Opinii și Editoriale

Moldova, o provocare sau povara pentru UE?

Exclusiv on-line

La 27 aprilie, reuniti la Luxemburg, ministrii de Externe ai UE au dezbatut si situatia din Moldova. Discutiile despre evenimentele din 7 si 8 aprilie s-au consumat in timpul pranzului de lucru avut de sefii diplomatiilor europene in respectiva zi. In urma pranzului, ministrii de Externe ai UE au (re)subliniat importanta mentinerii unor relatii stranse cu tara noastra.

 

La randul sau, ministrul de Externe al Cehiei, dl Karel Schwarzenberg, care reprezinta si Presedintia Ceha a Uniunii, a declarat ca tensiunile din Moldova constituie o provocare pentru UE. In opinia diplomatului ceh, misiunea UE consta in a gasi o cale potrivita pentru a consolida politica sa chemata sa aduca tara noastra mai aproape de standardele europene. Acest lucru, insa, va fi greu de realizat daca la Bruxelles vor esua sa inteleaga ca in Moldova UE se confrunta cu mai multe provocari ce pot submina si discredita autoritatea sa in regiunea noastra.
 

La randul sau, ministrul de Externe al Cehiei, dl Karel Schwarzenberg, care reprezinta si Presedintia Ceha a Uniunii, a declarat ca tensiunile din Moldova constituie o provocare pentru UE. In opinia diplomatului ceh, misiunea UE consta in a gasi o cale potrivita pentru a consolida politica sa chemata sa aduca tara noastra mai aproape de standardele europene. Acest lucru, insa, va fi greu de realizat daca la Bruxelles vor esua sa inteleaga ca in Moldova UE se confrunta cu mai multe provocari ce pot submina si discredita autoritatea sa in regiunea noastra.
 

Inainte de toate, in joc se afla credibilitatea UE ca actor politic regional si international. Este cunoscut faptul ca principiul fundamental al politici externe a UE este promovarea si apararea valorilor si principiilor democratice pe care ea insasi este intemeiata. Anume pornind de la acest principiu, UE isi formuleaza substanta relatiilor si parteneriatelor sale de cooperare cu statele terte. Totodata, profunzimea si calitatea acestor relatii si parteneriate sunt direct proportionale cu angajamentul si capacitatea statelor partenere de a asimila si conduce de acelasi set de valori, principii si institutii democratice. In ultimii ani insa, UE arata o mai mare deschidere fata de regimurile autoritare din Turkmenistan, Azerbaidjan, Kazahstan – state producatoare de cantitati apreciabile de petrol si gaz. De asemenea, UE se afla in proces de reconsiderare a politicii sale de neangajare in raport cu regimul Lukashenko din Belarus, stat de o importanta strategica din punctul de vedere al tranzitului de gaz si petrol din Rusia spre UE. In acest sens, sunt simptomatice suspendarea restrictiilor de calatorie in UE pentru o serie de oficiali belorusi vinovati de violarea drepturilor omului, inclusiv presedintele Lukasenko, precum si invitarea acestuia la Summitul UE de lansare a Parteneriatului Estic, din 7 mai.
 

In cazul RM, in ultimii patru ani, Bruxellesul a constat nu o data ca autoritatile de la Chisinau raman restantiere la o serie de importante capitole ale Planului de Actiuni semnat cu UE, cum ar fi respectarea drepturilor omului, asigurarea libertatii presei, independenta justitiei, combaterea coruptiei si ameliorarea mediului de afaceri etc. Incurajarile, observatiile si sugestiile diplomatice ale oficialilor europeni au fost, insa, de fiecare data ignorate aproape ostentativ de oficialii moldoveni. In ciuda acestui fapt, UE a continuat sa tolereze mimarea reformelor democratice de catre autoritatile RM, multumindu-se cu retorica pro-europeana a „conducerii noastre de varf”, care promitea ca „va face tot ce e posibil, chiar mai mult decat atat”… Cum se spune, zis si facut. La 7 si 8 aprilie am vazut si simtit cu totii cat de profunde au fost realizarile noastre in implementarea Planului de Actiuni la capitolul democratie, drepturile omului si buna guvernare… Iar Bruxellesul, prin reprezentantii sai la Chisinau, continua sa incurajeze tacticos pe guvernanti sa fie generosi si responsabili. Dar, indemnurile europenilor par sa nu ajunga la urechile „girafei”. In fond, acelasi deja-vu din ultimii ani.
 

