Moldovenii, politica nationalista radicala, statul polietnic si intelectualitatea

O tara in care oamenii nu-si cunosc originea, iar intelectualitatea nu-si poate exprima liber gandurile este un lagar de concentrare. Daca guvernarea liberal-democrata din republica Moldova doreste cu adevarat instalarea legalitatii si democratiei, aceasta urmeaza sa repuna in drepturi adevarul despre originea etnica a indigenilor majoritari, in vederea acumularii unui capital real de demnitate nationala, fara de care R. Moldova nu are nici o sansa sa se faca respectata.

M-a telefonat zilele trecute un profesor italian de filozofie , solicitandu-mi o intrevedere pentru a incerca sa gasim impreuna raspunsuri la niste intrebari care-l framanta. Stiindu-l curios sa patrunda in “tainele” etnopsihologiei romanilor basarabeni , am acceptat cu placere invitatia. Intrebarile nu au fost deloc usoare si nici raspunsurile mele, determinate partial de dorinta de a justifica mentalitatea indigenilor basarabeni , invocand vicisitudinile istoriei, nu l-au satisfacut pe batranul profesor. In final italianul mi-a spus: iti inteleg durerea, dar nu pot intelege de ce intelectualitatea voastra, care a avut la dispozitie 19 ani de libertate spirituala, adica nu o mai paste pericolul gulagurilor rusesti, continua sa fie lipsita de coloana vertebrala, conformista si colaborationista si nu intreprinde nimic consistent pentru a cultiva in sanul indigenilor demnitatea nationala.

La cat respect va puteti astepta de la alte popoare, daca voi insiva nu va respectati? Nu am mai intalnit in nici o tara un fenomen similar. Deoarece fenomenul la care s-a referit profesorul italian vizeaza deficientele etnopsihologice ale indigenilor din RM, cred ca este nu doar oportun dar si necesar sa se insiste asupra acestui subiect in vederea elucidarii cauzelor care au determinat derapajul de la „linia de propasire si stralucire” a neamului si gasirii unor solutii in masura sa redea basarabenilor stima fata de sine ca parte a unei natiuni demne de respect.

“Este periculos sa dai libertate unui popor care tine neaparat sa fie sluga” (N. Machiavelli)

Desi s-au scurs 19 ani de la declararea independentei R. Moldova, un procent impunator de indigeni asa si nu a reusit sa-si insuseasca lectia demnitatii nationale, fara de care un popor nu are nici o sansa sa devina stapan in propria lui casa. Mentalitatea de sluga, caracteristica popoarelor dominate de natiuni care se impun in istorie nu prin cultura si democratie, ci prin agresivitate, incultura si intoleranta, paralizand instinctele de autoconservare ale organismului national si depreciind sentimentul de demnitate, altereaza dramatic mecanismul responsabil de transmitere a specificului etno-identitar.

Posesorii unei astfel de mentalitati devin prizonieri ai complexelor de inferioritate, asistand pasiv si indolent la propria lor ruinare etnospirituala. Pierzand respectul fata de obarsia lor etnica, acestia sfarsesc prin a venera si imita tot ce este strain, desconsiderand propriile valori etnospirituale. Acest fenomen, devenit demult o realitate in R. Moldova, se face astazi tot mai remarcat si de catre natiunile occidentale, care se confrunta cu o masiva imigratie a moldovenilor in cautare de surse de existenta, prejudiciind imaginea basarabenilor in ansamblu.

Pentru italienii, spaniolii, francezii bine instruiti basarabenii sunt un popor (?) care nu-si cunoaste istoria si apartenenta etnica, nu-si stimeaza personalitatile notorii, nu stie ce limba vorbeste si nu doreste sa renunte la conditia unei natiuni subjugate si la xenofilia cultivata de catre rusi, adevar confirmat si de catre marele nostru poet Grigore Vieru, care scria: “Suntem invidiosi si ne place sa ne plecam, nu avem demnitate si mandrie de om, de neam”. Un diagnostic deloc favorabil nu doar imaginii, dar si perspectivelor noastre de integrare in familia tarilor civilizate.

