să bombardeze orașele Chișinău și Iași prin aceeași lovitură. Comandantul Aviației de cursă lungă sovietică era mareșalul Golovanov, unul dintre favoriții lui Stalin. Timp de numai un an, acesta fusese primit de zeci de ori în birourile lui „tătuca”. Se spunea că, de fiecare dată, Stalin mai întâi lua chipiul și mantaua oaspetelui, le aranja în garderobă și doar apoi începea convorbirea cu aviatorul.

În ajunul bombardării Chișinăului, Golovanov a sosit la locul dislocării unităților militare. Numai această vizită dădea o semnificație aparte operațiunii care avea să urmeze. Instrucțiunile de luptă la care mareșalul a supus trupele din subordinea sa au durat până la patru ore, fără pauze. Înțelegem, prin urmare, că loviturile distrugătoare aplicate vechilor orașe ale României ar fi trebuit să-i aducă liniște lui Stalin.

Rapoartele celor 12 divizii și tactica bombardării

Fiecare divizie de cursă lungă din cadrul aviației strategice sovietice avea în dotare cel puțin 60-70 de bombardiere. Rapoartele celor 12 divizii participante la bombardarea Chișinăului, dar și ale regimentelor, care făceau parte din ele, descriu cu scrupulozitate toate acțiunile agresorilor din zilele atacului. Este indicat numărul de avioane, încărcătura explozivă a acestora, aerodromurile de dislocare permanentă, rutele de zbor, ordinele primite de la superiori, misiunea fiecărui echipaj, iar deseori sunt nominalizați chiar și piloții etc. Evident, cronicarilor din aviația lui Golovanov nu le-a scăpat nici numărul și calibrul bombelor aruncate, nici țintele care au fost lovite.

Folosind însemnările acestora, am efectuat câteva operații matematice simple și am stabilit că, în noaptea de 4 spre 5 iunie 1944, 452 de avioane sovietice au aruncat în raza orașului Chișinău peste 460 de tone de bombe. Aceleași cifre arată că atunci au explodat circa 4000 de bombe de diferit calibru.

Nota informativă a Inspectoratului de poliție Chișinău, pregătită a doua zi după bombardarea orașului din 5 iunie 1944. Cităm din text: „Victime: 112 morți identificați, 15 neidentificați, 68 de răniți. Pagube: 229 imobile distruse și incendiate, printre care Liceul „B. Hașdeu”, Biblioteca Centrală, Școala de menaj A.F.C., distribuția de petrol, comisariatul trei de poliție. Imobile avariate 156, dintre care: gara, telefoanele, serviciul sanitar. (…) Circuitele electrice distruse, în gară au ars 14 vagoane militare…”
Bombardierele sovietice își exercitau misiunea, fiind însoțite de avioane de vânătoare, care le protejau de aviația și artileria antiaeriane ale inamicului. Fiind plină noapte, avioanele erau ghidate și în zbor de către un șir de proiectoare mari, situate de-a lungul rutei, iar traversarea frontului era semnalizată prin anumite jocuri de rachete luminoase. În afară de aceasta, lansarea proiectilelor avea loc după ce unul sau două avioane speciale aruncau parașutele cu bombe de iluminare. Până a ajunge la pământ, timp de câteva minute, acestea luminau ținta ca pe timp de zi, după care urmau bombele adevărate. Din urmă veneau alte echipaje, care fotografiau sau filmau locurile atacate.

Doar divizia 1 a bombardat cartierele de locuit și a dat foc orașului

În acele zile, Divizia 1 de aviație de cursă lungă sovietică era dislocată pe aerodromurile Pevtsy și Kolicevka din regiunea Cernigov, Ucraina. La 4 iunie, după-amiază, divizia a primit ordinul cifrat de atac nr. 035. Se ordona „distrugerea stațiilor ferate și a orașului Chișinău. Ținta de rezervă – orașul Iași”. Și-au luat zborul 39 de avioane AN-4, de producție sovietică, și A-20 Duglas, de producție americană, linia frontului fiind traversată prin punctul Criuleni.