Nu este exclus ca ingaduinta si complezenta de care da dovada, actualmente, Bruxellesul fata de regimurile autoritare din spatiul fostei URSS se datoreaza unor ratiuni de ordin geopolitic. Pericolul consta, insa, in faptul ca prioritatea acordata considerentelor geopolitice in detrimentul celor de ordin democratic risca sa subrezeasca credibilitatea imaginii UE de sustinatoare a guvernarilor democratice. Mai mult, UE ar putea fi pusa pe acelasi palier cu Rusia, care nu se sinchiseste sa sustina deschis regimurile autoritare din „vecinatatea sa apropiata” pentru a-si intari si mai mult influenta in spatiul fostei URSS. Pentru UE o atare evolutie ar putea duce la discreditarea sa in ochii fortelor pro-europene din statele incluse in Parteneriatul Estic si chiar la falimentul Politicii Europene de Vecinatate.
 

In joc este, de asemenea, solidaritatea UE. Evenimentele post-electorale din RM au scos la iveala ca nu totul este bine la acest capitol. Impresia multora din noi, este ca statele membre ale UE au esuat sa trimita autoritatilor de la Chisinau un mesaj rapid, unic, ferm, convingator si implacabil ce ar fi putut sa stopeze in cateva ore derapajele anti-democratice ce au urmat protestelor violente din 7 aprilie. Bruxellesul, probabil, a dorit mai intai sa aiba/adune probe concludente. Acum le are, dar impresia ramane aceeasi, si anume, ca intre Comisia Europeana, Consiliul UE si Parlamentul European nu exista solidaritatea necesara in dialogul cu autoritatile moldovene. Acestea din urma sesizeaza perfect slabiciunea in cauza si, respectiv, continua sa ignore recomandarile oficialilor europeni, inclusiv a celor facute de Secretarul General al Consiliului UE, Javier Solana, in timpul intalnirii sale cu presedintele in exercitiu Vladimir Voronin, din 24 aprilie 2009. Totodata, UE a esuat sa vorbeasca cu o voce unica si hotarata cand autoritatile moldovene au acuzat Romania, stat membru al UE, de implicare in organizarea unei „lovitori de stat” in Moldova. Aceste sincope nu trec neobservate la Chisinau. Mai mult, ele ameninta sa stimuleze neincrederea cetatenilor moldoveni atat fata de coeziunea UE, precum si fata de capacitatea sa reala de a-si apara principiile si valorile intemeietoare, cand acestea sunt incalcate ostentativ in vecinatatea sa europeana.
 

Cea de-a treia miza pusa in jos este succesul Politicii Europene de Vecinatate. In ultimele saptamani, dupa 7 aprilie, Chisinaul a fost vizitat de importanti demnitari europeni – prim-ministrul ceh Mirek Topolanek, Secretarul General al Consiliului UE Javier Solana, ministrul de Externe al Lituaniei Vygaudas Usackas. Toti acesti oficiali ai UE au chemat politicienii moldoveni sa inceapa un dialog neintarziat in vederea reconcilierii politice si civice. In particular, presedintelui in exercitiu V. Voronin i s-a recomandat crearea unei comisii reprezentative, cu participarea partidelor din Opozitie, a societatii civile si a organizatiilor internationale, ce ar investiga impartial, corect si transparent evenimentele post-electorale. Pana in prezent, sugestiile si recomandarile UE nu au produs niciun efect concret in planul actiunilor. Si acest lucru se intampla in ciuda eforturilor de mediere depuse de catre dl Kalman Miszei, Reprezentantul Special al UE pentru Moldova.
 

Printre factorii care impiedica punerea in practica a recomandarilor europene ar putea fi enumerate lipsa unei vointe politice din partea guvernantilor de a incepe un dialog politic real, lipsa de incredere intre PCRM si Opozitie, nedorinta PCRM de a face primul pas spre compromis, dar si nedorinta partidelor liberale de a merge neconditionat la dialog. In acelasi timp, devine cat se poate de clar ca, dupa patru ani de implementare a Politicii Europene de Vecinatate (PEV), UE nu a reusit sa creeze in Moldova parghii solide de influenta si presiune asupra clasei politice de aici, in special, asupra acelei parti aflata azi la guvernare. Acesta este, poate, cel mai mare esec al politicii promovata de Bruxelles fata de tara noastra in ultimii ani. De aici se trage si caracterul sisific al misiunii de mediere cu care a fost insarcinat dl Miszei. Aceeasi soarta ar putea avea si PEV impreuna cu mai noul Parteneriat Estic, daca UE va ezita in continuare sa le doteze cu perspective previzibile de integrare europeana (comert liber sau regim de calatorii fara vize), dar care sa fie conditionate strict de indeplinirea calitativa si in termenii stabiliti a angajamentelor asumate, inclusiv, in domeniul democratiei, drepturilor omului si bunei guvernari. Numai astfel UE va contribui la securitatea, stabilitatea si prosperitatea reala a statelor beneficiare, si nu doar a regimurilor din cadrul Parteneriatului Estic.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *