Astăzi 24 Septembrie 2018, Luni - Ultima actualizare la 23 Septembrie 2018
Abonamente
 
 
 

Actualitate 11 August 2016, ora 07:06    Din editia print

Muntenegru, o țară cât un oraș moldovenesc

Marime Font

Bogată în „miere sălbatică” de munte, olive aromate și neîntrecută la gătit pršut (un fel de jambon produs doar în renumitul sătuc Njeguši), țara asta n-are nici măcar o fabrică, cât de mică, de bomboane. De asta, când ajungi să te împrietenești cu un localnic, acesta te roagă ca, la întoarcere, să-i aduci în dar bomboane, cât mai multe și cât mai diferite.  

Chișinăul are mai mulți locuitori decât acest stat mic din sud-estul Europei. Cifrele oficiale spun că Muntenegru are aproximativ 650 mii de locuitori. În realitate, în sezonul estival, între lunile mai-octombrie, aici mișună până la 1, 5 milioane de oameni. Țara mizează pe turism, deși ar fi greșit să spunem că trăiește numai din el. E un mod de a fi pentru cei din Sud, în timp ce zonele de Centru s-au specializat în construcții, iar Nordul face, preponderent, agricultură.

La prima vedere, nu ne leagă nimic de muntenegreni. Dar dacă găsești timp să intri în vorbă cu ei, descoperi că se confruntă cu un șir de realități asemănătoare cu cele care îi frământă pe cetățenii moldoveni.

Dilema limbii vorbite

Alex, băiatul de 25 de ani, responsabil de distracție la hotelul în care ne-am cazat, își face studiile la Facultatea de Turism a Universității din Budva. Anul acesta și-a luat concediu academic, întrucât a ales să facă voluntariat în cadrul Misiunii Crucii Roșii din Croația. E muntenegrean și vorbește fluent în engleză, destul de bine în rusă, iar limba maternă este sârba. Cel puțin așa o numește el. Tot sârba o vorbesc fetele de la recepția hotelului și cameristele. Ghidul care ne-a însoțit timp de o zi într-o excursie prin munții Lovčen, Vjera Buzdovan, băștinașă din orașul Kotor, ne-a spus foarte clar: limba oficială a statului Muntenegru (sau Montenegro, cum i se mai spune aici în versiunea internațională) este „limba muntenegreană”.



Mulți vorbesc sârba, e adevărat, dar sunt limbi diferite, totuși, afirmă Vera, licențiată în drept. Alfabetul limbii sârbe e format din 30 de litere, pe când limba muntenegreană folosește 32 de litere. Și nu vă înțelegeți, o întreb, aveți nevoie de translator? – Nu, din contra, ne înțelegem foarte bine. Uneori ne luăm la harță din pricina pronunțării unui anumit cuvânt, dar ne dăm oricum seama despre ce-i vorba. – Și atunci, vorbiți, probabil, dialecte diferite, o mai iscodesc eu. – Da, se poate spune și așa...

Mafia rusească sau cea italiană

Muntenegru a liberalizat regimul de vize pentru cetățenii din spațiul Schengen și nu doar, din 2002 face parte din zona euro și duce tratative active de aderare la blocul NATO și la Uniunea Europeană. O bună parte din populația țării este reticentă față de orice aderări la structuri politice și militare. Ghidul nostru face parte anume din această categorie: „Noi nu avem ce căuta în UE. Nu prezentăm niciun interes pentru ei. N-avem petrol, nici gaze, nici pietre prețioase. Avem doar aluminiu și rezerve de apă potabilă. Și-apoi UE ne-au pus condiție - să scăpăm de mafie, lucru, practic, imposibil în Muntenegru”. „Bravo”, o încurajează Nicolai, turist moscovit, strângându-i mâna.

De altfel, Budva, orașul pe care l-am ales pentru vacanță, e suprasaturat de ruși și italieni, ambele națiuni strâns legate de istoria acestei țări. Italienii se află la doar 51 de mile marine distanță de Muntenegru, iar rușii sunt cei care au făcut cele mai mari investiții în această zonă, după declararea independenței în 2006. Așa că balansarea între Orient și Occident capătă, ca și la Chișinău, nuanțe exotice, asemeni mixurilor involuntare de pe litoralul adriatic, dintre melodiile trupei „Serebro” și trackurile incendiare ale lui David Guetta.

Un avantaj al relațiilor speciale cu UE este faptul că, odată terminate studiile superioare, muntenegrenii pot veni aici la muncă. Are loc un așa-zis „reflux de creieri”, simțit mai cu seamă în medicină. Cei mai buni medici emigrează în Uniunea Europeană, unde salariul începe de la 1,5 mii de euro lunar, acasă având de două ori mai puțin. Până aici, lucrurile amintesc de realitățile triste din Moldova. Doar că în Muntenegru, acest reflux este compensat de imigrarea medicilor sârbi, care vin și ei în căutarea unui salariu mai bun decât cel de acasă.

Pe lângă Podgorița, capitala oficială, Muntenegru are și o capitală culturală, orașul Cetinje. Acesta mai este numit de localnici și „orașul ambasadelor”, 17 la număr, majoritatea cărora sunt găzduite de clădiri vechi de câteva secole, cu titlu de monument de arhitectură. Hoinărind prin inima orășelului, am ajuns în fața Reședinței Președintelui țării, Filip Vujanovic. La „Blue Palace” (Palatul Albastru) era așteptat noul Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Regatului Suediei, Jan Lundin, care venea să-și prezinte scrisoarea de acreditare. Aluzie la importanța evenimentului ce urma să se întâmple făceau doar gardienii îmbrăcați în costume naționale splendide, aranjați într-un fel aparte, și covorul roșu întins până aproape de poartă. Fără trupe speciale de polițiști și duzine de bodyguarzi; transportul circula prin preajmă în regim normal, lumea se plimba pe stradă nestingherit, copiii alergau prin fața mașinilor din care urma să coboare delegația oficială, turiștii curioși făceau poze. Un singur bărbat, care părea să fie din serviciul de securitate, a transmis ceva, discret și foarte calm, prin sistemul de comunicare în momentul în care oaspeții speciali au intrat în curtea reședinței. Oare pentru câte ore era să fie paralizat traficul în capitala noastră, dacă cineva dintre parlamentarii sau miniștrii moldoveni ar fi dorit să plece la vilă, de exemplu?

„Țiganii noștri nu-s ca ai voștri”

Mai e ceva ce mi-a amintit de casă în Muntenegru - atitudinea preconcepută față de romi. Și acolo sunt numiți țigani, și acolo au un loc preferat al lor, la poale de munte, iar orașul Budva este o carte de vizită a romilor de aici. Locuitorii din sud se mândresc cu faptul că, în mai puțin de doi ani, ministrul afacerilor externe a reușit să-i alunge din țară pe toți reprezentanții acestei etnii, care trândăveau, furau sau cerșeau. Cei care au rămas au neapărat un loc de muncă și „nu-s ca țiganii voștri, săraci cu mâna întinsă”, ci s-au integrat destul de bine în societate, se laudă ghidul. Am hotărât să nu-i povestesc despre romii noștri din Soroca și Otaci, să nu-i provoc, oarecum, invidie.

Până la urmă, am regăsit în Montenegro fenomene sociale, atitudini și griji comune, derivate din confruntarea cu marile forțe politice, care au dominat statele balcanice de-a lungul istoriei: două secole de ocupație otomană și mișcări de rezistență față de Imperiul Austro-Ungar, mai târziu - ocupația nazistă, apartenența la lagărul socialist (în componența fostei Iugoslavia), dobândirea independenței, și la moment, o nouă ecuație delicată - pro-Vest, pro-Est sau neutralitate. Vom trăi și vom vedea ce va urma, iar, până una-alta, țărișoara aceasta rămâne una dintre destinațiile mele favorite pentru o vacanță de vis. 

Un articol de: Ana Trifan Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul