Toata lumea califica comunismul drept o ideologie extremista. La anumite etape ale istoriei si in anumite regiuni ale globului, aceasta ideologie a nascut regimuri criminale, cum au fost cel stalinist, cel chinez din perioada revolutiei culturale si multe altele. In total, pe parcursul secolului al XX-lea, regimurile comuniste au nimicit peste 800 de milioane de cetateni nevinovati. Guvernari comuniste fara teroare si fara incalcarea grava a drepturilor omului n-au existat.
Unii politologi erau inclinati sa creada ca regimul Voronin n-a fost unul comunist, deoarece nu s-a axat pe valorile fundamentalismului marxist-leninist si a servit interesele unui clan de familie. La prima vedere, comunistii moldoveni au neglijat unele dogme privind nerecunoasterea proprietatii private, a pluralismului politic si n-au insistat asupra proverbialului rol conducator al clasei muncitoare. Aceste lucruri insa sunt neesentiale pentru neocomunisti, incepand cu khmerii rosii si terminand cu regimul lui Hugo Chaves din Venezuela.
Cele mai distincte si stabile caracteristici ale regimurilor comuniste sunt ura, intoleranta fata de oponenti, crearea permanenta a imaginii dusmanilor interni si externi, exterminarea sau izolarea celor care se opun dictaturii, lipsa totala de respect pentru drepturile omului si legislatie in general. Secundat de un mesaj ultrapatriotic si romanofob, presarat pe alocuri cu ideile sovine despre Moldova Mare, comunismul lui Voronin a imbracat uniforma national-bolsevismului, care a adus pe acest pamant pasnic si tolerant mesaje de genul „Chisiniov – russkii gorod”, „Zascitim nasu Rodinu ot moldovan”, „Ia russkii i mne po h..i” si multe altele.
Regimul Voronin a fost unul bazat eminamente pe aceste principii. Sa ne amintim de ura animalica a comunistilor moldoveni fata de partidele de opozitie. Cel mai elocvent exemplu este hartuirea si intimidarea miilor de membri ai Partidului Liberal Democrat si a liderului acestuia, Vlad Filat, pe parcursul unui an si jumatate de existenta a formatiunii date. In centrul Europei, la inceputul secolului XXI cetatenii unei tari sunt anchetati si supusi unor tratamente degradante doar pentru faptul ca fac parte dintr-un partid de opozitie.
Dosare penale la comanda, confiscari ilegale de proprietati, epurari de cadre pe motive politice – toate au fost cunoscute din plin de membri ai PLDM chiar de la infiintarea acestui partid si pana nu demult. SIS-ul, Procuratura Generala, Ministerul de Interne, Ministerul de Justitie s.a. au fost transformate in comandouri represive comuniste, care in opt ani s-au dezvatat sa mai faca si altceva decat sa se razbune pe cetatenii care au alte viziuni decat „conducerea de varf a tarii”.
Apogeul exteriorizarii esentei national-bolsevismului moldovean s-a produs la 7 aprilie si in zilele care au urmat, cand comandourile au abandonat aparentele si au torturat si omorat oameni nevinovati. Frica, ura si razbunarea sunt starile psihologice care trebuie sa asigure dominatia comunista. „Pentru ei, drepturile omului si exercitiul democratic sunt elemente decorative ale unei propagande mincinoase menite sa asigure confortul moral al dictatorilor”, mentiona inca in anul 1986 academicianul Andrei Saharov. Dupa 7 aprilie, prin teroare, Voronin a vrut sa excluda pentru totdeauna orice idee de opozitie reala in Republica Moldova si sa instaureze pentru multi ani inainte un regim totalitar. Evenimentele ulterioare au demonstrat ca dictatorul n-a ales nici timpul, nici locul potrivit pentru asemenea scenarii monstruoase.
Infrangerea Partidului Comunistilor in alegerile parlamentare anticipate a fost pe cat de neasteptata, pe atat de dureroasa pentru ideologia national-bolsevica. Evident ca mentalitatea lor nu este pregatita pentru o opozitie pasnica sau „constructiva”, cum ii placea lui Voronin sa spuna. Chiar daca oficial comunistii se delimiteaza de actiunile national-bolsevice, ele sunt produsul direct al ideologiei lui Voronin si se inscriu perfect in obiectivele mai noi ale PCRM de a discredita guvernarea liberal-democrata. Explozia din Piata Marii Adunari Nationale, amenintarile telefonice primite de prim-ministrul Filat, incercarile de a inscena proteste in masa – sunt metodele national-bolsevismului ca expresie a urii si neputintei de a se opune transformarilor democratice care submineaza ireversibil comunismul.
Astazi, comunistii mizeaza pe o reactie disproportionata a Guvernului Filat. Insa, spre deosebire de ideologia national-bolsevica, valorile liberal-democrate nu presupun represalii si limitari ale libertatilor cetatenesti. Legea si drepturile omului sunt valorile pentru care liberal-democratii au luptat si care constituie pilonii Programului lor de guvernare. Pe de alta parte, destabilizarea situatiei in conditii de profunda criza economica este inadmisibila, iar pentru aceasta e nevoie de promptitudine si principialitate.
Jocurile cu nomenclatura comunista cuibarita in structurile puterii nu mai pot fi tolerate si daca partidele liberal-democrate si-au asumat responsabilitatea, atunci lobby-urile pentru prieteni si cumetri, „baieti buni” din fosta guvernare trebuie excluse. Ex-premierul moldovean Ion Sturza mentiona intr-un recent interviu ca in Republica Moldova are loc redimensionarea AIE de la centru-dreapta spre centru-stanga, or acest lucru contravine evident vointei electoratului exprimata clar prin votul din 29 iulie curent. Mai mult decat atat. Acest lucru ofera comunistilor o sansa uriasa pentru revansa, inclusiv pe cale parlamentara in urmatoarele luni. Tentativele evidente de destabilizare din ultimele zile sunt doar primele semnale ale ofensivei comuniste pe toate fronturile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
