Astăzi 20 Iulie 2018, Vineri - Ultima actualizare la ora 16:53
Abonamente

Cultură 2 Ianuarie 2018, ora 09:13

„Moartea lui Igor Alexandrovici” se citește cu ochii minții

Marime Font

a

 
 
 

O carte bună nu e de ajuns să o citești, dar să o recitești. Dacă o carte bună te trimite la alte cărți, un subiect de roman care nu se îngurgitează ușor îți solicită o relectură atentă. Aceasta e, de fapt, starea postlectorală pe care o mai trăiesc, după ce am citit romanul „Moartea lui Igor Alexandrovici” de Pavel Păduraru, apărut recent la Editura Paralela 45. Între ficțiune și adevăr, cartea e o parabolă care te învață, dar mai întâi te îndeamnă, să te întorci la morală, dacă ai avut-o. 

Probleme rupte din mediul în care ne bălăcim în fiecare zi, personaje de lângă noi, care mai au ce spune, dar pe care noi nu le auzim sau ne prefacem că nu le auzim, localuri tenebre, care ne adună seară de seară la o votcă cu o mâță moartă pe masă - fac descrierea sumbră a civilizației noastre ajunsă sau poate ascunsă în 2017. Imaginea întunecată din bodega, unde mai mulți cetățeni, configurați de autor, vin să peroreze că oricine este în stare să găsească miliardul furat, amintește de taverna în care la fel lumina pătrundea greu, în schimb, Toma Nor, din „Geniu pustiu” de Mihai Eminescu, gândea atunci la națiune, la idealul patriei. Și Pavel, ca un adevărat pădurar ce este, vine să taie rădăcina răului, abătut peste R. Moldova, dar cred că și de acolo pe unde secularizarea își face loc tot mai mult. Bodega, marca RM, deseori este vizitată de Igor Alexandrovici, Ckat, doamna Bella, Râjâi, personaje care, din obișnuință, mai trag cu ei câte un „vici”-iu, sau cărora autorul, din decență sau respect pentru cititor, le-a tăiat o vocală din nume, pentru a nu fi chiar de rahat. Și doar Omul din Colț mai dă un sens acestei lumi, care a orbit aproape de tot, strecurând câte o judecată: „Dacă aș fi în stare să creez lumea de la început, i-aș da numele tău. De-ar trebui să descriu fericirea, m-aș încadra în șase litere” (p. 19). Dacă vocea acestuia ar avea o recunoaștere autorizată, „satana n-ar fi omniprezent în judecățile și faptele noastre”. Este dovada lucidității Omului din Colț până a-și schimba viața într-un vierme cerându-și drepturile fundamentale:
„Umple un sfert de pahar cu apă și varsă-l pe mormântul lui Ckat. Dacă cineva îți cere explicații, nu te teme și răspunde-i că ai lacrimi în pahar. Poți să dai și cu piciorul în mormântul lui Ckat. ... De ești admonestat, închide ochii și continuă. Fă dragoste pe mormântul lui Ckat. ...

Viermii pământului vor să fie fericiți, însă asociațiile pentru protecția drepturilor animalelor îi discriminează. Această atitudine mizantropă se explică prin faptul că membrii asociațiilor în cauză se tem de viitorul în care viermii se vor înfrunta din trupurile lor.



Nimeni nu luptă pentru drepturile fundamentale ale viermilor. Un viermișor grăsuț, care a gustat din stârvul lui Ckat, a ieșit la o scurtă promenadă pe afară și tu l-ai ucis cu sânge rece.

Oare tu nu ești un criminal?” (p. 27)

E tulburătoare întrebarea sau noi ne-am pierdut reperele morale? E una care vine din cealaltă, atâta timp cât Sagara te poate ține în șah: „Sângerosul criminal Sagara stă de șapte zile în fața Parlamentului, pe care intenționează să îl arunce în aer cu ajutorul teroristului Igor Alexandrovici. Deputații din toate fracțiunile au decis să-l ocolească și nici să nu-și îndrepte privirile spre el. Spicherul Legislativului a declarat pentru ziarul nostru că revendicarea protestatarului este suicidul în grup al deputaților”. (p. 62)

Dramatismul existenței noastre nu stă în sângerosul Sagara, dar în dialogul ce urmează: „Apropo, domnule Pavel Păduraru, mi se adresă el destul de pedant, mă simt obligat să vă spun că eu disprețuiesc scriitorii. Ei se cred înțelepți și talentați, dar de fapt sunt înapoiați” (p. 57).

Cuvintele sunt vocea anonimă a unei lumi secularizate, pentru care cultura și oamenii de cultură sunt detestabili. De aici pornește revolta catilinară a lui Pavel Păduraru, perfect secundată de cea a Omului din Colț sau poate de cea a lui Toma Nor, că „ei vor încerca să te învețe și pe tine, dar știința lor, seducătoare, la prima vedere, este un simulacru. Zâmbetele lor binevoitoare vor crește în tine disprețul față de ceilalți. Decât să ne instruim din știința smintiților, n-ar fi mai bine să citim tomuri de înțelepciune din lacrimile noastre?” (p. 66)

„Moartea lui Igor Alexandrovici”, adică a Omului din Colț, care reflectă, poate, asupra miliardului furat, ar putea să se mai amâne, dacă virtutea n-ar fi compatibilă cu desfrâul, e opinia subiectivă a autorului. Dar atâta timp cât „blasfemia este sărbătoare domnească în împărăția lui mamona, când podoabele tale își rostesc des cântecele, demonii triumfă, iar Dumnezeu și Sfântul Andrei plâng” (p. 68), virtuțile vor fi percepute ca ceva bizar.

Romanul lui Pavel Păduraru este o parabolă despre periculoasa iluzie a perfecțiunii noastre. Dar, când citești „Moartea lui Igor Alexandrovici”, te obligi să recunoști că rinocerizarea noastră nu s-a oprit pe undeva, la Eugene Ionesco. Căutăm multe să avem, dar nu ajungem la dragoste. „Însă dragostea adevărată nu se naște din trup, ci din suflet. De aia ea rezistă o viață întreagă și nu se limitează strict la poftele cărnii” (p. 93). Ne mai lipsește și un zâmbet, care ar dezarma tot răul din lume: „După cum vezi, merg acum de mână cu zâmbetul tău. Și cred că noua ordine mondială ar fi mult mai eficace, dacă vechea construcție ridicată din capitaluri, petrol și războaie ar fi înlocuită cu acest zâmbet”.

„Moartea lui Igor Alexandrovici” este un roman existențialist, iar Pavel Păduraru, un scriitor modern, îndreaptă sau poate educă cititorul să discearnă lucrurile, evenimentele, problemele sociale prezente în jurul nostru, și îl ajută să citească cu ochii minții. Însă e o neputință de a atinge această culme, pentru că ne lipsește trezvia – adică ochii minții și trezirea. „Mântuirea sufletului este acea fetiță iluzorie (o ființă neîntrupată, curată, luminată, situată dincolo de percepțiile noastre –n.a.) în care fiecare muritor își construiește un chip aparte”. (p. 121).

Dacă mai facem abstracție și de ghilimelele care indică un roman inspirat din noi și despre noi, atunci moartea unui igor este o parte intrinsecă a noastră.


Silvia Strătilă
 

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 20 Iulie 2018, ora: 13:05

Poza zilei: sute de mascați bine echipați apără sediul lui Andrei Năstase

Poza zilei: sute de mascați bine echipați apără sediul lui Andrei Năstase

Trotuarul din fața sediului partidului lui Andrei Năstase, plin de mascați, mobilizați ca să asigure ordinea publică în timpul protestului susținătorilor lui Ilan Șor. Polițiștii au format un zid viu la intrare în clădire. Exact la fel ei au procedat și la sediul PAS,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 20 Iulie 2018, ora: 12:51

Americanii sunt convinși că Rusia va încerca din nou să influenţeze alegerile din SUA

Kirstjen Nielsen, secretarul american pentru Securitate Internă, a declarat că autorităţile SUA ar trebui să fi pregătite pentru noi încercări ale Moscovei de a interveni în alegerile din Statele Unite, site-ul cotidianului The Hill, citat de Mediafax. 