Aceleași rapoarte informează că aeronavele Diviziei 1 au operat atunci între orele 1:34 și 2:07, de la înălțimea de trei mii de metri. În acea noapte însă peste oraș au început să se așeze norii, care împiedicau parașutele să lumineze și, respectiv, țintele nu puteau fi nimerite cu precizie. În documentele citate se menționează că echipajele avioanelor conduse de Cibisov, Krapivin și Țariov n-au mai coborât sub nori, lansând bombele la întâmplare, de sus. Prin urmare, proiectilele au lovit haotic, inclusiv în cartiere de locuit și instituții publice.

Un raport al poliției române, făcut a doua zi, spune că, în urma bombardamentelor, au murit circa 150 de civili, alte câteva zeci de oameni au fost răniți, iar daunele materiale au fost mult mai numeroase. Ulterior s-a constatat că numai cele 39 de avioane ale Diviziei 1 au lansat în acea noapte peste orașul Chișinău 313 bombe, cu greutatea totală de 40 de tone. Printre acestea se numărau 13 bombe F-500 (cifra vine de la greutatea proiectilului, care cântărea 500 kg), cu lungimea de doi metri, care aveau o forță uluitoare. De exemplu, la locul exploziei unei astfel de bombe, se forma un crater de trei-patru metri adâncime, cu un diametru de circa nouă metri. O bombă F-500 distrugea orice construcție în raza de 40 de metri și ucidea orice suflet la distanța de 150 de metri de la locul exploziei.

Raportul de bombardare a Chișinăului al Diviziei 1 (Document din Arhiva Ministerului Apărării al Rusiei, fondul 20053.)
Din raportul Diviziei 1 mai aflăm că bombele aruncate peste Chișinău au produs 25 de incendii, dintre care majoritatea - în centrul orașului. Nouă incendii au fost de mari proporții și din ele au rezultat alte șapte explozii. Membrii echipajelor care au bombardat orașul relatau că, îndepărtându-se de Chișinău, au putut urmări încă mult timp focul. „Orașul ardea și lumina ca ziua”, se accentuează în dările de seamă ale piloților.

„Divizia de Sevastopol” a făcut acest oraș una cu pământul


În aprilie 1944, aviația sovietică de cursă lungă, în special Divizia 3, a bombardat cu nemiluita orașele Bender, Galați, Constanța, Ismail, Cetatea Albă, Abaclia, Leova etc. Apoi s-a concentrat asupra peninsulei Crimeea, care era apărată de armata română. După ce a bombardat până la temelii Sevastopolul, a revenit la orașele românești. Pentru atacul asupra Crimeii, i-a fost decernat titlul onorific: „Divizie de Sevastopol”. Aceasta era dislocată pe aerodromul din Belaya Țerkovi, situat la 80 km sud-vest de Kiev.

Cu trei zile până a-și lua zborul spre Chișinău, Divizia 3 a fost vizitată de trimișii lui Golovanov, în frunte cu generalul de aviație Hmelevski, care a verificat starea de pregătire a unității pentru următoarele incursiuni peste frontul românesc. La 5 iunie, divizia a primit un ordin scurt din partea comandantului: „Distrugeți gara și orașul Chișinău!”.

Din această divizie, 54 de avioane au participat la bombardarea Chișinăului, între orele 1:30 și 3:00, cu o mică întrerupere. Conform rapoartelor, echipajele au aruncat peste oraș 63,5 tone de bombe. Exploziile au provocat 20 de incendii, cinci dintre care au condus la alte explozii de proporții, caracteristice depozitelor de carburanți. La sfârșitul atacului, se precizează și în acest caz, tot orașul era în flăcări.

În aceeași seară, un avion al Diviziei 3 a zburat spre Iași, într-o misiune de recunoaștere pentru bombardamentul ce urma să aibă loc în noaptea următoare. Înainte de asta, pentru a zbura mai liniștit, pilotul și-a descărcat la întâmplare efectivul de bombe peste oraș, notau autorii raportului.

Amintim că, după război, sovieticii au acuzat armatele română și germană pentru distrugerea Chișinăului.


(Va urma)