“Fiecare neam are o linie a lui de propasire si stralucire… Cei care nesocotesc aceasta linie se indeparteaza de istorie si isi imping propria lor natie spre decadere”. (D.Gusti)

Linia de propasire si stralucire a basarabenilor a fost si continua sa fie nesocotita de catre cei cu sceptrul puterii in mana, care, refuzandu-le dreptul de a-si cunoaste si asuma adevarata identitate, ii mentin in mrejele agoniei identitare, asigurandu-le conditia unor specimene lipsite de demnitate, pentru care averea etno-spirituala a propriei natiuni nu valoreaza nici cat un ragait de-al lui Tcaciuc sau Voronin. Prizonieri ai mentalitatii de sluga si tributari ai politicii rusesti de dizolvare nationala, acesti moldoveni vor continua sa furnizeze “ieniceri” in serviciul intereselor imperiale, strivind cu o patologica inversunare tot ce nu se incadreaza in “adevarul” permis de stapan, atata timp cat ratiunea lor va continua sa ramana intoxicata de complexe de inferioritate si de false adevaruri.

Manifestarile modeste de demnitate nationala, care se faceau simtite in primii ani de independenta, au fost pulverizate rapid de catre cei care aveau datoria sa promoveze si sa protejeze nu doar sanatatea fizica a comunitatii nationale, ci, prioritar, sanatatea ei etnospirituala. Startul ofensivei impotriva incercarilor de revitalizare a memoriei etno-identitare romanesti in R. Moldova a fost dat de catre presedintele Snegur, care, secundat de nomenclaturistii comunistii erijati in agrarieni (toti moldoveni sadea), a deportat imnul “Desteapta-te, romane” in locuri putin accesibile, inlocuindu-l cu poezia lirica a lui Mateevici “Limba noastra”.

Imnul este un cantec solemn, simbol al unitatii nationale, care trebuie sa mobilizeze comunitatea, s-o imbarbateze. Imnul francezilor incepe cu “Veniti, copii ai Patriei, ziua gloriei a sosit”, al italienilor cu “Frati italieni, Italia se desteapta”, moldovenilor (muli- tarane, precum ii “onoreaza” minoritarii imperiali), insa, li s-a declinat dreptul de a se destepta din “somnul cel de moarte”, sugerandu-li-se “delicat” sa-si planga si sa-si cante limba pe la vatra, adica in sate, orasele continuand sa fie dominate de limba, cultura si complexele de superioritate ale invadatorilor rusi.

A urmat, odata cu preluarea puterii politice in RM de catre PCRM, excluderea din programele scolare a Istoriei Romanilor, disciplina care, de rand cu limba si literatura romana cultiva demnitatea nationala, interzicerea programelor TVR, invadarea, in vederea intoxicarii continue a indigenilor, a spatiului informational cu programe ale posturilor de radio si TV rusesti (care chiftesc de sovinism), ziare si reviste de expresie ruseasca, perfectarea actelor in limba rusa, reducandu-se dramatic aria de functionare a limbii majoritarilor, ministri si deputati, care nu cunosc si nu doresc sa cunoasca limba “taranilor”, exilarea “benevola”, prin infometare, a unui procent semnificativ de indigeni in tari straine in cautarea unei bucati de paine… Astfel, cele 4% de cetateni de extractie ruseasca au revenit pe pozitiile de pana la declararea independentei, redevenind minoritatea dominanta, cu putere de decizie, in toate domeniile de importanta vitala pentru R. Moldova, indigenii continuand sa fie subtil sugestionati ca sunt o majoritate subdezvoltata, incapabila sa se guverneze singura si care nu poate sa existe fara de “inaltul patronaj” al Rusiei, generatoare de “intelect, civilizatie, cultura” si gaze naturale.

***

Comunistii din RM si-au construit intotdeauna politica nationala pe falsificari si interpretari arbitrare, dezinformand constant opinia publica interna si internationala, obiectivul final fiind pulverizarea memoriei ancestrale a autohtonilor in vederea asumarii unei false identitati – identitatea moldoveneasca, distincta de cea romana. Pentru a-si atinge scopul, urmasii lui Lenin au purces la modelarea unui material uman care s-ar incadra in tiparele nascute de “mintea lor titanic de inteligenta si patriotica”. Noua natiune moldoveneasca urma nu doar sa mosteneasca deficientele deja incetatenite in mediul indigenilor, dar si sa inabuse orice incercare de manifestare a demnitatii nationale. Desi constienti de faptul ca eforturile lor “sisifice” au dat deja roade, comunistii nu obosesc sa stigmatizeze o pretinsa “politica nationalista radicala”, care nu a existat si nu poate sa existe in mediul indigen.

Doar o minte intoxicata de ura si dispret, o minte straina trecutului, prezentului si viitorului acestei natiuni poate detecta in sanul indigenilor, afectati de o profunda criza identitara, tendinte de “a aprecia exclusiv si exagerat tot ceea ce apartine propriei natiuni”, incurajand, in acelasi timp, atitudinea “constand in afirmarea superioritatii… in manifestarea exclusivismului si intolerantei nationale (sovinism) dex.”, proprie unui procent impunator de exponenti ai minoritatii imperiale. Acestea fiind constatate, se impune imperios intrebarea: interesele cui le reprezinta in acest spatiu geospiritual comunistii si cum poate fi justificata apartenenta unor moldoveni la un partid care doreste exterminarea etno-identitara a propriului lor neam?

Paralel cu procesul de modelare a “natiunii moldovenesti”, PCRM- ul a demarat proiectul statului polietnic in varianta comunista, care, evident, nu are nimic in comun cu o adevarata tara polietnica. Cunoscutul sociolog W. Kymlicka in studiul “La cittadinanza multiculturale” defineste statul polietnic ca o structura care include atat natiunea indigena cu teritoriile ei de origine, cat si grupuri de imigranti veniti de pe alte meleaguri. Acelasi W. Kymlicka subliniaza ca grupurile de imigranti in interiorul unei natiuni nu sunt minoritati nationale. Amintim comunistilor, ca doar in statele multinationale (federatii, confederatii), care se formeaza prin absorbirea de catre un stat mai mare a unor culturi cu teritorii bine definite, care “in trecut s-au guvernat singure”, locuiesc minoritati nationale (Rusia), care sunt si ele obligate sa cunoasca limba de stat, pentru a putea comunica cu ceilalti subiecti ai federatiei. In aceste teritorii bine definite ( locul genezei respectivelor minoritati) functioneaza in calitate de limba oficiala si limba materna a minoritatii, care, conform Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, nu va afecta “In nici un mod statutul limbii oficiale a tarii”.

R. Moldova, pe teritoriul careia locuiesc atat romanii autohtoni, cat si grupuri de imigranti, veniti din Rusia, Ucraina, Bulgaria (bulgarii si gagauzii)… ca rezultat al ocupatiei rusesti si care nu au adus cu ei teritoriile lor de origine (locul genezei respectivelor natiuni ), intruneste, fara indoiala, calitatile unui stat polietnic. Savantul rus Svinin scria in 1828 ca “in Basarabia, la momentul anexarii ei de catre Imperiul rus, locuiau 92% romani si 8% evrei, tigani, armeni, greci rataciti pe aceste meleaguri in cautarea unei vieti mai bune”, ceea ce vine sa confirme ca acest spatiu geospiritual este locul de origine doar al romanilor indigeni.

