Muzica clasică, considerată „prea legată de perioada colonială”. Universitatea Oxford va înlocui cursurile despre Schubert cu muzică pop şi africană

publicat în Cultură pe 1 Aprilie 2021, 08:21

 

Prestigioasa universitate britanică ia în considerare revizuirea programelor cursurilor sale „prea legate de perioada colonială”, explică The Telegraph, citat de publicația franceză Le Point.

Mai mulți profesori de la cea mai veche universitate britanică consideră că repertoriul muzical predat se bazează prea mult pe muzica albă europeană și nu aprofundează suficient muziaca din restul lumii. De aceea, cursurile de muzică predate la Universitatea Oxford, una dintre cele mai prestigioase din lume, pot suferi unele schimbări în lunile următoare.

Profesorii acuză faptul că predarea tehnicii muzicale la Universitatea din Oxford este „încă prea strâns legată de perioada colonială”. Potrivit acestora, educația muzicală „nu s-ar fi detașat de legătura sa cu trecutul său colonial” și ar fi „o palmă” pentru unii studenți, sau chiar cauza „unei mari suferințe în rândul studenților de culoare”.

Modificarea programelor de studiu

De asemenea, este relevat în acest raport că aproape toți profesorii de tehnică muzicală sunt albi și că studenții de culoare ar avea mai multe dificultăți de învățare decât ceilalți, din cauza acestei importanțe excesive acordate „muzicii europene albe din lume”. Prin urmare, The Telegraph explică faptul că se desfășoară în prezent un studiu, în scopul dezvoltării programelor și, în special, a primului ciclu de muzicologie, unde lecțiile de pian și dirijat ar putea deveni opționale.

În plus, profesorii de muzică, la inițiativa acestei reforme, solicită ca anumite cursuri referitoare la compozitori istorici, precum Franz Schubert (foto) sau Guillaume de Machaut, să fie abolite în favoarea lecțiilor de muzică populară, în special de muzică pop , sau de muzică africană și diaspora africană.

Nu este pentru prima dată când mişcarea Black Lives Matter („Viaţa negrilor contează”) zguduie Universitatea din Oxford, notează cotidianul francez „Le Figaro”. În 2018, o controversă a izbucnit cu privire la Christopher Corrington, un fost guvernator colonial al cărui nume fusese dat bibliotecii unui colegiu din cadrul universtăţii. Cu toate că biblioteca a fost redenumită, statuia lui Corrington, în schimb, a rămas pe soclu, în ciuda cererilor de înlăturare.

Franz Schubert, creator de lieduri și improvizații pentru pian

Franz Schubert s-a născut în Himmelpfortgrund, Viena, Arhiducatul Austriei pe 31 ianuarie 1797. Tatăl său, Franz Theodor Schubert, fiul unui țăran moravian, a fost un învățător la o parohie; mama sa, Elisabeth (Vietz), a fost fiica unui fierar silezian și a fost o servitoare pentru o familie vieneză înainte de căsătorie. Datorită înclinării sale pentru pian și voce, numele lui Franz Schubert este asociat cu precădere cu liedul. În general, versurile care l-au inspirat pe muzician aparțin poeților romantici, tematica pieselor fiind și ea identică cu cea abordată de aceștia. Creația lui Schubert era străină de virtuozitatea cerută de sălile de concerte sau de saloanele muzicale ale Vienei. În schimb, compozitorul prefera să scrie pentru prietenii apropiați, care participau la serile de muzică organizate de acesta, seri care mai erau numite și “schuberiade”. Aici se adunau iubitorii liedului, care aveau privilegiul să asculte celebra voce a lui Vogl, acompaniată la pian chiar de muzician.

În afară de acest gen de piese, Franz Schubert a mai scris literatură pianistică pentru patru mâini, piese care erau foarte căutate de public și de editori, mai ales pentru faptul că acest gen de muzică putea fi abordată acasă, în “cameră”. În general, acestea erau marșuri, poloneze și rondouri, dar și sonate. De altfel, acestea au fost create mai mult cu scop didactic, pentru că Schubert era profesorul familiei Esterhazy. Dar chiar și așa, dintre piese se remarcă mai ales Marele duet, care dă impresia de simfonie, și Fantezia în fa minor. Deși a trăit doar 31 de ani, Franz Schubert a scris, ca orice geniu, impresionant de mult. Sute de lieduri, simfonii, uverturi, cvartete, sonate, misse, piese corale și lucrări pentru teatru muzical, toate se regăsesc în creația acestui muzician. Totodată, el este și creatorul impromptu-ului, un gen improvizatoric. Schubert a compus opt astfel de piese, toate constituind o piatră de încercare pentru orice pianist. În scurta sa viață, Franz Shubert a scris peste 1.500 de lucrări. Cel mai mare număr de lucrări sunt scrise pentru voce și pian (peste 600). El a compus, de asemenea un număr considerabil de lucrări pentru două sau mai multe voci, coruri și cantate. A compus 8 uverturi orchestrale și 7 simfonii, pe lângă fragmente ale altor 6. Deși nu a compus nici un concert, a scris 3 lucrări concertante pentru vioară și orchestră. A compus un număr mare de compoziții pentru pian solo, 14 sonate, numeroase variațiuni și diverse dansuri, dar și lucrări pentru două piane. Deține peste 50 de lucrări camerale, incluzând unele lucrări fragmentate. În repertoriul de muzică sacră și-a adus contribuția cu 7 mise, un oratoriu și un recviem, printre alte părți de misă și numeroase compoziții mai mici.