Exista un cliseu care supravietuieste foarte bine datorita autorilor acestuia, adica, a rusilor din Moldova, care calificau vorbitorii de limba romana din Basarabia drept „tarani”. Nu o singura data am fost tratata ca „maldavanca-taranca” doar pentru ca mergeam la o scoala cu predare in limba romana.
Acest cliseu are si o a doua viata – cea insuflata de unii pseudointelectuali, care improasca cu calificativul „taran” in orice conational demodat. Plus tendinta generala de a zice ca, da, moldovenii nu citesc literatura buna, nu pricep in cultura, nu stiu sa se imbrace cu gust etc. pentru ca… sunt tarani. Mi-ar placea ca acesti „opinatori” sa inceteze a stigmatiza o societate saraca, bantuita de tot felul de probleme precum migratia, copiii parasiti, barbatii carora le place paharelul, fetele „lejere” si multe altele. Intelectualii – fie ca sunt scriitori, ziaristi, regizori, actori, ong-isti si chiar VIP-uri (ca tot sunt la moda aceste statute noi in societatea noastra) – ar trebui sa serveasca drept ghizi spirituali pentru cei „multi” si „inculti” care sunt etichetati ca tarani.
Pana la urma, noi toti de la tarani ne tragem? De fapt, nu ar trebui sa uitam ca, prin anii ’90-’92, taranii ne-au salvat de la foamete. Au uitat oare „intelectualii” sau orasenii (caci opozitia e foarte pregnanta aici) cum asteptam „cisterna” cu lapte la cinci dimineata pe Dealul Lapaievcai de la Cahul, fenomen replicat si in celelalte orase basarabene? ?aranii ne-au hranit cu lapte, cu branza, cu oua pe toti; medicii erau platiti in kile de branza, invatatorii – in zeci de oua etc. Trebuie sa ne ingrijim de hrana spirituala a taranilor, asa cum ei se ingrijesc de painea noastra cea de toate zilele.
Azi, in Europa e un lux sa locuiesti la tara, in sanul naturii. Pentru ca cel care are o ferma are oua si lapte „bio”, vin fara pesticide, legume cu gust si miros autentic si carne de pui hranit cu porumb sau alte grane. Si, uitandu-ma la taranii belgieni, ma conving inca o data ca, fara acei ani de foamete (’47), fara distrugerea viilor (chiar si inainte de reforma lui Gorbaciov in ’85), fara intoxicarea campurilor prin ghiftuirea cu pesticide, am fi avut azi proprietari de cetati sau de hanuri, cu vinuri de origine controlata, à la française, cu branzeturi de neintrecut si cu un turism rural infloritor si ravnit de turistii straini. De fapt, Moldova nu e o tara de tarani, ci o tara de viticultori – buni, rai, cu ceea ce s-a mai pastrat din vechile traditii. Ne ramane sa resuscitam traditiile, sa cultivam si gustul pentru vinul bun, nu doar cel mult… Caci, care e cel mai frumos nume de familie din Basarabia, daca nu „Vieru”? Nu in zadar poetul Vieru reprezinta chintesenta Basarabiei de ieri si de maine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