Grupurile de imigranti din statele polietnice, in conformitate cu legislatia internationala, sunt obligate sa cunoasca limba oficiala a statului , sa respecte uzantele, cultura, istoria poporului care-i gazduieste si sa nu intreprinda actiuni care ar putea prejudicia integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta politica a tarii unde traiesc, care, la randul ei, le asigura dreptul, daca aceste grupuri de imigranti s-au stabilit cu asentimentul indigenilor, de “a conserva si transmite aspectele caracteristice propriei culturi prin intermediul asociatiilor etnice si culturale”.

Comunicarea si instruirea in statele polietnice se face preponderent in limba de stat. La solicitare, insa, pot fi deschise doar scoli medii pentru reprezentantii minoritatilor lingvistice cu predarea catorva obiecte in limba lor materna. De exemplu, in orasul italian Trieste, care se afla la doar cateva zeci de km de Slovenia, traieste o numeroasa comunitate slovena. Cu toate acestea, limba de comunicare , dar si limba de predare la Universitatea din Trieste, este doar italiana.

In R. Moldova, cel mai sarac stat polietnic din Europa, cu o majoritate (mai bine de 80%) indigena afectata in proportie consistenta de complexe de inferioritate, limba administrativa si de comunicare este limba rusa (limba materna a 4% de imigranti), desi doar limba oficiala poate avea acest statut, rusii bucurandu-se si de alte privilegii inadmisibile in conditiile unui stat polietnic cu o majoritate indigena romanofona – perfectarea actelor, instruirea superioara, radio, tv, carti, ziare, reviste in l. rusa (mai bine de 90% din spatiul informational moldovenesc), exercitarea chiar si a unor functii inalte de stat fara sa cunoasca limba oficiala… ceea ce reprezinta o grava lezare a dreptului legitim al indigenilor de a fi stapani si a se simti confortabil in teritoriile lor de geneza, cu consecinte dramatice pentru integritatea lor etno-culturala.

Cu toate ca in R.M. au fost create atat cadrul legal, cat si conditiile care asigura satisfacerea necesitatilor grupurilor etnice de a-si conserva si transmite aspectele caracteristice propriei culturi (toate grupurile etnice au asociatii etnice si culturale) mai si functionand un departament pentru minoritati nationale? (curios, care este rostul existentei unui departament pentru minoritati intr-un stat polietnic, adica intr-un stat unde nu exista minoritati nationale), si minoritarii nerusi se incapatineaza sa conserve practica sovietica de rusificare. E semnificativ faptul ca alolingvii pledeaza pentru limba rusa ca limba de instruire si comunicare, neglijand cu desavarsire limba poporului care i-a gazduit, putini fiind doritorii de a-si instrui odraslele in l. romana, fenomen nemaiintalnit in celelalte state europene, care sunt toate polietnice.

***

“In statul nostru, fiind polietnic, nimeni nu este obligat sa cunoasca limba de stat”. (V.Voronin)

Aceasta declaratie-aberatie a ex-presedintelui V. Voronin, in calitatea lui de “absolvent a patru universitati?!” si “demiurg” al natiunii moldovenesti, demonstreaza nu doar dispretul pentru limba indigenilor, pe care o stapaneste rudimentar, dar si dorinta comunistilor de a perpetua genocidul etnospiritual al acestora. In virtutea faptului ca a fost, este si va continua sa fie in esenta o structura politica straina basarabenilor, o structura care nu este altceva decat o filiala a UPC- PCUS (in consiliul de conducere din partea PCRM au fost alesi V. Stepaniuc si E. Bondarenco), care-si propune refacerea imperiului rus, adica lichidarea “statalitatii moldovenesti”, obiectiv care poate fi acceptat astazi doar de catre entitati ruinate din punct de vedere etnopsihologic, PCRM-ul, daca i se va permite, va depune si pe viitor eforturi sustinute pentru a conserva in RM o realitate deloc favorabila acumularii unui capital real de demnitate nationala colectiva, fara de care nu exista demnitate umana in general.

Deoarece o tara se face respectata in lume prin imaginea pe care reuseste s-o impuna despre natiunea sa, R. Moldova nu are nici o sansa sa se faca respectata si sa dainuie in timp si spatiu, daca elitele politice vor continua sa edifice statul “polietnic ” pe care au inceput sa-l modeleze milionarii Voronin, Sova, ?urcan, Petrenco, Greceanai, Tcaciuc, Reidman, Calin et & si care nu este altceva decat o societate intoxicata de sovinism velicorus si xenofilie indigena, cu o majoritate complexata si constransa sa comunice “benevol” in limba coloanei a 5 a Rusiei (4%) si cateva minoritati lingvistice care “nu sunt datoare” sa cunoasca limba de stat.

Acest model de stat “polietnic” convine de minune doar minoritatii imperiale, care, purtatoare fiind a unei mentalitati fanteziste de superioritate etnoculturala, nu a dorit si nu doreste sa se integreze in cultura unor specimene “subdezvoltate” (basarabenii). Pentru a-si prezerva pozitia de “rasa dominanta” si confortul sociolingvistic, minoritarii imperiali incita si celelalte grupuri lingvistice din R.M. la ura si dispret pentru tot ce este indigen, dinamitand, astfel, integrarea in cultura autohtonilor majoritari, adica linistea si buna intelegere.

Promovand o “politica nationala” vicioasa, care privilegia minoritatea imperiala in raport cu majoritatea autohtona, comunistii militianului Voronin, evident, nu-si propuneau sa realizeze integrarea minoritatilor lingvistice in vederea edificarii unui stat polietnic democratic si civilizat, in care sa domine buna intelegere, stima reciproca si schimbul cultural. Din contra, aceasta politica accelera procesul de deznationalizare a indigenilor, intretinand si stimuland, in acelasi timp, instinctele rudimentar-agresive ale coloanei a cincea, care nu au intarziat sa se manifeste in cel mai abominabil mod.

Daca in anii 1991-1994 minoritatea lingvistica ruseasca din RM a adoptat o conduita rezervata in raport cu cerintele legitime ale autohtonilor, dupa 2001, incurajata de perpetua alterare a sentimentului de demnitate nationala a moldovenilor, coloana a cincea a trecut la actiune. Acte de terorism, incendierea drapelului national al RM, agresarea celor care indraznesc sa poarte haine nationale sau sa le vorbeasca in limba de stat, marsuri demonstrative purtand drapelele statului care a ocupat teritoriile si a subjugat populatia indigena, declaratii publice de dragoste si credinta fata de Rusia, desi sunt detinatori de pasapoarte moldovenesti, inscriptii umilitoare la adresa indigenilor, care le-au dat casa si masa (moldavane- muli, bachi, barani, smerti mulam, von iz nasih gorodov v vasi siola, bratia slaveane, dadim otpor mulam…) sunt doar cateva din actiunile “patriotice” ale “fratilor mai mari”, unii din care nu se sinchisesc sa declare la conferinte de presa ca se afla in deplasare de lunga durata in Moldova (Climenco).

Curios, de ce acesti indivizi, daca isi iubesc atat de mult patria istorica, iar limba si cultura autohtonilor le trezeste repulsie, nu se intorc pe meleagurile natale, sa puna umarul la propasirea Rusiei?! Poate pentru ca in Rusia ar inceta sa mai fie “rasa dominanta”?! Si de ce, daca considera legala cerinta de oficializare a limbii ruse in RM, se declara categoric impotriva decretarii limbii tatare ca a doua limba de stat in Federatia Rusa (vezi forumurile ziarului Izvestia)?

Astfel de actiuni, care demonstreaza dispret fata de indigeni, sunt de neconceput intr-o tara democratica si libera, cu o majoritate autohtona care detine un capital real de demnitate nationala. Nici un popor care se stimeaza nu va accepta sa fie batjocorit, umilit, agresat in propria lui tara, nu va permite nimanui sa-i calce in picioare demnitatea si etno-simbolurile. Si nici o guvernare democratica, patriotica nu-si va cladi “politica nationala de stat”, recurgand la “terorism lingvistic” impotriva limbii majoritarilor autohtoni si la umilirea propriei natiuni.

Guvernarea liberal-democrata, daca doreste cu adevarat sa edifice un stat polietnic, urmeaza sa elaboreze o conceptie bine gandita de integrare a minoritatilor lingvistice, conceptie care sa nu lezeze drepturile celor pentru care R. Moldova este locul de geneza. Este bine si corect sa fie respectate drepturile grupurilor minoritare, dar, a respecta drepturile minoritarilor nu inseamna satisfacerea ambitiilor imperiale ale imigrantilor rusi, care s-au bucurat intotdeauna in RM de “drepturi” si privilegii, pe care nu le-au avut si inca nu le au unicii indigeni ai acestui spatiu geospiritual – romanii basarabeni. Nu este de neglijat in acest sens experienta Estoniei si a Letoniei, care, respectand legislatia comunitara, au elaborat si aplica cu succes programe complexe de integrare a minoritatii lingvistice rusesti, in care limbilor estoniana si letona li s-a rezervat rolul principal.

In conformitate cu aceste programe instruirea in scoala superioara se face doar in limba oficiala, iar in scolile medii rusesti 60% obiecte se predau in limba oficiala. Rezultatele nu s-au lasat mult asteptate, procentul vorbitorilor de limba estona si letona sporind de trei ori in comparatie cu anul 1989, ceea ce a diminuat substantial tensiunile dintre indigeni si imigrantii rusolingvi, contribuind la integrarea armonioasa a acestora in societatile respective. In R. Moldova, dupa 19 ani de (in)dependenta (de Rusia), moldovenii sunt cei care se sfiiesc sa-si vorbeasca limba materna, iar numarul minoritarilor doritori sa cunoasca limba oficiala este in continua descrestere.

***

„Invatatii isi demonstreaza convingerile prin cercetari, dovezi, prin competenta. Locul lor nu este pe baricade, ci in laboratoare”. (G. Duca, presedinte al ASM) Pentru intelectualii din R. Moldova nu a fost si nu este un secret ca indigenii sufera de deficit de demnitate nationala, care le erodeaza atat unitatea, cat si integritatea spirituala, facandu-i vulnerabili in fata presiunii culturii rusesti (model de gandire) straine firii lor. Si cauzele care au determinat instalarea acestui fenomen degradant au fost demonstrate „prin cercetari, dovezi, prin competenta” de savantii onesti.

Prea putini sunt, insa, intelectualii care au cutezat sa spuna cu glas tare, asemeni lui Eminescu : ”Suntem romani si punctum!” si prea numerosi sunt cei care au colaborat si continua sa colaboreze cu entitatile politice antinationale, demonstrand, la comanda mai marilor zilei, „ cu arma argumentului (pseudo)stiintific, nu cu pumnii” ca rusii sunt eliberatorii care ne-au salvat de la exterminare, desi tocmai acestia sunt cei care ne-au decimat atat fizic, cat si spiritual, iar moldovenii nu mai sunt romani. Si nici Academia nu a dat dovada, in opt ani de dictatura comunista, de verticalitatea proprie unei adevarate autoritati stiintifice, care, cunoscand adevarul absolut despre provenienta etnica a basarabenilor, sa-l promoveze cu tenacitate pentru a reda indigenilor stima fata de sine si sa protesteze public impotriva denaturarii lui, chiar cu riscul de a intra in dizgratia dictatorului Voronin.