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Iulie 2018, de Răzvan Munteanu

Dosarul transnistrean: Decizia ONU și narativul rusesc

Recenta decizie a Adunării Generale a ONU, prin care s-a elaborat o Rezoluție privind retragerea trupelor Federației Ruse din Transnistria, reprezintă un succes diplomatic pentru Chișinău. Asta chiar dacă, pe termen scurt sau mediu, nu vom asista la mari surprize, Moscova putând face uzanță de dreptul...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Iulie 2018, de Răzvan Munteanu

Macron și politica externă franceză

Pe 14 iulie, pe marile bulevarde ale Parisului, trupele militare franceze, alături de o parte din trupele aliate, au defilat pe sub Arcul de Triumf. A fost ziua națională a Franței, motiv pentru care trebuie să aruncăm o scurtă privire asupra a ceea ce această țară reprezintă acum, pe scena europeană...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Haz de necaz și minciuni de legat ochii

Povestea banilor continuă. Cum altfel, de vreme ce avem de îndurat dispariția miliardului? De atunci stăm pe datorii tot mai mari chiar dacă nu vom avea de unde să le întoarcem. Însă totul e pentru acum: să supraviețuim acum, să fim siguri că vom avea bani de pâine, să nu ne...

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Iulie 2018, de Constantin Tănase

Povara impresionismului (politic) la moldoveni

Eu nu. Răspund celor ce mă (De ce, mă, voi mă?) atacă în presă. Mamei lor de presă gălbuie-vărgată! Eu nu, mai cu seamă. Acum când (precum glăsuiește pe una voce ziarul „Bătrânetul” de sâmbătă), citez: „e sfârșit de toamnă cu semilună pe cer pe la...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Din nou – poezie

Poezia, din regina artelor, ajunge de multe ori în edituri să fie o Cenușăreasă. În Republica Moldova cu atât mai mult. Majoritatea poeților fie publică în România, fie – cei mai mulți – își plătesc cărțile. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Familia creștină – între neînțelegere și bășcălie

Ca de obicei internetul (și mândria) a(u) rupt în două prietenii, colegii de serviciu, oamenii din aceleași sfere de activitate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Câte surprize încap în Campionatul Mondial de Fotbal?

Capul de afiș al optimilor a fost cu siguranță rezultatul obținut de Rusia împotriva Spaniei. Evident un rezultat neașteptat.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Iulie 2018, de Dan Nicu

Statul interimar

Un sistem de justiţie pasibil de multe „calităţi”, însă nu de corectitudine, a anulat nişte alegeri locale perfect valide din nişte motive supte din deget, oferind un exemplu de ignorare şi sfidare a voinţei suverane a cetăţenilor.

() Citeşte tot articolul

Atitudini 9 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Moldova – proiect imposibil

Regretatul jurnalist Andrei Gheorghe ne-a dat – mie și soțului – o importantă lecție care să ne ajute în scris. Atât ca jurnaliști, cât și ca scriitori. Azi o voi da mai departe, tocmai din cauză că o voi încălca parțial.

() Citeşte tot articolul

Editorial 4 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Dreptatea divină

Situația din țara noastră, dar și din celelalte – oriunde ne uităm, fie chiar și peste Prut – pare mai dezastruoasă ca niciodată. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 3 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Cu avionul la cumpărături

E interesant cât de mult suntem preocupați de teorii. Lăsăm impresia că ne merge atât de bine încât singura grijă e teoria, iar partea practică a vieții se întâmplă de la sine. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 2 Iulie 2018, de Răzvan Munteanu

O nouă bază militară a SUA în România?

„Nu cred că există o zi fără provocări din partea Rusiei”, a declarat în această săptămână ministrul român al Apărării, Mihai Fifor, pentru presa de la București. Potrivit oficialului, provocările ruse sunt în spațiul aerian, maritim și cibernetic, dar totodată...

() Citeşte tot articolul


 

 


Cele mai citite articole Timpul.md