Cui servesc niste convingeri demonstrate „prin cercetari, dovezi, prin competenta”(G.Duca), daca acestea sunt tinute in laborator si nu contribuie la cultivarea si fortificarea demnitatii istorice a propriului popor? Academicianul Duca, in calitatea lui de savant notoriu si membru al guvernului, a avut si are atat cunostintele, cat si autoritatea pentru a stavili „avantul” antiromanesc, adica antinational al pseudosavantilor, carora tot Academia le-a daruit titlul de invatat, „vanzand gradele stiintifice la kg ”, dar si a demonstra, in colaborare cu alti savanti, inconsistenta si nocivitatea unor politici antinationale, contrare adevarului stiintific. Este curios cum au ajuns savanti Stepaniuc, Stati, Dergaciov … si de ce Academia tolereaza activitatea unor „invatati?”, care continua si dupa destramarea imperiului sovietic sa intoxice, sa minta si sa umileasca indigenii . De datoria Academiei este sa-i ostracizeze, nu sa „cante-n struna” dictatorilor.

Desi avem o armata destul de numeroasa de intelectuali, misiunea istorica a carora este sa propage adevarul si sa lucreze constructiv pentru destinul natiunii, chiar si dupa 19 ani de independenta prea putini sunt indigenii care s-au trezit din amnezia nationala, ceea ce este un indiciu sigur al „calitatii muncii” intelectualilor moldoveni. Potrivit recensamantului din 2004, in R.M locuiesc 76,2% moldoveni si 2,2% – romani, pe cand potrivit recensamantului din 1817 (facut de rusi) in Basarabia s-au declarat romani 86% de locuitori. Daca moldovenii nu sunt romani, atunci unde a disparut populatia autohtona din Basarabia – romanii? De ce pana in prezent Academia nu a raspuns la aceasta intrebare? De ce nu a explicat populatiei ca indigenii din RM sunt cine au fost de circa doua milenii, adica romani?

Politicienii care sunt straini de trecutul, prezentul si viitorul unui popor, de regula, nu tin cont de parerile adevaratilor savanti, unii din ei chiar provocand intentionat „erodarea acestui plan … limba scrisa, limba vorbita si limba literara, pe care se tin toate celelalte valori traditionale” ( D.Duca). Datoria intelectualilor, insa, este sa vegheze, sa demaste si sa contracareze, evident, prin cercetari, dovezi si competenta, dar si pe baricade, daca situatia o cere, actiunile antinationale ale unor entitati, care, prin fraude, dezinformare si „terorism lingvistic” impotriva limbii romane -„element definitoriu al identitatii” indigenilor, si-au adjudecat puterea de a decide soarta acestei natiuni. Istoria cunoaste nenumarati savanti notorii care au luptat pe baricade, au suferit si multi din ei si-au pierdut viata in numele poporului si al adevarului. Exemplul mai recent este ilustrul savant A. Saharov, a carui declaratie: ”Pentru comunisti drepturile omului si exercitiul democratic sunt elemente decorative ale unei propagande minciunoase, menite sa asigure confortul moral al dictatorilor”, a facut inconjurul lumii. Unii intelectuali moldoveni, multi din ei cu grade stiintifice, insa, nu doar au tolerat dezmatul antinational declansat de comunisti, dar au si transpirat pentru a asigura confortul moral al dictatorului Voronin, contribuind, astfel, „prin cercetari, dovezi, prin competenta”, la aprofundarea crizei identitare a unui popor terorizat de istorie, invadatori si lichelele autohtone.

Pentru intelectuali valoarea suprema a vietii este libertatea de a gandi si de a-si exprima si promova public gandurile. O tara in care oamenii nu-si cunosc originea, iar intelectualitatea nu-si poate exprima liber gandurile este un lagar de concentrare. Daca guvernarea liberal-democrata doreste cu adevarat instalarea legalitatii si democratiei, urmeaza sa repuna in drepturi adevarul despre originea etnica a indigenilor majoritari, in vederea acumularii unui capital real de demnitate nationala , fara de care R. Moldova nu are nici o sansa sa se faca respectata.